PROCESE PSIHICE REGLATORII

REGLAREA PSIHCA A
COMPORTAMENTULUI

Szasz Elisabeta Maria

PROCESE PSIHICE
REGLATORII
MOTIVATIA
VOINTA
AFECTIVITATEA
ATENTIA
 VOINŢA
Voinţa reprezintă un proces psihic complex de reglaj superior,
realizat prin mijloace verbale şi constând în acţiuni de
mobilizare şi concentrare a energiei psihonervoase în vederea
biruirii obstacolelor şi atingerii scopurilor conştient stabilite.
 Reglajul voluntar se manifestă fie ca iniţiere şi susţinere a
acţiunilor, fie ca amânare sau diminuare a acestora.
 Reglajul voluntar se realizează prin intermediul efortului
voluntar.
 Efortul voluntar constă într-o mobilizare a resurselor fizice,
emoţionale şi intelectuale prin intermediul mecanismelor
verbale. El este trăit ca o stare de tensiune, de încordare internă,
de mobilizare a resurselor în vederea depăşirii obstacolului.
 Fazele actului voluntar

1) Actualizarea motivelor care determină scopul acţiunii, formularea intenţiei de

a realiza acest scop şi construirea planului de rezolvare a acţiunii.
 În activităţile simple, acest moment este urmat de execuţia efectivă.

2) Lupta motivelor este generată de apariţia mai multor motive şi scopuri

aferenţe lor. Unele motive au satisfacţii imediate dar nu sunt foarte valoroase,
pe când altele sunt mai puţin tentante, dar sunt importante pentru viitor.
 Deliberarea implică efort de evaluare a motivelor.

3) Luarea hotărârii presupune alegerea unui motiv şi scop şi inhibarea altora sau
amânarea lor. Acum planul mental se îmbogăţeşte şi se definitivează.
4) Executarea hotărârii luate sau realizarea efectivă a planului şi atingerea
scopului. În această fază sunt pregătite şi utilizate mijloace materiale, se
însuşesc cunoştinţe, deprinderi, se dezvoltă capacităţi.
 În acţiunile mai complexe, această fază este urmată de verificare rezultatului şi
formularea unor concluzii valoroase pentru activitatea viitoare.
Calităţile voinţei
1. Puterea voinţei se exprimă în
intensitatea efortului depus de o
persoană pentru a depăşi obstacolele
şi atinge scopurile .
 Slăbiciunea voinţei reprezintă
incapacitatea de a realiza efortul
voluntar cerut.
2. Perseverenţa presupune relizarea
efortului voluntar pe o perioadă
îndelungată de timp, chiar şi în
condiţii extrem de dificile.
 Opusul perseverenţei este
încăpăţânarea- urmărirea unor
scopuri când împrejurările nu oferă
şanse de reuşită.
3. Independenţa voinţei- tendinţa
constantă de a lua hotărâri în baza
chibzuinţei proprii. Acestă calitate nu
se identifică cu lipsa de receptivitate
faţă de opiniile celor din jur. Ea
implică atitudine critică faţă de
opiniile personale şi ale celorlalţi.
 Opusul ei este sugestibilitatea.
4. Promptitudinea reprezintă
rapiditatea cu care omul deliberează
într-o situaţie complexă şi adoptă
hotărârea cea mai potrivită.
 Opusul ei este nehotărârea.
 ATENŢIA

Atenţia este fenomenul psihic de activare

selectivă, concentrare şi orientare a energiei
psihonervoase în vederea desfăşurării optime a
activităţii psihice, cu deosebire a proceselor
senzoriale şi cognitive.
1. În funcţie de natura reglajului (involuntar/voluntar), atenţia poate fi:
a) Atenţia involuntară, întâlnită şi la animale. Ea poate fi determinată de
factori externi (intensitatea stimulilor, apariţia sau dispariţia bruscă a
stimulilor, mobilitatea unui stimul pe fondul unor stimuli ficşi, gradul de
complexitate al stimulului) şi factori interni (interesul faţă de un obiect,
trăirea afectivă pozitivă a relaţiei cu obiectul);
b) Atentia voluntară, este intenţionată şi autoreglată conştient. Autoreglajul
se exprimă în orientarea intenţionată spre obiectul atenţiei, intensificarea
activităţii psihice, inhibarea altor preocupări, izolarea de excitanţi
perturbatori, mentinerea concentrării atenţiei pe durata necesară etc.
2. În funcţie de direcţia principală de orientare,
atenţia poate fi:
a) Atenţia externă- obiectul atenţiei se află în
exteriorul individului (observarea unui peisaj,
ascultarea unei conferinţe etc.);
b) Atenţia internă- obiectul atenţiei se află în
interiorul psihicului individului: suntem preocupaţi
de rezolvarea unei probleme, suntem captivaţi de
amintiri etc.
 Însuşirile atenţiei
1) Volumul atenţiei- cantitatea de elemente asupra cărora se poate
orienta şi concentra atenţia simultan. Volumul mediu al atenţiei este de
5-7 elemente.
2) Stabilitatea atenţiei- persistenţa în timp a posibilităţii de a menţine
atenţia asupra unui obiect, fenomen sau acţiune. Ea creşte odată cu
vârsta (12-15 minute la preşcolari, 40-50 minute la adulţi).
3) Concentrarea atenţiei- focalizarea atenţiei asupra unui obiect şi
inhibarea altor factori perturbatori.
4) Distributivitatea atenţiei- focalizarea atenţiei asupra mai multor
obiecte în mod simultan. De exmplu, un elev poate asculta ce spune
profesorul şi lua notiţe în acelaşi timp.
5) Mobilitatea sau flexibilitatea atenţiei- deplasarea şi orientarea de la
un obiect la altul în intervalele cerute de desfăşurarea activităţii. De
exemplu, piloţii aparatelor de zbor trebuie să perceapă rapid o
multitudine de stimuli care variază în timp.