Despre clonare

Gavaz Maria
Piticari Delia
Popa Giulia
 Prezentare generală
• Clonarea reprezintă procesul de a crea o copie identică genetic a unui original. Clona în
sensul biologic reprezinta un organism multicelular care poseda exact aceleasi gene cu un
alt organism viu. În natura acest lucru este posibil doar accidental la gemenii monozigoti -
care s-au dezvoltat prin fertilizarea unui singur ovul de catre un singur spermatozoid si din
motive inca necunoscuta zigotul format (oul fertilizat) s-a divizat in doi zigoti. În biologie
clonarea se referă la procesul folosit pentru crearea de copii ale fragmentelor de ADN
(clonare moleculară), celulelor (clonare celulară) sau ale organismelor. Termenul include și
modul de reproducere asexuată.
• Termenul de clonare este derivat din grecescul κλων (mlădiță). În horticultură se referă la o
generație a unei plante de cultură, obținută prin înmulțire vegetativă.
 Clonarea moleculară

• Clonarea moleculară se referă la procedura de izolare a unei anumite secvențe ADN și obținerea mai multor
copii ale acesteia in vitro. Clonarea este frecvent folosită pentru amplificarea secvențelor ADN ce conțin gene,
dar poate fi folosită și pentru amplificarea oricărei secvențe ADN cum ar fi promotorii, secvențe necodate și
secvențe aleatoare ale ADN.
• Este folosită într-o largă varietate de experimente în biologie precum și o serie de aplicații practice cum ar fi
producerea pe scară largă a proteinelor. Uneori termenul este greșit utilizat ca referindu-se la identificarea
locației cromozomilor unei gene cu un anume fenotip, precum "positional cloning". În practică localizarea unei
gene la un anumit cromozom sau regiune genomică nu permite neapărat izolarea sau amplificarea secventei
genomice relevante. În esență, pentru a amplifica o secvență ADN într-un organism viu acea secvență trebuie
să fie legată de originea replicării, un element al secventei capabil să direcționeze propagarea ei însăși și a
tuturor celor conectate de ea. În practică totuși, un număr de alte elemente sunt dorite și există o varietate de
vectori care permit expresii proteice, marcarea, producerea de ARN și ADN de sine stătători.
 Clonarea umană
• Clonarea umana reprezinta crearea unei copii genetice a unui om care exista deja. Termenul este folosit
pentru clonarea umana artificiala, facuta in laborator si nu cea naturala – gemenii, tripletii monozigoti.
Clonarea presupune lipsa aportului genetic masculin la conceptie. Clona poate apartine genetic unui barbat
sau unei femei in viata. Contactul sexual dintre cele doua sexe nu mai este necesar. Fertilizarea nu mai este
facuta de catre un spermatozoid. Pentru clonare poate fi folosită orice celula adulta din corpul uman.
• Avind in vedere ca toate celulele corpului uman, indiferent de localizare anatomica si functie indeplinita
poseda acelasi ADN, poate fi folosita orice celula pentru clonare. Totusi functia distincta a celulei prelevate
va fi inhibata de catre ovul care va reprograma ADN-ul celulei pentru a se divide ca un zigot (ou fecundat).
Toate aceste procese au loc fara prezenta unui spermatozoid, in laborator pe o placa de sticla, sub
microscop si nu in uterul mamei. Aceasta este clonarea umana reproductiva din care vor rezulta nou-nascuti
identici cu donatorul. Clona va avea doar un singur parinte genetic - donatorul de celula. Acesta poate fi
considerat fratele geaman identic al donatorului, dar mai tinar.
 Importanța clonării
• Scopul acestor cercetari nu este de a obtine copii ale unor animale deja existente, ci folosirea
acestora drept modele expermentale in vederea rezolvarii unor boli umane, pentru obtinerea unor
celule stem sau a unor substante terapeutice. O alta explicatie terapeutica ar putea fi modificarea
genetica a unor animale pentru ca organele lor sa poate fi tolerate de sistemul imun si
transplantate la om.
• Astfel, clonarea la om reprezinta o modalitate de control si tratament al bolilor. Exista si voci care
se opun clonarii umane din motive de ordin etic. In timp s-au deosebit clonarea reproductiva
(producerea unui embrion uman cu scopul de a se initia o sarcina si de a se naste un copil) de
clonarea terapeutica prin care se urmareste obtinerea unor celule stem (susa) pluripotente care au
potentialul de a produce celule sau tesuturi normale, utile pentru inlocuirea celor distruse prin
boli.
Controverse și despre legalizarea clonării
• Clonarea este considerată de unii o provocare biotehnologică fără etică pentru că lezează identitatea individului
și a speciei, și atacă direct demnitatea persoanei. Comitetul National de Bioetică este mereu atent să examineze
cazuri și situații , care să cointereseze lumea științifică , legislatorii și publicul , la o masă rotundă care să ducă
toate forțele în direcția tutelării sănătății omului și ambientului. Decizia European Patent Office de a concede
Universității din Edimburg, brevetul care prevede izolarea și cultura celulelor staminale de embrioni și de
țesuturi adulte și modificarea lor genetică, a readus în atenție chestiunea etică a producerii și utilizării de
embrioni în scop comercial. CNB și-a exprimat în ocazii anterioare, în mod expres , propriile rezerve privind
brevetarea ființelor vii și experimentarea pe embrionul uman și opoziția față de clonarea umană.
• În Marea Britanie, o lege votată în 1990 autoriza doar crearea de embrioni pentru cercetare în cadrul luptei
împotriva problemelor de fertilitate. În ianuarie 2001, camera Lorzilor, din Marea Britanie, a adoptat legea care
autorizează clonarea embrionului uman în scopuri terapeutice[1]. Noua lege autoriza clonarea embrionului
uman într-un cadru mult mai larg, dar în special în cel al luptei împotriva cancerului și a bolii Alzheimer.