Cultura in Orient:

Mesopotamia si Egipt
Turuica Andrei
Ionita Alexandru
Cojocariu Bogdan
CLASA a 9-a C (CNAV)
Mesopotamia
ISTORIA MESOPOTAMIEI

• ÎN MESOPOTAMIA AU EXISTAT UNELE DINTRE CELE MAI IMPORTANTE

CIVILIZAȚII DIN LUMEA ANTICĂ, PRECUM SUMERIENII, AKKADIENII,
CHALDEENI, BABILONIENII, ȘI ASIRIENII. AICI AU EXISTAT ȘI UNELE CULTURI
PREISTORICE MAJORE, PRECUM UBAID ȘI JEMDET NASR, PRECUM ȘI ORAȘUL
JARMO. PRINTRE CEI MAI IMPORTANȚI CONDUCĂTORI MESOPOTAMIENI SE
NUMĂRĂ UR-NAMMU (REGELE UR-ULUI), SARGON (A PUS BAZELE
REGATULUI AKKADIAN) HAMMURABI(A PUS BAZELE REGATULUI
BABYLONIAN)ȘI TIGLATH-PILESER I (A PUS BAZELE REGATULUI ASSYRIAN).
LIMBA SI SCRIERE

• PRIMA LIMBĂ SCRISĂ DIN MESOPOTAMIA A FOST LIMBA SUMERIANĂ, O

LIMBĂ IZOLATĂ. MAI APOI, O LIMBĂ SEMITICĂ, LIMBA AKKADIANĂ, A
DEVENIT LIMBA DOMINANTĂ, DEȘI LIMBA SUMERIANĂ A FOST PĂSTRATĂ ÎN
SCOPURI ADMINISTRATIVE, RELIGIOASE, LITERARE ȘI ȘTIINȚIFICE. DIFERITE
VARIETĂȚI DE AKKADIANĂ AU FOST FOLOSITE PÂNĂ LA SFÂRȘITUL
PERIOADEI NEOBABILONIENE. APOI, LIMBA ARAMAICĂ, DEJA MULT VORBITĂ
ÎN MESOPOTAMIA, A DEVENIT LIMBA OFICIALĂ A IMPERIULUI PERSAN.
LIMBA AKKADIANĂ A FOST APOI FOARTE PUȚIN FOLOSITĂ, CA ȘI LIMBA
SUMERIANĂ, DOAR ÎN TEMPLE, PENTRU CÂTEVA SECOLE.
LITERATURA

• LITERATURA VECHE ESTE FOARTE BOGATĂ, VARIATĂ ȘI INTERESANTĂ,

CUPRIZÂND: POVESTIRI, LEGENDE, IMNURI, FABULE, ÎNVĂȚĂTURI,
PROVERBE ȘI ALTELE. UNELE DINTRE ACESTE OPERE LITERARE, PRIN
CONȚINUTUL ȘI FORMA LOR FRUMOASA, SUNT SOCOTITE PRINTRE
CREAȚIILE CELE MAI ALESE ALE CULTURII OMENIRII, SPRE EXEMPLU
LEGENDA LUI GHILGAMEȘ. O CARACTERISTICĂ IMPORTANTĂ A ÎNTREGII
LITERATURI A ORIENTULUI ANTIC ESTE CARACTERUL EI RELIGIOS. APROAPE
TOATE SCRIERILE SUNT STRĂBĂTUTE DE CREDINȚE ÎN ZEI, ÎN VIAȚA
VIITOARE, DUHURI, VRĂJITORI.
SCOALA

• PRIMELE ȘCOLI S-AU ÎNFIINȚAT PE LÂNGĂ TEMPLE. AICI SE ÎNVĂȚAU:

SCRISUL, CITITUL, RECITAREA DE LEGENDE, OPERAȚIILE ARITMETICE. S-AU
GĂSIT URME DE SĂLI DE CLASĂ, BĂNCI, TĂBLIȚE DE LUT PENTRU SCRIS
EXERCIȚII. EXISTAU ȘCOLI SPECIALE PENTRU SCRIBI, INSTITUTE
SUPERIOARE ȘI OBSERVATOARE ASTRONOMICE (DE EXEMPLU, CELE
INSTALATE ÎN VÂRFURILE ZIGGURATELOR).
STIINTA SI TEHNOLOGIA

• POPOARELE MESOPOTAMIEI AU DEZVOLTAT NUMEROASE TEHNOLOGII, CUM

AR FI PRELUCRAREA MATERIALELOR, FABRICAREA STICLEI, ȚESUTUL
TEXTILELOR, SISTEME DE IRIGAȚII ȘI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INUNDAȚIILOR.
ELE AU FOST DE ASEMENEA PRINTRE PRIMELE POPOARE ALE EPOCII
BRONZULUI. DE TIMPURIU AU FOLOSIT CUPRUL, BRONZUL ȘI AURUL, ȘI MAI
TĂRZIU ȘI FIERUL. PALATELE ERAU DECORATE CU SUTE DE KILOGRAME DIN
ACESTE METALE FOARTE SCUMPE. CUPRUL, BRONZUL ȘI FIERUL ERAU
FOLOSITE DE ASEMENEA PENTRU ARMURI, PRECUM SI PENTRU DIFERITE
ARME, CUM AR FI SĂBII, PUMNALE ȘI SULIȚE. AU FOST FABRICATE ȘI ARME DIN
AUR, DAR CEL MAI PROBABIL NU AVEAU DECÂT ROL DECORATIV.
MATEMATICA

• MESOPOTAMIENII UTILIZAU UN SISTEM DE NUMERAȚIE SEXAGESIMAL (ÎN

BAZA 60). DE AICI PROVINE ACTUALUL SISTEM, CU ORA DE 60 DE MINUTE, ȘI
ZIUA DE 24 DE ORE, PRECUM ȘI CERCUL DE 360 DE GRADE. CALENDARUL
SUMERIAN AVEA ȘI SĂPTĂMÂNILE DE CÂTE ȘAPTE ZILE. DEOARECE FĂCEAU
SOCOTELI CU NUMERE FOARTE MARI AU ÎNTOCMIT O TABELĂ A ÎNMULȚIRII
DE LA 1 LA 18.000.
ASTRONOMIE

• ASTRONOMII BABILONIENI ERAU FOARTE INTERESAȚI ÎN STUDIEREA STELELOR ȘI A CERULUI, ȘI

PUTEAU PREVEDEA ECLIPSELE ȘI SOLSTIȚIILE. ÎN ASTRONOMIE TOTUL ERA CONSIDERAT CA AVÂND
VREUN SCOP, DE OBICEI LEGAT DE RELIGIE ȘI SOARTĂ. ÎN MESOPOTAMIA ANTICĂ, ECLIPSELE ERAU
CONSIDERATE SEMN RĂU, ÎNSĂ NUMAI CELE OBSERVATE ERAU IMPORTANTE. DACĂ O ECLIPSĂ NU
PUTEA FI VĂZUTĂ ÎN ORAȘUL REGAL, ATUNCI NU AVEA NICIO INFLUENȚĂ ASUPRA REGELUI SAU
ȚĂRII SALE. CONSTELAȚIILE FOLOSITE CHIAR ȘI ASTĂZI, CUM AR FI LEU, TAUR, SCORPION, GEMENI,
CAPRICORN ȘI SĂGETĂTOR, AU FOST DEFINITE PENTRU PRIMA DATĂ DE ASTRONOMII SUMERIENI ȘI
BABILONIEI. CONSTELAȚIILE ERAU FOLOSITE ÎN CALCULAREA TIMPULUI ȘI ÎN DETERMINAREA
PERIOADELOR DE PLANTARE ȘI RECOLTARE A CULTURILOR.

• ÎN MESOPOTAMIA A APĂRUT ASTROLOGIA, DEȘI CEA MAI MARE PARTE A CEEA CE SE ÎNȚELEGE
ASTĂZI PRIN ASTROLOGIE A APĂRUT ÎN TIMPUL DECLINULUI CIVILIZAȚIEI LOR.
MEDICINA

• DOCTORII MESOPOTAMIEI NU CUNOȘTEAU MULTE LUCRURI DESPRE

MEDICINĂ SAU DESPRE MODUL DE FUNCȚIONARE A ORGANELOR INTERNE
ALE CORPULUI, DAR OBSERVAU BOLILE ACESTORA, ȘI DIN ACESTE
OBSERVAȚII, MULT MAI TÂRZIU, A APĂRUT MEDICINA MODERNĂ.
Egipt
 Sistemul juridic

 Șeful sistemului juridic era faraonul , care era responsabil de adoptarea legilor și menținerea legii și
ordinii, un concept menționat de vechii egipteni ca Ma'at. [22] Deși nu există coduri juridice din
Egiptul antic ce au supraviețuit, documente judiciare arată că legea egipteană a fost bazată pe o
vedere de bun-simț al binelui și răului, care a subliniat în a ajunge la acorduri și rezolvarea
conflictelor, mai degrabă decât aderarea la un set complicat de statuturi.Consiliile locale ale
bătrânilor, cunoscute sub numele de Kenbet ,erau responsabile de guvernarea în procese care implicau
cererile mici si dispute minore. Cazuri mai grave care implicau crimele, tranzacțiile cu terenuri mari și
jefuirea mormintelor erau menționate la marele Kenbet, unde prezidau vizirul sau faraonul.
Reclamanții și pârâții erau așteptați să se prezinte și li se cereau să depună un jurământ că au spus
adevărul. În unele cazuri, statul a preluat atât rolul de procuror cât și judecător, și putea tortura
acuzații prin bătăie pentru a obține o mărturisire și numele tuturor conspiratorilor. Dacă acuzațiile
erau triviale sau grave, cărturari și scribii depuneau în instanță un document cu plângere, mărturie și
verdictul cazului ca referință pentru viitor.
Armata

 Forțele militare egiptene erau responsabile pentru apărarea Egiptului împotriva invaziei străine, și pentru
menținerea dominației Egiptului în Orientul Apropiat antic. Trupele au protejat expedițiile miniere din Sinai și
au purtat războaie civile în cele două perioade intermediare. Armata a fost responsabilă pentru menținerea
fortificațiilor de-a lungul rutelor comerciale importante, cum ar fi cele găsite în orașul Buhen pe drumul spre
Nubia. Forturile, de asemenea, au fost construite pentru a servi ca baze militare, cum ar fi cetatea de la Sile,
care a fost o bază de operațiuni pentru expediții în Levant. În Regatul Nou, o serie de faraoni au folosit armata
egipteană pentru a ataca și a cuceri Kush și părți din Levant.

 Echipamentul militar tipic egiptean includea arcuri și săgeți, sulițe, scuturi în formă de semicerc făcute din
piele de animal pe un cadru de lemn. În Regatul Nou, armata a început sa utilizeze carele care au fost anterior
introduse de către invadatorii Hyksoși. Armele și armurile au fost în continuare îmbunătățite după adoptarea
bronzului: scuturile erau realizate din lemn masiv, cu o cataramă de bronz, sulițele au fost dotate cu vârfuri
din bronz, și Khopesh-ul a fost adoptat de la soldații asiatici.[28] Faraon era capul armatei. Soldații erau
recrutați, dar în timpul Regatului Nou, mercenari din Nubia, Kush, și Libia s-au angajat să lupte pentru Egipt.
Limba
 Limba egipteană veche constituie o ramură independentă a limbilor Afro-
Asiatice. Cele mai apropiate grupuri de limbi de aceasta sunt Berbera,
Semitica și Beja.[30] Documentări scrise ale limbii egiptene datează din
secolul XXXII î.Hr., făcând-o una din cele mai vechi limbi
documentate(după sumeriană) fiind vorbită și scrisă din c. 3200 î.en. până
în Evul Mediu. Scrierea egipteană pentru hieroglife.
 Limba egipteană veche constituie o ramură independentă a limbilor Afro-
Asiatice. Cele mai apropiate grupuri de limbi de aceasta sunt Berbera,
Semitica și Beja.[30] Documentări scrise ale limbii egiptene datează din
secolul XXXII î.Hr., făcând-o una din cele mai vechi limbi
documentate(după sumeriană) fiind vorbită și scrisă din c. 3200 î.en. până
în Evul Mediu. Scrierea egipteană pentru hieroglife.
 Religia
Religia vechilor egipteni era politeistă, iar numărul zeităților de ordinul sutelor. Religia egipteană a fost o succesiune de credințe ale poporului
egiptean începând din perioada predinastică până la apariția creștinismului și islamismului în perioada greco-romană. Ritualurile se făceau sub
conducerea preoților sau vracilor (folosirea magiei fiind pusă însă la îndoială). Toate animalele înfățișate și venerate în artă, scrierile și religiile
Egiptului Antic (pentru peste 3000 de ani)sunt originare din Africa. Templele erau centrul așezărilor egiptene, servind ca centre administrative, școli,
biblioteci și folosite și în scopuri religioase. Credințele în zei și în viața de apoi s-au înrădăcinat în civilizația Egiptului antic de la începuturile sale,
regulile faraonilor fiind bazate pe dreptul divin al acestora. Panteonul egiptean a fost populat de zei care au avut puteri supranaturale și erau
convocați în ajutor sau pentru protecție. Cu toate acestea, zeii nu au fost întotdeauna priviți ca binevoitori. Și Egiptenii credeau că furia acestora
trebuia să fie atenuată cu ofrande și rugăciuni. Structura acestui panteon s-a schimbat în continuu, adăugând noi zeități ce au fost promovate în
ierarhie, dar preoții nu a făcut nici un efort pentru a organiza miturile și poveștile contradictorii într-un sistem coerent. Aceste concepții diferite ale
divinității nu au fost considerate de ei ca fiind contradictorii, ci mai degrabă privite ca perspective din mai multe fațete ale realității.
Zeii erau venerați în templele de cult administrate de preoți care acționau în numele regelui. În centrul templului se afla statuia de cult al zeului într-
un altar. Templele nu erau locuri de cult publice și numai în anumite zile de sărbătoare statuia zeului era scoasă din altar pentru venerare publică.
Altarul zeului era izolat de lumea exterioară și accesibilă numai funcționarilor templului. Cetățenii se puteau închina statuilor din casele lor și
amuletelor ce ofereau protecție împotriva forțelor rele. După Regatul Nou, rolul Faraonului ca un intermediar spiritual a fost tot mai ignorat,
trecându-se la venerarea directă a zeilor. Ca rezultat, preoți au dezvoltat un sistem de oracole pentru a comunica voința zeilor direct prin oameni.

Egiptenii credeau că fiecare ființă umană era compusă din componente fizice și spirituale. Fiecare persoană avea pe lângă corp o SWT (umbră), un BA
(personalitate sau suflet), un KA (forța vitală) și un Ren (nume). Inima, și nu creierul, era considerată organul de gânduri și emoții. După moarte,
spiritul se elibera din trup și putea umbla în voie , dar era necesară păstrarea rămășițelor fizice (sau un substitut, cum ar fi o statuie), ca o locuință
permanentă. Scopul final al decedatului a fost de a se alătura lui KA și BA și pentru a deveni un "binecuvântat mort", ce trăiește pe un ANKH. Pentru ca
acest lucru să se întâmple, defunctul avea să fie judecat printr-un proces, în care inima persoanei era cântărită pe balanța justiției față de pana din
capul lui Ma'at. Dacă se consider demn, decedatul putea să-și continue existența pe pământ în formă spirituală.
 Obiceiuri funerare
 Vechii egipteni au menținut un set elaborat de obiceiuri funerare, crezând că erau necesare pentru a asigura nemurirea după moarte.
Păstrarea corpului pentru mumificare, efectuarea ceremoniilor funerare și de înhumație cu bunurile persoanei decedate îi puteau folosi
în viața de apoi. Înainte de Vechiul Regat, trupurile erau îngropate în gropi săpate în deșert care se conservau natural prin uscare.În
condiții aride, deșertul a fost un avantaj în întreaga istorie a Egiptului antic pentru mormintele celor săraci, care nu își puteau permite
pregătirile de înmormântare elaborate și disponibile pentru elita de nobili. Egiptenii bogați au început să-și îngroape morții în morminte
de piatră și să le mumifice artificial, implicând îndepărtarea organelor interne, ambalarea trupului în bandaje îmbibate cu rășină, și
îngropându-l într-un sarcofag de piatra dreptunghiulară sau într-un sicriu de lemn. Începând cu dinastia a IV-a, unele părți au fost
păstrate separat în borcane canopice . Din Regatul Nou, vechii egipteni au perfecționat arta mumificării, care dura 70 zile și implica
îndepărtarea organelor interne, scoaterea creierul prin nas cu un cârlig și umpleau corpul cu o soluție de sare de natron. Inima era
lăsată în corp deoarece egiptenii credeau că aceasta este cea care păstra sufletul (Ka).După aceea toate organele interne erau puse în
vase canopice acoperite ce urmau a fi îngropate împreună cu corpul. Corpul era apoi lăsat la uscat timp de 40 zile, apoi era din nou
spălat cu vin și amestecuri de mirodenii, după care se înfășura în bandaje umede și apoi era uscat, prin acest proces se obținea garanția
că trupul defunctului își va păstra forma și dimensiunile sale. Îmbălsămatorii adăugau apoi uleiuri aromate, parfumuri și bijuterii pe
corp, amulete protectoare inserate între straturi, după care era pus în cosciug și îngropat.
 Practicile de conservare au scăzut în epocia Ptolemeilor și cea Romană, în timp ce accentul era pus pe aspectul exterior al mumiei, care
era decorat. Egiptenii bogați erau îngropați cu cantități mari de produse de lux. Începând din Regatul Nou, cărțile decedaților erau
incluse în mormânt, împreună cu statui shabti care erau considerate a fi servitori ce vor efectua muncile pentru decedat în viața de
apoi. După înmormântare, rudele în viață erau așteptate să aducă ocazional alimente la mormânt și să recite rugăciuni în numele
persoanei decedate.
Tehnologia

 În tehnologie, medicină și matematică, Egiptul antic a realizat un standard relativ ridicat de

productivitate și sofisticare. Empirismul tradițional, după cum reiese din papirusul găsite de Edwin
Smith în 1930 și datând, cu aproximație, din 1600 î.Hr., este primul creditat în Egipt.
 Egiptenii au creat propriul lor alfabet și utilizau sistemul zecimal.
Chiar înainte de Vechiul Regat, egiptenii antici au dezvoltat un material sticlos cunoscut asemănător
cu faianța. Acest material a fost folosit pentru confecționarea de mărgele, gresie, figurine etc. Printr-
o anume tehnică, egiptenii au produs un pigment cunoscut sub numele de „albastru egiptean”, produs
prin topirea siliciului și cuprului, precum și a unui alcalin, natronul ((carbonat de sodiu decahidrat),
ulterior măcinat și folosit ca pigment. Vechii egipteni au produs o mare varietate de obiecte din sticlă
cu mare pricepere, dar nu este clar dacă ei au dezvoltat procesul independent. Este neclar dacă acele
obiecte au fost produse din sticlă brută sau pur și simplu importau lingouri gata făcute, pe care le-au
topit și prelucrat[necesită citare]. Obiectele respective puteau fi produse într-o gamă variată de
culori, inclusiv galben, roșu, verde, albastru, violet, alb, iar sticla putea fi transparentă sau opacă.
Sistem de calcul

 Papirusurile descoperite arată că egiptenii, spre deosebire de greci care s-au preocupat de
studiul matematicii abstracte, erau legați de rezolvarea unor probleme de aritmetică legate
exclusiv de practică. Sistemul de numerație folosit de ei era zecimal și pozițional, dar nu în
accepția actuală. "Cifrele" folosite se obțineau prin compunerea a șapte simboluri de bază.
Metoda folosită se bazează pe teorema care spune că orice număr poate fi scris ca o sumă a
puterilor lui 2. Egiptenii nu aveau o dovadă în acest sens și nici nu-i interesa s-o obțină. Știau
că metoda este bună și o aplicau. Totuși, noi ne putem permite să scriem:

41=1x2^{0}+0x2^{1}+0x2^{2}+1x2^{3}+0x2^{4}+1x2^{5},\,}
41=1x2^{0}+0x2^{1}+0x2^{2}+1x2^{3}+0x2^{4}+1x2^{5},\,}
 59=1x2^{0}+1x2^{1}+0x2^{2}+1x2^{3}+1x2^{4}+1x2^{5}.\,}
59=1x2^{0}+1x2^{1}+0x2^{2}+1x2^{3}+1x2^{4}+1x2^{5}.\,}