Neuroanatomie

Neuroanatomie

Tîrgu
Tîrgu Mureş
Mureş
 CEREBELUL SAU CREIERUL MIC
(cerebellum)

Reglează, coordonează şi controlează activitatea motorie, involuntară şi

voluntară, postura, echilibrul şi locomoţia

Pierderea capacităţii de coordonare a funcţiilor musculare (ataxia) este

simptomul semnificativ al leziunilor cerebelare
 CONFIGURAŢIE
• .
• Emisferele cerebelare (hemispherium cerebelli) sunt părţile laterale
simetrice.
• Vermisul (vermis) este porţiunea mediană
• Suprafeţele cerebelului sunt:
– Faţa superioară (facies superior), plată.

– Faţa inferioară (facies inferior) , convexă, având între

cele două emisfere o depresiune adâncă longitudinală
(vallecula cerebelli) şi o scizură despărţitoare (incizura
cerebelară posterioară).
 Lobii cerebelului
• Foliile cerebelului (folia cerebelli) sunt multiplele lamele transversale
de pe suprafaţa cerebelului, separate între ele prin şanţuri şi fisuri.

• Trei fisuri principale divizează cerebelul în trei lobi:

– Fisura primară (fissura prima) se află pe faţa superioară, între
lobul anterior şi posterior.

– Fisura orizontală (fissura horizontalis) sau marele şanţ

circumferenţial Vicq d' Azyr este situată între faţa superioară şi
cea inferioară a lobului posterior.

– Fisura posterolaterală (fissura posterolateralis) separă lobul

posterior de lobul flocculonodular.
 Filogenetic şi anatomofuncţional rezultă trei lobi:

Lobul flocculonodular arhicerebel vestibulocerebel Rol în echilibru şi postură

Lobul anterior paleocerebel spinocerebel Executant motor

Lobul posterior neocerebel pontocerebel Iniţiere şi coordonare motorie

cerebrocerebel

••Corpus
Corpuscerebelli
cerebelli==lobul
lobulanterior
anterior++lobul
lobulposterior
posterior
 Lobulii cerebelului
• Fisuri secundare subdivizează atât vermisul cât şi emisferele
cerebelului în următoarele corespunzătoare:

– Lingula nu are corespunzător lobular, este o lamă subţire aşternută şi fixată pe vălul
medular anterior.

– Tonsila delimitează valecula, creşterea presiunii intracraniene cauzează hernierea ei în

gaura occipitală, comprimând bulbul (stop respirator).

– Flocculus se leagă de nodulus prin intermediul unui pedicul (pedunculus flocculi).

 Lobus Vermis Lobulus
Anterior Lingula
Lobulus centralis Ala lobuli centralis
Culmen Quadrangularis
Fissura prima
Posterior
Facies sup. Declive Simplex
Folium Semilunaris sup.
Fissura horizontalis
Facies inf. Tuber Semilunaris inf.
Pyramis Biventer
Uvula Tonsilla
Fissura posterolateralis
Flocculonodulus Nodulus Flocculus
Cerebellar lobules - superior
view

1. Central Lobule
1' Wing of the central lobule
2. Culmen
3. Declive
4. Quadriangular lobule
5. Simple lobule
6. Superior semilunar lobule
7. Inferiorsemilunar lobule
8. Primary fissure
9. Superior posterior fissure
10. Horizontal fissure
11. Posterior cerebellar
incisure
Cerebellar lobules - inferior view .

1.Uvula
2. Pyramis
3.Tuber vermis
4.Tonsills
5. Biventer lobule
6. Gracile lobule
7. Inferior semilunar lobule
8. Superior semilunar lobule
9. Flocculus
10. Secondary fissure
11. Retrotonsillar fissure
12. Inferior anterior fissure
13. Inferior posterior fissure
14. Horizontal fissure
15. Postpyramidal fissure
Brain stem and cerebellum - sagittal section

1. Lingula cerebelli
2. Central lobule
3. Culmen
4. Declive
5. Tuber vermis
6. Pyramis
7. Uvula
9. Nodule
10. Mesencephalon (Midbrain)
11. Pons
12. Medulla oblongata
 Zonele cerebelare longitudinale

• Zona vermiană corespunde vermisului, zonă impară.

• Zona intermediară sau paravermiană, simetrică, formată din

părţile mediale ale emisferelor cerebelare.

• Zona laterală, voluminoasă, corespunde părţilor laterale

emisferice.
 Pedunculii cerebelari
• Pedunculul cerebelar inferior (corpul restiform), de pe faţa
dorsolaţerală a bulbului urcă la cerebel şi pătrunde în acesta între
pedunculii cerebelari mijlociu şi superior.

• Pedunculul cerebelar mijlociu (braţul punţii) este cel mai

voluminos; continuă dorsolateral puntea şi intră în cerebel cel mai
lateral dintre cei trei pedunculi.

• Pedunculul cerebelar superior (braţul conjunctiv) se află cel mai

rostral, între cerebel şi punte.
 STRUCTURA CEREBELULUI
• A. Substanţa cenuşie
• Cortexul cerebelar (cortex cerebelli) acoperă suprafaţa creierului mic, având o
grosime de l mm şi o structură trilaminată.

• Nucleii cerebelari (nuclei cerebelli) sunt mase de substanţă cenuşie, aflată în

profunzimea substanţei albe

– Nucleul fastigial;
– Nucleul globos şi emboliform, denumiţi împreună ca nucleus interpositus;
– Nucleul dinţat.
 STRUCTURA CEREBELULUI

• B. Substanţa albă

Formează centrul medular (corpus medullare) al cerebelului; pătrunde în folii ca

lamele albe (laminae albae), având pe secţiune aspectul unui arbore ramificat (arbor
vitae).
• Conţine fibre de proiecţie aferente şi eferente, şi puţine fibre de asociaţie şi
comisurale.
 Scoar
Scoarţa
ţa
Cerebrală
Cerebrală

Prof.univ.dr Klara Brînzaniuc

Asist. univ. dr. Dragoş Popa

Disciplina
Disciplina de
de Anatomie
Anatomie şi embriologie
UMF Tîrgu Mureş
 Scoarţa cerebrală - Generalităţi

Acoperă suprafaţa externă a emisferelor cerebrale,

pătrunzând şi in fisurile şi şanţurile acestora

 are o întindere de peste 2200 cm ,

grosime între 2 şi 5 mm

 este formată din zeci de miliarde de neuroni,

dispuse in straturi sau lame.
 Scoarţa cerebrală - Generalităţi

• Filogenetic, scoarţa este formată din trei părţi:

» Arhicortex (archipallium), cea mai veche parte, la om

prezent în formaţiunile hipocampale

» Paleocortex (paleopailium), scoarţa lobului piriform.

» Neocortex (neopallium) finalizează procesul de

encefalizare; la om ocupă 90-95% din suprafaţa totală a
creierului.
Albertus Magnus Phrenology of Gall (1758-1828)
(1206-1280) and Spurzheim (1776-1832)
 Clasificarea scoarţei, citoarhitectural şi filogenetic:

Isocortex (iso=asemănător) Neocortex

a. Ectocortex hexalaminar supralimbic
- homotipic
- heterotipic
- agranular (piramidal) (tip 1)
- granular (koniocortex) (tip 2)
b. Mesocortex hexalaminar limbic
Allocortex (gr. allos=diferit) Rinencefal
a. Entocortex trilaminar: arhicortexul
b. Entcortex inconstant laminar: paleocortexul
 Scoarţa
Scoarţa cerebrală
cerebrală

Date numerice
 Suprafaţa totală: 2200 cm2
aproape 1/3 ------ suprafaţa emisferelor
aproape 2/3 ------ ascunsă în şanţuri

 Grosimea: între 1.5 mm - 4.5 mm

 Greutatea: 600 grame (40 % din greutatea creierului)

180 grame--------- neuroni
420 grame--------- celule gliale
 Scoarţa cerebrală

Date numerice

 Numărul celulelor din cortex

neuroni ----------- 10-15 miliarde
celule gliale ---------- 50 miliarde

 Estimări asupra numărului de neuroni din cortex

von Economo and Koskinas (1925) 14.0 miliarde
Shariff (1953) 6.9 miliarde
Sholl (1956) 5.0 miliarde
Pakkenberg (1966) 2.6 miliarde
 STRUCTURA NEOCORTEXULUI

• Stratul I, molecular, zonal sau plexiform (lamina molecularis) este

format din puţine şi mici celule dispersate (celule Cajal), aşezate
orizontal, având dentritele şi axonul dispuse tangenţial.

• Stratul II, granular extern (lamina granularis externa) contine

numeroşi neuroni granulari (stelaţi) şi pirmidali mici, cu
prelungirile extinse in straturile supra- şi subiacente.

• Stratul III, piramidal extern (lamina pyramidalis externa), dispus

în două substraturi este format din celule piramidale mici, aflate
mai superficial şi celule piramidale mijlocii aflate mai profund.
Dau prelungiri pentru straturile supra- şi subiacente
 STRUCTURA NEOCORTEXULUI
• Stratul IV, granular intern (lamina granularis interna) alcătuit
din celule granulare (stelate) şi piramidale mici, aşezate în
două substraturi dense, având dendritele şi axonii în lamele
adiacente.

• Stratul V, piramidal intern sau ganglionar (lamina pyramidalis

interna), are două substraturi, este format din celule
piramidale mari şi mijlocii, cu dendritele aflate în straturile
supraiacente şi axon lung, ce are colaterale recurente.

• Stratul VI, multiform, poliform sau fuziform (lamina

multiformis) este format din celule de dimensiuni şi forme
variate, aşezare în două substraturi, au dendritele în straturile
supraiacente şi axoni lungi
Isocortex – typical 6 layered cortex

I. Molecular Layer
II. External Granular Layer
III. External Pyramidal Layer
IV. Internal Granular Layer
V. Internal Pyramidal Layer
VI. Polymorphic Layer
 I. Molecular Layer
II. External Granular Layer
III. External Pyramidal Layer
Line of Kaes-Bechterew
IV. Internal Granular Layer
Outer band of Baillarger
- Line of Gennari in area 17
V. Internal Pyramidal Layer
Giant pyramidal cell of Betz
Inner Band of Baillarger
VI. Polymorphic Layer
Golgi Nissl Weigert
 Tipuri de neuroni corticali
• Neuroni piramidali; au perikarionul de formă piramidală, cu
dimensiuni între 10-100 microni (de talie mică, mijlocie şi mare):.
• Sunt celule efectoare, prezente în straturile II, III, IV. Celulele
piramidale largi, gigante se află în stratul V şi sunt denumite:

» Celulele Betz, din stratul V al cortexului motor au axoni lungi ce

formează căile piramidale.

» Celulele Meynert, din stratul V al cortexului vizual ai căror axoni

coboară în trunchiul cerebral, pentru arcurile reflexe vizuale
direcţionate
 Tipuri de neuroni corticali
• Neuronii granulari (stelaţi); mici, de 5 -10 microni au dentritele şi
axonii scurţi (tip Golgi II) şi următoarele funcţii:
» Celulele receptoare, înalt diferenţiate ale straturilor II şi IV.
» Interneuroni, aflaţi în toate straturile, cu excepţia primului.
Celulele în coşuleţe au axonii terminaţi sub formă de coşuleţe în
jurul celulelor piramidale, sau a altor celule; sunt celule
inhibitoare GABA ergice.

• Neuronii orizontali Cajal, aflaţi în stratul I, sunt mici celule fuziforme,

aşezate împreună cu prelungirile lor orizontale ce nu depăşesc limitele
stratului. Au funcţie corelativă (de conexiune reciprocă) între celulele şi
terminaţiile primului strat.
 Tipuri de neuroni corticali
• Neuronii Martinotti, mici, rotunzi, multipolari se află în toate straturile
corticale

• Neuronii fuziformi al perikaryonul alungit. Se află în stratul VI. Sunt

efectori, au dendritele ascendente până la stratul I, şi axon lung.
 Cerebral Cortex

1. Pyramidal Cell
2. Fusiform Cell
3. Granular (Stellate) Cell
4. basket cell
5. double bouquet cell
6. chandlier cell
7. neurogliform cell
8. Horizontal Cell of Cajal
9. Cells of Martinotti
a: axon
 Sistemele de modulare ale activităţilor corticale
• În procesarea semnalelor şi circuitelor corticale participă
următorii neurotransmitători majori:

» Semnalele corticale inhibitoare sunt generate de

interneuroni GABA-ergici.
» Neuronii corticali eferenţi cu proiecţii subcorticale
sunt excitatorii glutamat-ergici
» Peste 60 de neuropeptide diferite sunt
cotransmitatori interneuronilor corticali

• Sistemul activator reticular se proiectează la scoarţa

cerebrală difuz stimulând activitatea şi starea de veghe .
 Sistemele de modulare ale activităţilor corticale

• Sistemele neurochimice de modulare a activităţilor neuronale

corticale şi subcorticale sunt:
» Sistemul noradrenergic asigură selectivitatea şi mărimea
răspunsului cortical la informaţii aferente primare.
» Sistemul serotoninergic de la nucleii rafeului trunchiului
cerebral se proiectează pe suprafaţa a emisferelor cerebrale.
- rol în starea comportamentală, ciclul somn- veghe, focalizarea
atenţiei.
» Sistemul dopaminergic are originea în aria tegmentală
ventrală (Tsai) se proiectează, prozencefalic la lobul
prefrontal.
- rol în comportamentul personalităţii complexe, orientarea şi
iniţierea mişcărilor.
 Sistemele de modulare ale activităţilor corticale

» Sistemul colinergic are şi o proiecţie focalizată din nucleul

bazal Mayner în teritoriile cu
- rol în răspuns comportamental, motivaţie, emoţii.

» Sistemul histaminergic are originea în nucleii tuberali şi

posterior al hipotalamusului cu proiecţie extinse cerebrale
şi cerebelare cu
-rol în funcţiile viceromotorii asociate comportamentului.
 Fibro (mielo) arhitectonică orizontală

Striaţiile orizontale

Stratul Striaţia

I. Lamina (plexus) tangentialis

(Retzius-Exner)
II Lamina dysfibroasa (fără striaţii)
III. Lamina suprastriata (Kaes-Bechterew)
IV. Stria Baillarger externa (denumit în cortexul vizual: Gennari
sau Vicqd'Azyr)
V Stria Baillarger interna
VI Lamina infrastriata (necaracteristică)
 Fibro (mielo) arhitectonică orizontală

• Originea fibrelor în striaţiile orizontale;

– Plexul tangenţial este format din prelungirile neuronilor

Cajal, fibre aferente, axonii şi dendritele celulelor
(granulare, piramidale, Martinotti)care urcă în primul strat.

– Stria Kaes-Bechterew se formează din colateralele terminale

ale fibrelor de asociaţie şi comisurale.

– Stria externă Baillarger este dată de fibrele talamocorticale.

– Stria internă Baillarger este formata de colateralele fibrelor

aferente-şi eferente lungi
 Conexiunile scoarţei

• Fibrele aferente şi eferente corticale scurte şi lungi conferă

scoarţei o striaţie radiară şi următoarele conexiuni:

– Intracorticale: intra-şi interlaminare.

– Cortico-corticale aferente şi eferente de asociaţie şi

comisurale.

– Conexiuni corticofuge şi corticopete de proiecţie (cortico-

subcorticale).
 Conexiunile scoarţei

• Aferenţele corticale:

Cortico-corticale la stratul II, III

Talamocorticale specifice la stratul IV
Talamocorticale nespecifice la toate straturile
Aferente nespecifice:
- Serotoninergice (nucleii rafeului)

- Noradrenergice (nucleii locului ceruleu)

- Dopaminergice (aria tegmentală ventrală Tsai)

 Conexiunile scoarţei

• Eferenţele corticale:

Cortico-corticale de la stratul III

Corticofugale lungi:

corticospinale, corticobulbare, corticopontine,

corticoreticulare; corticotectale,
corticorubrale de la stratul V

Corticotalamice: de la stratul VI
 Interrelaţii sinaptice intracorticale

• Numărul sinapselor intracorticale se ridică la multe

bilioane, asigurând funcţionalitatea şi plasticitatea
corticală.

• Formează lanţuri, circuite şi reţele interlaminare şi

intralaminare extrem de complicate, cu efecte finale
de excitaţie sau inhibiţie corticală
 Interrelaţii sinaptice intracorticale
Sinapsele neuronilor eferenţi pot fi:
• Sinapse directe, între fibra aferentă specifică (ex. talamocorticală) şi
neuronul eferent.
• Sinapse prin intermediul celulelor receptoare din stratul II şi IV cu
neuronii eferenţi.
• Sinapse prin intermediul interneuronilor (inclusiv neuronii în
coşuleţe, neuronii Cajal şi celulele Martinotti) cu celulele efectoare.
• Sinapsa reverberantă de autoexcitare, între două celule efectoare,
prin colateralele axonice reciproce.

Transmiterea sinaptică excitatorie sau inhibitorie este dependentă de

forma morfologică a sinapsei (axodentritice, axosomatice,
axoaxonice, dendrodendritice) şi de neurotransmiţătorul chimic
 Organizarea funcţională orizontală
• Laminarea orizontală asigură, în raport cu straturile corticale,
următoarele funcţii corticale fundamentale:

– Straturile supragranulare (I, II, III) recepţionează şi emit mesaje

intracorticale şi interemisferice. Straturile I şi II primesc semnale
nespecifice şi controlează excitabilitatea scoarţei, iar stratul III
este corelativ, cu conexiuni reciproce de asociaţie şi comisurale.

– Stratul granulai (IV) este specific receptor.

– Straturile infragranulare (V, VI) sunt efectoare de proiecţie

subcorticale
 Organizarea funcţională columnară
• Coloanele corticale verticale (radiare) reprezintă unităţile
funcţionale ale scoarţei, ele fiind comparate cu microcircuitele
integrate sau dispozitivele modulare.

• Funcţional,este concepută ca un circuit neuronal vertical, care

răspunde unitar la acelaşi stimul.

• Are forma unui cilindru, cu diametrul de 30-300 microni şi înălţimea

egală cu grosimea scoarţei. Coloanele sunt mai evidente în cortexul
receptor decât în cel motor.

• Scoarţa este formată din peste 2 milioane de unităţi columnare

verticale. Interacţiunile dintre coloanele vecine sunt complexe şi
nelimitate (ex. inhibiţia coloanelor din jurul celor în activitate).
Organizarea Columnară

A. pyramidal neuron
B. excitatory
granular cell
C. inhibitory
granular cell

1. afferent fiber
2. efferent fiber
3. corticothalamic fiber
 ARIILE NEOCORTEXULUI

Mapa corticală

• Din cartografierea citoarhitecturală a scoarţei cerebrale a

rezultat subdiviziunea acesteia în arii corticale, utilizîndu-se
pentru desemnare harta Brodmann (1909) care cuprinde 52 de
arii, a căror numerotare nu are nici o semnificaţie, deoarece ea a
fost făcută în ordinea descrierii regiunilor studiate de către
autor.

• Localizările corticale nu pot fi corelate cu limitele configurative

de suprafaţă sau citoarhitecturale ale scoarţei; acestea se
suprapun, doar parţial.
 ARIILE NEOCORTEXULUI

• Ariile citoarhitecturale piramidale sunt definite ca arii motorii,

iar cele granulare ca arii senzitive şi senzoriale.

• În raport cu localizările corticale, ariile corticale sunt clasificate

în:
• Arii motorii;
• Arii somestezice;
• Arii senzoriale;
• Arii de asociaţie.
 ARIILE NEOCORTEXULUI

• Ariile motorii

- Cortexul motor (aria 4)

- Cortexul premotor (ariile 6,8)
- Cortexul motor suplimentar (ariile 6,8)
- Câmpul frontal ocular (ariile 6, 8,9)
- Centrul limbajului articulat (ariile 44, 45)
 ARIILE NEOCORTEXULUI

• Ariile motorii

• Cortexul motor ocupă cea mai mare parte a girusului

precentfal.
• Este izocortex hereotipic agranular, gros de 4-5 mm,
stratul V conţinând în jur de 30000 celule largi
piramidale Betz, ai căror axoni participă la formarea
tractului piramidal.
 ARIILE NEOCORTEXULUI
• Ariile motorii

• Este aria motorie a mişcărilor de parte opusă, are o

reprezentare somatotopică. a musculaturii într-un
aranjament de "homuncul motor" care are următoarele
caracteristici:
– Este inversat şi controlateral (pentru muşchii capului
bilateral).
– Partea superioară pentru mişcările membrului
inferior.
– Partea inferioară succesiv pentru mişcările
trunchiului, membrului superior şi capului.
– Părţile dens inervate ale corpului cu funcţii motorii
diferenţiate au o reprezentare corticală mai extinsă
(faţa, gura, mâna).
Motor
Motor Homunculus
Homunculus
 ARIILE NEOCORTEXULUI

• Ariile motorii
• Cortexul premotor se află înaintea celui motor, în girusul
frontal superior şi mijlociu.
• Este format dintr-un cortex granular (hipogranular), are
reminiscenţe de celule Betz şi deţine conexiuni cu nucleii
bazali, talamici şi cerebelari.
• Are rol de prelucrare a informaţiilor motorii, de
programare a mişcărilor şi de a transmite semnalele
cortexului motor şi extrapiramidal (este centrul de
elaborare a mişcărilor).
 ARIILE NEOCORTEXULUI

• Ariile motorii
• Cortexul motor suplimentar se află pe partea medială a
emisferei în girusul frontal medial. Are rol în mişcările
posturale bilaterale şi programarea mişcărilor.

• Câmpul frontal ocular ocupă partea posterioară a

girusului frontal mijlociu, din apropierea girusului
precentral şi controlează mişcările voluntare oculare.
 ARIILE NEOCORTEXULUI

• Ariile motorii
• Centrul limbajului articulat Broca se află în girusul frontal al
emisferei dominante (stângă), în partea triangulară şi operculară
a acestuia, deasupra şanţului silvian. Este centrul articulării
cuvintelor, acţionează asupra muşchilor implicaţi în vocalizare şi
vorbire.

• Aria supresivă inhibă funcţiile ariilor motosenzitive primare şi

secundare, depresia motorie având sediul atât în ariile 4-6-8, cât
şi în altele .
Broca’s Area
 ARIILE NEOCORTEXULUI

• Ariile somestezice

- Cortexul somatosenzitiv primar (ariile 3, l, 2)

- Cortexul somatosenzitiv secundar (ariile 3, l, 2)

 ARIILE NEOCORTEXULUI

• Ariile somestezice

• Cortexul somatosenzitiv primar se află în girusul post-

central şi este format dintr-un cortex granular dens
(hipergranular).

• Cortexul somatosenzitiv secundar este o arie mică aflată

posteroinferior de cel primar în cortexul operculului
frontoparietal, adiacent şanţului silvian
 ARIILE NEOCORTEXULUI

• Ariile somestezice

• Conexiunile cortexului somatosenzitiv sunt de proiecţie,

prin intermediul nucleilor talamici

• Semnalele exteroceptive şi proprioceotive conştiente sunt

controlaterale (cu excepţia feţei), şi au o reprezentare
paralelă (în aria 3: stimulii tactili; în aria l: semnale
cutanate; în aria 2:semnale proprioceptive kinestezice).
 ARIILE NEOCORTEXULUI

• Ariile somestezice

• Proiecţia este somatotopică, în raport cu densitatea

inervaţiei senzitive periferice. Homunculul senzitiv este
controlateral, răsturnat şi neproporţional, mâna, buzele
şi limba ocupând teritorii mai mari.

• Cortexul somatosenzitiv secundar are rol discriminativ

calitativ, spaţial şi psihosenzitiv în perceperea senzaţiilor
nociceptive şi în controlul senzitiv al funcţiilor motorii.
 Primary
Somesthetic
Area

Thalmocortical
connection
(VPLc  S I)

Central region
--- cutaneous (3b, 1)
Peripheral region
--- deep (3a, 2)
 Secondary
Somesthetic
Area (SII)

superior bank of
lateral fissure
Sensory
Sensory Homunculus
Homunculus
 ARIILE NEOCORTEXULUI
Ariile somestezico-motorii
• Ariile motorii şi somestezice simt intim interconectate atât între ele
cât şi cu cele de partea opusă.
• Cortexul de asociaţie somatosenzitiv (aria 5) se află în lobul parietal
superior în vecinătatea girusului postcentral. Primeşte aferente din
aria senzorimotorie primară şi trimite eferenţe in aria motosenzitiva
primară, având rol în controlul senzitiv şi iniţierea funcţiilor motorii.

Aria motosenzitivă I = cortex motor  premotor

Aria motosenzitivă II = cortex motor suplimentar
Aria senzorimotorie I = cortex somatosenzitiv primar
Aria senzorimotorie II = cortex somatosenzitiv secundar
 ARIILE NEOCORTEXULUI
Ariile senzoriale

Ariile vizuale
• Sunt localizate pe faţa medială a lobului occipital extinzându-se şi
pe suprafaţa laterală a acestuia, precum şi pe faţa medială a lobului
parietal şi girusul lingual al lobului temporal.

• Sunt dispuse în jurul şanţului calcarin, cel mai aproape de acesta

aria l7, înconjurată de aria 18, iar aceasta de aria 19.

• Sunt formate din cortex granular, cu celule granulare şi piramidale

mici înalţ diferenţiate,.
 ARIILE NEOCORTEXULUI
Ariile senzoriale
Ariile vizuale
• Aria primară vizuală sau cortexul striat primeşte proiecţii
vizuale talamice şi geniculare ipsilaterale după o hartă retino-
optică precisă.

• Aria primară vizuală integrează imaginile primite din ambii

ochi, detectează şi analizează semnalele vizuale.

• Aria secundară vizuală (aria 18) şi cea de asociaţie (aria 19)

decodifică informaţiile (percepţie stereoscopică, mişcarea,
culoarea) şi interpretează imaginea observată.
Visual
Areas
 Visual
association
areas

V4
(color) Face
recognition
Perceive
Facial Expression
 ARIILE NEOCORTEXULUI
Ariile senzoriale
Ariile acustice
• Cortexul auditiv primar se află în operculul temporal, în girusurile
transverse Heschl, iar cortexul auditiv de asociaţie adiacent, în girusul
temporal superior. Este cortex granular.

• Cortexul primar este organizat tonotopic; percepe sunetele cu

frecvenţă joasă anterolateral, iar cele cu frecvenţă înaltă
posteromedial.
• Interpretarea sunetelor are loc în aria de asociaţie.

Cortexul auditiv primar (ariile 41, 42)

Cortexul auditiv de asociaţie (aria 22)
Auditory
Areas

Planum
temporale
 Auditory
Areas

A I ----- 41, 42

A II ---- 22
 ARIILE NEOCORTEXULUI
Ariile senzoriale

• Aria gustativă se află în partea anteroinferioară a girusului

post,central parte a ariei somestezice (aria 43 parainsulară).

• Aria vestibulară are o localizare probabilă în apropierea

girusului postcentral şi a girusul temporal superior -ariile 3, 4, 2
 ARIILE NEOCORTEXULUI
• Ariile de asociaţie

• Cortexul prefrontal de asociaţie, situat înaintea ariilor motorii

(denumit şi lob prefrontal) dezvoltat puternic la om, îndeplineşte
funcţii asociative transcorticale şi neocortico-limbice înalt
diferenţiate, fiind sediul personalităţii, al abilităţilor intelectuale
(apreciere, iniţiativă, previziune, decizie.) şi a
comportamentului.
 ARIILE NEOCORTEXULUI
• Ariile de asociaţie
• Cortexul temporoparietal de asociaţie, în primul rând girusul
angular şi supramarginal, este situat la convergenţa ariilor
somatosenzitive, vizuale şi auditive, şi integrează diferitele tipuri
de informaţii senzoriale, necesare intercomunicărilor non-
verbale. (Atenţiune, controlul spaţiului extrapersonal
controlateral, stereognoză.)
• Aria receptivă sau interpretativă a limbajului (Wernicke) se află
în emisfera dominantă în cortexul temporoparietal (aria 22) şi
este sediul înţelegerii cuvintelor auzite. Este interconectat (prin
fascicule de asociaţie) cu aria expresivă a vorbirii (Broca),
centrul limbajului articulat..
PET (positron emission tomography) scan
 STRUCTURA ALLOCORTEXULUI
• Paleocortexul
• Cortexul primar olfactiv al lobului piriform, sau aria olfactorie
laterală este formată din aria entorinală (aria 28) a girusului
parahipocamp şi ariile adiacente acesteia (prepiriform şi
periamigdalian).

• Are conexiuni cu: căile olfactive, formaţiile sistemului limbic, lobul

frontal al emisferei.

• Are rol în olfacţie, in asocierea funcţiilor, olfactive şi

somatosenzitive şi in funcţiile sistemului limbic. Este locul de
convergenţă a informaţiilor senzitivo-senzoriale şi poarta de intrare
la formaţiunile hipocampale
 STRUCTURA ALLOCORTEXULUI
• Arhicortexul
• Formaţiunile hipocampale fac parte din arhicortex şi au o
structură trilaminară.
• Hipocampusul este acoperit pe suprafaţa sa intraventriculară de
ependim şi alveus, lamă de substanţă albă, este subdivizat în trei
câmpuri; este format din următoarele straturi:
• Stratul molecular, este alcătuit din dendritele straturilor
subiacente, fibre tangenţiale şi neuroni de asociaţie;
• Stratul piramidal, cel mai caracteristic, este format din celule
piramidale largi (piramidele Ammon) ale căror axoni lungi
constituie alveusul, care se continuă cu fimbria fornixului.
• Stratul polimorf conţine celule de diferite forme (Golgi tip II) care
au axonii extinşi în celelalte două straturi şi este acoperit de
fibrele alveusului
 STRUCTURA ALLOCORTEXULUI
• Girusul dinţat este format din următoarele trei straturi:
– Stratul plexiform sau molecular;
– Stratul granulat are axonii pătrunşi în hippocampus la
stratul celulelor piramidale, ca fibre muşchiforme;
– Stratul polimorf are prelungiri în straturile precedente.

• Subiculum; este aria de tranziţie între hippocampus şi girusul

parahippocampal; este subdivizat în trei părţi,
Structura
Structura hipocampului
hipocampului
 STRUCTURA ALLOCORTEXULUI
• Conexiunile hipocampale
Aferenţe
Hipocampul controlateral
Aria entorinală
Structurile limbice
Septohipocampale colinergice
Septohipocampale GABA-ergice
Eferenţe
Hipocampul controlateral
Girusul parahipocampal
Lobii emisferici
(ariile de asociaţie)
Structurile limbice
 STRUCTURA ALLOCORTEXULUI
• Circuitele hipocampale:
– Conexiuni intrinseci;
• Girusul dinţat (stratul granular)- fibre muşchiforme- hippocampus
(celulele piramidale).
– Conexiunea extrinsecă, reciprocă: ectocortex supralimbic şi limbic-
aria entorinală- fibre de proiecţie- formaţiunile hipocampale şi
înapoi.

• Conexiunea extrinsecă limbică şi diencefalică: hippocampus (celule

piramidale)- alveus- fimbria hipppcampi- fornix.

• Funcţiile şi conexiunile arhicortexului sunt integrate cu cele ale

sistemului limbic şi vor fi detaliate într-un capitol separat.
Conexiunile
Conexiunile hipocampului
hipocampului
Brodman’s Map of Motor and Sensory Areas
 1

3 3
2

1
2 1
3

Order of Cortical Maturation

 Apraxia

The inability to execute a voluntary motor movement despite being

able to demonstrate normal muscle function.
Language Areas (Geschwind Model)
Paul Broca (1824-1880) Carl Wernicke (1848-1905)
PET (positron emission tomography) scan
Composite radioisotope brain scan
Language 3D perception
Speech Singing
Writing Playing Musical
Calculation instrument
 Phineas Gage
(1823-1861, accident in 1848)
Phineas Gage’s lesion reconstructed
(H. Damasio and R. Frank, 1992)
Prefrontal Leucotomy
(Frontal Lobotomy)
Antonio Egas Moniz
Conceptual Framework of Cerebral Function