Sunteți pe pagina 1din 21

ARTROLOGIE

Artrologia
Artrologia: studiaza componente ale scheletului
uman
Articulatiile sunt constituite din totalitatea
elementelor prin care oasele se unesc intre ele
- formatiuni conjunctive/muschi
- fara articulatii nu este posibila realizarea functiei
statice/dinamice a oaselor = DEPLASAREA
Clasificarea articulatiilor
- articulatii fibroase sau sinartroze, fixe
- articulatii cartilaginoase sau amfiartroze,
semimobile
- articulatii sinoviale sau diartroze, mobile
Articulatiile fibroase
- oasele sunt legate prin tesut fibros, dens
- nu permit miscari/ miscari reduse
Articulatiile cartilaginoase
- au grad de mobilitate, elasticitate ( )
amortizarea socurilor
- legatura dintre oase se realizeaza prin cartilaj
hialin, fibrocartilaj, ligamente puternice
Articulatii cartilaginoase (amfiartroze)
Articulatiile sinoviale
- majoritatea
- complexe
- miscari multiple, variate
- elementele anatomice prezente la nivelul lor:
-formeaza miscarea
-amortizeaza socurile
-confera stabilitate
- suprafetele articulare sunt netede, acoperite de cartilaj
hialin
Articulatii sinoviale
Articulatiile mobile
 Clasificare
- criterii: - dupa numarul oaselor care intra in compunerea articulatiilor
- dupa forma suprafetelor articulare
- dupa numarul axelor de miscare
 Elementele anatomice care participa la biomecanica articulara sunt:
-suprafetele articulare
-cartilajul articular
-elementele anatomice de congruenta
-capsula articulara
-ligamentele articulare
-membrana sinoviala
-lichidul sinovial
-cavitatea articulara
Elementele anatomice care participa la
biomecanica articulara
Suprafetele articulare:
-sferice
-cilindrice
-eliptice
-plane

-(dpv) geometric = plane (miscari reduse)


= sferoidale (miscari mai ample)
Elementele anatomice care participa la
biomecanica articulara
Cartilajul articular:
-cartilaj hialin
-culoare alb-sidefie
-acopera suprafetele osoase ce vin in
contact
-2 suprafete - libera, lucioasa, neteda (vine
in contact cu suprafata
articulara opusa)
- aderenta, ce se fixeaza pe
suprafata
articulara a osului
Elementele anatomice care participa la
biomecanica articulara
Elementele anatomice de congruenta
-formatiuni care asigura concordanta intre doua
suprafete articulare care nu se “potrivesc”
-(dpv) structural =fibrocartilaje
-clasificare - cadrul, labrul articular
-fibrocartilaje intraarticulare
Elementele anatomice care participa la
biomecanica articulara
Capsula articulara
-o formatiune care uneste cele doua oase care se
articuleaza
-are rol de protectie a suprafetei articulare
-forma de manson fibros, tapetat la interior de
sinoviala
-grosime variabila (in raport cu mobilitatea
articulara)
Elementele anatomice care participa la
biomecanica articulara
Ligamentele articulare
-formatiuni anatomice fibroase, sub forma de benzi
-se insera pe oasele ce formeaza o articulatie
-mentin contactul dintre elementele anatomice
-roluri in biomecanica:
-intaresc capsula articulara
-previn depasirea limitei fiziologice a miscarii
-sunt flexibile, nu impiedica executarea miscarii
-sunt rezistente, inextensibile, mentin in contact
suprafetele articulare
Elementele anatomice care participa la
biomecanica articulara
Membrana sinoviala
-impreuna cu lichidul sinovial face parte din
mijloacele de alunecare a unei articulatii
-formeaza stratul profund al capsulei articulare
-subtire, neteda, lucioasa
-acopera toate formatiunile situate in interiorul
capsulei articulare
Elementele anatomice care participa la
biomecanica articulara
Lichidul sinovial
-lichid galben, vascos
-rol de lubrifiant al suprafetelor articulare in miscare
-rol de nutritie a cartilajelor articulare
-rol de curatire/adeziune a suprafetelor osoase
-se formeaza prin trecerea plasmei sanguine in
cavitatea articulara, prin peretii capilarelor
Elementele anatomice care participa la
biomecanica articulara
Cavitatea articulara
-rolul muschilor + presiunii atmosferice in
mentinerea suprafetelor articulare
Conducerea in articulatii
-include sensul, directia si amplitudinea miscarii
-conducerea articulara -osoasa
-ligamentara
-musculara
• conducerea osoasa= amplitudinea miscarii
determinata de suprafetele articulare (ex. cotul)
• conducerea ligamentara= amplitudinea miscarii
datorita franarii ligamentare (ex. soldul)
• conducerea musculara= miscarea este limitata la
actiunea muschilor periarticulari
Conducerea in articulatii
Indiferent de felul conducerii, miscarile se produc in
jurul unui ax denumit axul articular.
Acesta este o linie teoretica in jurul careia se
executa miscarile.