Muzeul Brukenthal din Sibiu

Masterand: Hotca Marian

Specializarea: Etnoturism, anul II
 Definiții. Introducere

În conformitate cu Legea Muzeelor şi Colecţiilor nr. 311/2003,

Muzeul este instituţie de cultură aflată în serviciul societăţii, care
colecţionează, conservă, cercetează, restaurează, comunică şi expune în
scopul cunoaşterii, educării şi recreării mărturii materiale şi spirituale ale
existenţei şi evoluţiei comunităţilor umane, precum şi ale mediului
înconjurător.
Muzeul este o instituție permanentă, aflată în serviciul societății,
deschisă publicului, care se ocupă cu strângerea, păstrarea, identificarea,
catalogarea, analizarea, menținerea, conservarea și expunerea de diverse
obiecte sau artefacte ce prezintă interes științific, istoric, artistic,
tehnologic ș.a.m.d., în scopul studierii, educării, relaxării vizitatorilor, a
oamenilor de știință.
Termenul de „muzeu” desemnează, de asemenea, clădirea propriu-
zisă în care se găsesc păstrate, conservate și expuse acele obiecte,
artefacte și/sau lucruri care au o legătură, într-un fel sau altul, cu civilizația
umană.
Funcțiile principale ale muzeului sunt:
a) constituirea ştiințifică, administrarea, conservarea şi
restaurarea patrimoniului muzeal;
b) cercetarea ştiințifică, evidența, documentarea,
protejarea şi dezvoltarea patrimoniului muzeal;
c) punerea în valoare a patrimoniului muzeal în scopul
cunoaşterii, educării şi recreerii.
 Muzeul Brukenthal reprezintă o marcă
aprte în peisajul autohton, fiind cel dintăi
muzeu din România (deschis pentru public
în anul 1817) şi datorându-şi exisenţa
unceia dintre cele mai importante
personalităţi ale Transilvaniei: baronul
Samuel von Brukenthal, guvernator al
acestei provincii în a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea.
 Von Brukenthal (1721-1803) a fost
singurul exponent al comunităţii săsești
transilvănene căruia i s-au atribuit
imponante însărcinări publice în cadrul
statului austriac condus de împărăteasa
Maria Tereza, cea dintâi funcţie ocupată
fiind aceea de cancelar aulic al
Transilvanici.
 Perioada petrecută la Viena în această calitate coincide
cu perioada conturării colecţici sale de pictură,
menţionată în 1773 în „Almanach de Vienne” drept una
dintre cele mai valoroase colecţii paniculare ce puteau fi
admirate în mediul cultural vienez al vremii. Colecţiile
iniţiale ale baronului (constând din pinaeotecă, cabinet
de stampe, bibliotecă şi o serie numismatică) au luat
naşterc cu precădere în intervalul cuprins între anii 1759
şi 1774. Se cunosc puţine informaţii privind modul lor de
constituire, primele înregistrări referitoare la achiziţii de
tablouri în documentele familiei Brukenthal apărând în
1770, dată la care nucleul pinacotecii trebuie să fi fost
deja format. Numit guvenator al Marelui Principat al
Transilvaniei, funcţie pe care a ocupat-o între anii 1777
și 1787, Samuel von Brukenthal construiește la Sibiu un
palat în stilul barocului târziu, după modelul celor
vieneze.
 Muzeul Național Brukenthal funcționează ca o
instituție publică cu proprietate mixtă, în urrna
acordului încheiat între Statul Român și Biserica
Evanghelică C. A. Sibiu.
 O vizită în Muzeul Național Brukenthal din
Sibiu nu se limitează doar la o singură clădire şi
la încadrarea într-un profil singular al
specializării, ci devine un periplu amplu, ce
prezintă aspecte multiple ale trecutului şi ale
prezentului în plină transformare, oglindite
deopotrivă într-o largă varietate de exponate
cuprinse în aproximativ 10.000 metri pătrați de
expoziții, din care 5.500 reprezintă spații
expoziționale noi sau recent reamenajate.
 Procesul de amenajare şi cele peste 90 de
evenimente ale anului 2007 - Sibiu, Capitala
Culturală Europeană - au adus un numar de
vizitatori aflat în continuă creştere. de la 77.545
în anul 2006 la 245.067 în 2007. Tendinţa
ascendentă fiind menţinută în anii care au urmat:
282.913 în 2008 şi 366.410 de vizitatori în 2009.
 După 193 de ani de existenţă, Muzeul Naţional
Brukenthal se află sub semnul schimbării,
oferind experienţa temporală a propriei
metamorfoze la confluența dintre valorile
trecutului şi modernitatea codificată în
posibilităţile viitorului
 Prezentănd iniţial colecţia de pictură
europeană a baronului Samuel von
Brukenthal într-o singură clădire, astăzi
muzeul adăpostește o mare diversitate de
colecţii valoroase în nouă edificii, dintre
care cinci sunt palate ridicate în diferite
epoci: cea mai timpurie clădire (secolul al
XIII-lea) face parte din complexul
arhitectonic în care se află Muzeul de
Istorie, cea mai târzie datează din 1901 şi
găzduieşte Galeria de Artă
Contemporană.
A) Galeria de artă europeană

Începând cu anul 2006, Palatul Brukenthal a devenit martor al unui

proces de modernizare ce a continuat şi în anii următori. 
Astfel, într-un context dominat de muzee de mari dimensiuni, cu colecţii
vaste, dorim să vă atragem atenţia asupra particularităţii experimentale ce
caracterizează şi va continua să caracterizeze acest segment al Muzeului
Naţional Brukenthal şi evoluţia sa în cadrul procesului de adaptare a unei
clădiri baroc de secol XVIII la cerinţele muzeografiei moderne privind
expunerea, conservarea, ambianţa generală. 
Deoarece procese de acest gen sunt tot mai rar întâlnite, credem că
imaginea aflată într-o dinamică a elaborării pe care o afişează Palatului
Brukenthal va suscita atât interesul specialiştilor cât şi pe cel al vizitatorilor.
 B) Galeria de Artă Românească

 Expoziţia permanentă de Artă Românească a fost deschisă în sălile Casei

Albastre (intrarea din Palatul Brukenthal, etajul al II-lea) şi vernisată în data de
25 noiembrie, 2008. 
Pe simeze, vizitatorii vor regăsi aproximativ 200 de tablouri din colecţiile de
artă ale muzeului. Circuitul expoziţional urmăreşte evoluţia picturii din
România în perioada secolelor XVIII-XX, bazându-se pe principii cronologice şi
stilistice în etalare. 
Conceptul expoziţional evidenţiază comparativ şi sincronic artiştii
reprezentativi ai artei naţionale şi ceea ce este caracteristic colecţiei
Brukenthal: fondul de pictură transilvăneană (unul dintre cele mai bogate din
ţară) întregit cu opere de mare valoare ale picturii româneşti moderne şi din
perioada interbelică, până după jumătatea secolului al XX-lea. 
Astfel, selecţia reliefează influenţele pe care arta europeană le-a avut asupra
artei naţionale, interferenţele celor două medii artistice dar şi specificitatea /
originalitatea acesteia. 
Fără să ignore creaţia pictorilor transilvăneni Johann Martin Stock, Franz
Neuhauser, Mişu Popp, Carl Dörschlag, Arthur Coulin sau Octavian
Smigelschi, care cuceresc cu farmecul şi pitorescul inedit ale operelor lor,
noua expunere, fundamentată pe criteriul valoric, oferă publicului vizitator
lucrări consacrate din creaţia maeştrilor Theodor Aman, Nicolae Grigorescu,
Ion Andreescu, Ştefan Luchian, Hans Mattis-Teutsch, Corneliu Mihăilescu,
Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Alexandru Ciucurencu,
Corneliu Baba, Ion Ţuculescu.

Muzeul de artă contemporană
 Muzeul de Artă Contemporană a Muzeului Naţional
Brukenthal este adăpostită de o clădire cu valoare
arhitectonică şi istorică, datată 1901, care de-a lungul
timpului a adăpostit diverse instituţii de cultură, astăzi
redefinindu-se treptat ca o secţiune exclusiv destinată
artei contemporane.
 Începând din anul 2014, spațiului destinat expozițiilor
temporare aflat la parterul clădirii, i s-a adăugat depozitul
vizitabil de artă contemporană, amenajat la etajul I și
etajul al doilea al clădirii.
 Depozitul vizitabil promovează un concept mai puțin
cunoscut în România. Piesele sunt prezentate
deopotrivă în manieră specifică depozitării (în special
lucrările de pictură) cât și liber.
 D) Casa Altemberger. Muzeul de istorie


Cunoscută astăzi drept Casa Altemberger, după numele primului său
proprietar, clădirea a fost cumpărată în anul 1545 de magistratura oraşului,
devenind sediul Primăriei pentru 400 de ani (până în 1948).

 Cele zece unităţi arhitectonice, la care se adaugă turnul de apărare,

structurează împreună unul dintre cele mai impresionante ansambluri de
arhitectură gotică civilă din România şi chiar din Europa de Sud Est; cea mai
veche parte o constituie turnul-locuinţă, construcţia acestuia fiind iniţiată la
sfârşitul secolului al XIII-lea.

 Deoarece fondatorul legendar al oraşului purta numele Hermann,

vizitatorii sunt întâmpinaţi în curtea muzeului de câteva figuri decorative,
intitulate Hermanni, ce ilustrează tipologiile orăşeanului la sfârşitul secolului
al XVII-lea: vindecătorul, cavalerul, bancherul, măcelarul, crâşmarul,
infanteristul, studentul, primarul şi menestrelul.

 În curtea a doua, cunoscută sub numele de Grădina Martirilor, se află

lucrări de sculptură figurativă, precum cele patru console ale loggiei
reprezentând portretele în piatră ale unor bărbaţi, elegant şi minuţios
executate, decorând un spaţiu cu elemente de influenţă renascentistă.
 Muzeul de istorie naturală

 Într-o etapă, în care, naturalismul transilvănean, ca şi cel

european, cunoştea o evoluţie rapidă, la Sibiu, s-a înfiinţat, în 1849
Societatea Ardeleană de Ştiinţele Naturii (Siebenbürghische Verein
für Naturwissenschaften zu Hermannstadt) din iniţiativa unor
intelectuali saşi, naturalişti, care-şi doreau o organizaţie în care să-
şi împărtăşească pasiunea lor comună pentru natură, să
răspândească şi în rândul comunităţii şi nu numai descoperirile lor,
să educe tânăra generaţie în spiritul cunoaşterii şi conservării
naturii.
 Una dintre problemele Societăţii, din ce în ce mai imperativă
spre sfârşitul secolului al XIX-lea, a fost cea a depozitării colecţiilor
aflate în continuă creştere. La 1890 se conturează tot mai precis
ideea construirii unei clădiri special destinate acestui scop. Lucrările
au debutat în toamna anului 1894, inaugurarea festivă petrecându-
se la 12 mai 1895.
 Clădirea a fost construită în stilul Renaşterii italiene târzii,
având 3 nivele (demisol, parter şi etaj), fiind complet renovată între
2006 şi 2008.
 Grădina a fost amenajată pentru relaxarea vizitatorilor dar şi ca
spaţiu în care pot fi întâlnite specii comune şi rare de plante precum
copaci şi arbuşti ornamentali
 Muzeul de Istorie a Farmaciei

 Muzeul de Istorie a Farmaciei (deschis în anul 1972)

reprezintă prin profilul său o raritate în peisajul muzeografic
românesc dar şi european.
 Înfiinţarea muzeului în Sibiu a avut o dublă motivare: pe
de o parte aici a funcţionat prima farmacie pe teritoriul ţării
noastre, atestată documentar în anul 1494; pe de altă parte în
zona Sibiului s-a dezvoltat o bogată tradiţie a activităţii
farmaceutice. În prezent, clădirea ce adăposteşte muzeul se
află în centrul istoric al Sibiului, constituind un monument
istoric de arhitectură cu elemente gotice şi renascentiste,
datând din anul 1568.
 În această clădire a funcţionat una dintre cele mai vechi
farmacii sibiene, a treia in ordine cronologică, înfiinţată în jurul
anului 1600 şi denumită La Ursul Negru. Colecţiile muzeului
cuprind peste 6.600 de piese ce aduc mărturii valoroase
pentru evoluţia medicamentaţiei şi a tehnicilor farmaceutice
de-a lungul a mai mult de trei secole şi jumătate.
 Muzeul de vânătoare „August von Spiess”

 Muzeul de Vânătoare poartă numele uneia dintre

personalităţile importante ale oraşului Sibiu la sfârşitul
secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea:
colonelului August von Spiess, vânător al Casei Regale
a României în timpul regelui Ferdinand I.
 Deschis în anul 1966, muzeul a fost primul cu acest
profil la nivel naţional, fiind găzduit în reşedinţa Von
Spiess, donată de fiicele colonelului în acest scop.
Colecţia cuprinde un număr de aproximativ 1600 piese.
 În spatele clădirii se află o curte amenajată în scopul
relaxării în aer liber şi pentru desfăşurarea activităţilor de
educaţie ecologică a elevilor, cu atât mai mult cu cât
găzduieşte un câine, peşti şi o broscuţă ţestoasă.
 Laboratorul de Restaurare

Laboratorul de Restaurare – Conservare al Muzeului

Naţional Brukenthal funcţionează din anul 1975 în Casa
Albastră, clădire aflată în stânga Palatului Brukenthal. 
Cele 11 laboratoare specializate sunt deservite de
experţi restauratori, conservatori, un expert investigaţii
fizico-chimice şi un specialist fotograf.
 Laboratoarele restaurează atât piese din colecţiile
muzeului cât şi piese ale altor instituţii şi persoane
private. Activitatea ştiinţifică a laboratorului este
prezentată în Brukenthal Acta Musei 4 şi în alte reviste
de specialitate, prin intermediul participărilor la
simpozioane, saloane şi sesiuni de comunicări din ţară şi
străinătate. 
De asemenea, laboratorul este partener al
Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, sprijinind activitatea
de formare a viitorilor restauratori.