Sunteți pe pagina 1din 11

Supravietuirea in padure

Toie Mihai
XI-B
Pentru a supravietui – GANDESTE !!!

Supravieţuirea inseamnă să scapi cu viaţă dintr-un accident,


catastrofă sau nenorocire.Supravieţuirea (şi opusul ei sinuciderea) fie
individuală, fie colectivă, poate fi imediată sau înceată, pe termen lung.
Ideal ar fi să scapi nu numai cu viaţă, ci chiar neatins, sau cat mai puţin
afectat la trup, minte sau suflet. In mod obişnuit, supravieţuirea se
referă la un pericol iminent, extrem de grav:moartea rapidă.
Lipsa de gândire
Nimeni nu doreşte să ajungă intr-o situaţie de supravieţuire, dar ea
poate apărea pe neaşteptateoricand, oriunde - şi nu numai din cauze
exterioare. Studiile psihologice arată că numai o mică parte din
accidente este „intamplătoare", datorită unor factori din afară. In
majoritatea cazurilor persoanarespectivă se pune singură in situaţia
dificilă (şi-o face cu mâna ei...).Foarte adesea accidentul esterezultatul
unei purtări neconştiente a viitoarei victime (fără să se gandească),
pentru a-şi satisface onevoie sau o pornire subconştientă (de exemplu
să impresioneze sau să atragă atenţia cuiva; ca scuzăpentru o anumită
comportare; să pedepsească pe altcineva sau pe el insuşi ş.a.m.d.).
Dacă analizezi la rece (stai strâmb şi judeci drept), ajungi la
concluzia că NU ghinionul pur şisimplu, ci mai degrabă atitudinea sau
modul de viaţă al victimei e motivul accidentului. De fapt, cauza e lipsa
de gandire, de prevedere, de luciditate.
In padure :
• Noaptea orice pădure pare uriaşă. Iar o pădure uriaşă este
infricoşătoare. Frunzişul coroanei copacilor reţine intunericul.
Tijele, crengile, viţele par şerpi. La mişcările copacilor se adaugă
şi zgomotele lor: scarţaituri, gemete. Zgomotele animalelor sunt
amplificate.Dacă se poate, aprinde un foc (dar ia măsuri să nu se
aprindă pădurea). Construcţia unui gard in jurul taberei poate
ajuta la senzaţia de siguranţă.
• Nu intrati in panica!Panica este cel mai periculos inamic,intrucat
intervine in functionarea normala a gandirii.In momentul in care ati
realizat ca v-ati ratacit,primul lucru care ar trebuie sa il faceti este
acela de a va opri,inspirati adanc si ramaneti calm.Chiar daca
suntei atarnat cu capul in jos si cu un picior rupt iar sub
dumneavoastra se afla o rapa de 2000 metri adancime, amintitiva
ca au existat oameni care au supravietuit si din situatia asta.
• Ramenti nemiscat si uitati-va in jur cu atentie.Oriunde v-ati
afla,locul acesta va deveni punctul zero(point zero) si va trebuie
sa gasiti o modalitate de a marca acest loc utilizand ceva vizibil de
la distanta.
• Stand intr-un loc nu va mariti numai sansele de a fi gasit de cineva
ci si abilitatea de a supravietui mai mult, prin reducerea de energie
consumata de catre corpuil dumneavoastra.
• Marcati si semnalizati locatia dumneavoastra pentru a mari sansele de
a fi gasit.Faceti zgomot fluierand tipand cantand sau lovind pietre.Daca
aveti posibilitatea marcati pozitia dumneavoastra in asa fel incat sa fie
vizibila din aer.Daca sunteti pierdut in munti faceti un triunghi mare din
crengi sau ramuri de copac.Daca sunteti intr-o padure incercati sa
puneti pe foc materiale umede, intrucat acestea degaja mult fum.
• Incepeti sa explorati zona cautand un adapost apa ,avand grija sa
marcati locurile prin care treceti si intotdeauna sa stiti sa va intoarceti
la locul de unde ati plecat(punctul zero).
• Gasiti o sursa de apa potabila.Intr-o situatie de acest fel puteti rezista
maxim 3 zile fara apa,insa pe la sfarsitul celei de a doua zi efectele
deshidratarii se vor simti din ce in ce mai accentuat. Cea mai buna
sursa de apa este izvorul, insa sunt putine sanse sa gasiti unu.Alte
surse de apa pot fi parauri,suvoiuri sau folositi obiecte pentru a capta
roua sau ploaia(cum ar fi frunzele).
• Faceti focul si asigurativa ca aveti destule lemne uscate pentru a
rezista toata noaptea.Cand focul este destul de mare puteti folositi si
lemne ude sau crengi verzi pentru a va semnaliza pozitia.Insa amintiti-
va ca focul mic este mai usor de itnretinut decat un foc mare intrucat
necesita mai putine lemne.
Padurea in flacari
Dacă eşti de faţă cand incepe un incendiu in pădure, intr-un lan de cereale, pe o
mirişte, sau acolo unde un foc de tabără incepe să se extindă din neglijenţă, prima ta
mişcare ar trebui să fie inăbuşirea şi stingerea lui.Intr-o pădure, primul semn că se apropie
un foc este mirosul de fum. Apoi, probabil vei auzizgomotul făcut de foc inainte de a vedea
flăcările. De asemenea, vei remarca o comportare neobişnuităa animalelor pădurii - inainte
de a afla care este motivul ei.Incearcă să stingi focul: dacă nu ai altceva la indemană,
turteşte, bate sau inăbuşe focul cu ohaină, o pătură, cu mătura sau cu o creangă cu frunze
mari.In ţările civilizate, de-a lungul drumurilor forestiere poţi găsi rastele cu „bătătoare de
foc".Acestea au o formă de mătură sau lopată, cu coadă şi o limbă (din faşii de talpă din
cauciuc sau crengi).Cu ele se poate bate sau inăbuşi un foc mic sau un inceput de
incendiu. Focul nu trebuie lovit repede cu bătătorul, doar turtit.Depărtează-te de foc - dar
NU o lua imediat la fugă ingrozit - afară de cazul in care flăcărilesunt atat de aproape că nu
mai ai de ales. Stai puţin şi gandeşte-te.Să nu subapreciezi niciodată viteza de răspandire a
unui foc in pădure, pe mirişte sau instufăriş. Dacă este impins de un vant prielnic, focul
poate inainta mai repede decat viteza cu carealeargă un om. Intr-un astfel de caz nu mai
incerca să lupţi cu focul - scapă cu fuga. Incearcă să ocoleşti focul, alergand contra
vantului.Atenţie la schimbarea bruscă a direcţiei vantului.Luptă cu focul, dar mereu cu
vantul din spate.Alege un traseu, o direcţie pe care să mergi. Verifică terenul din jur precum
şi direcţia de inaintare a vantului şi a focului. Direcţia vantului este arătată de fum. Dacă
vantul bate dinspre foc spre tine, incendiul se apropie repede. Mergi cu faţa spre vant.
Flăcările pot sări peste spaţii mari. Nu fugi spre inălţimi - focul inaintează mai repede la
deal. Incearcă să ocoleşti focul - dar lucrul acesta nu este posibil totdeauna, căci intr-o
pădure incendiul inaintează pe un front de caţiva kilometri.Dacă nu poţi nici să te
indepărtezi, nici să ocoleşti valvătăile, adăposteşte-te sau indreaptă-te spre orice zonă ştii
sau vezi că va putea întrerupe focul - cum ar fi de exemplu o poiană mai mare, o rapă
adancă, un rau sau o viroagă. Cea mai buna intrerupere este un rau; chiar dacă este ingust
şi flăcările pot să-l sară, in apă vei fi mai in siguranţă.
Orientarea in padure
Orientarea in pădure se poate face şi cu ajutorul unor repere
naturale:
- Urmăreşte suprafaţa stancilor izolate aflate in locuri mai golaşe:
partea indreptată spre Nord este intotdeauna ≪invelită≫ cu muşchi şi
licheni.
- Cand vremea se incălzeşte, zăpada incepe să se topească mai intai in
părţile orientate spre Sud.
- Sub pietre, pămantul este mai umed in partea dinspre Nord şi relativ
mai uscat spre Sud.
- Ierburile, florile sunt mai rare şi mai puţin dezvoltate in partea de
miazănoapte a poienilor şi mult mai numeroase şi mai arătoase in
părţile dinspre miazăzi (fig. 13.9).
- Arborii izolaţi (aflaţi in campie sau pe munte) işi indreaptă mai multe
crengi şi au coroanamai bogată spre Sud.
- Toţi arborii foioşi au coaja mai groasă spre Nord (de unde vin
viforniţele).
- Cele mai abundente scurgeri de răşină pe trunchiurile coniferelor
(molizi, zade, brazi etc.)sunt spre Sud.
Pericol : CEATA !!!

Ceaţa - inşeală simţul de orientare şi echilibru (te face să


te invarti intr-un cerc, in general cu deviere spre dreapta);
falsifică aprecierea distanţelor şi mărimii pantelor; deformează
sau chiar face imposibilă determinarea direcţiei zgomotelor;
anulează senzaţia de mişcare, de urcare sau de coborare a
pantelor.
In ceaţă mergi pe linia de creastă, mai ales la urcuş, pentru
a ajunge in puncte inalte,dominante, de unde te poţi orienta cu
ajutorul celorlalte procedee; sau mergi pe firul văilor, care duc
de regulă la un izvor, un paraiaş, o casă, o cabană, o stană etc.
Poţi folosi potecile de om sau de animale.Nu merge insă prin
pădure, sau de-a curmezişul pantelor sau inălţimilor.Dar in
intuneric, pe ceaţă, pe viscol sau vijelie - mai bine NU inainta.
Opreşte-te şi adăposteşte-te imediat (vezi la #7). Termină
totdeauna devreme etapa zilnică de mers, ca să poţi pregăti
tabăra inainte de lăsarea intunericului.
Daca te ratacesti in padure trebuie sa ai un adapost ?!
– Adăpostul te apără de frig sau de căldură, de ploaie, zăpadă sau vant,
de animale sau insecte.
– Construcţia unui adăpost inchis trebuie să satisfacă două condiţii
esenţiale:
a) Să fie bine ventilat, fără nici o piedică pentru evacuarea fumului şi a
vaporilor de la foc sau sobă. Pe vreme friguroasă riscul asfixierii cu oxid
de carbon este foarte mare. La fel de gravă e şi umezeala produsă de
vapori sau de transpiraţie. Pentru asigurarea tirajului, a curentului
interior, sunt necesare cel puţin două găuri: una pentru intrarea aerului
curat, rece şi alta pentru ieşirea aerului sau fumului cald; una sus, in
acoperiş şi cealaltă jos, in uşă. O singură gaură de ventilare NU este
suficientă.
b) Să NU pătrundă frigul prin pardoseală.Pune pe jos un strat izolator cat
mai gros, dar afanat: intinde covoarele de cauciuc de la automobil,
spătarele scaunelor din automobil, husele de la scaune, rucsacuri, coarda
de alpinism, saci, haine, o barcă intoarsă cu fundul in sus, vesta de
salvare, ramuri de brad, muşchi, crengi, iarbă.
Niciodată să nu dormi intins direct pe pămant umed, pe noroi sau pe
pămantul rece.
La munte se găseşte rar un loc ideal pentru instalarea adăpostului.
Totuşi, pădurea şi zona de langă liziera acesteia asigură protecţia contra
vantului, a frigului, a precipitaţiilor şi a căderilor de pietre şi oferă cele
necesare pentru prepararea hranei şi incălzirea adăpostului.
Hrana animala
Pentru a supravieţui trebuie să pui frau atat milei sau dragostei faţă de animale, cat şi scarbei
faţă de unele alimente.
Păsările sunt comestibile, dar nu toate au gust bun. Păsările de pradă, carnivorele, trebuie bine
fierte. Cele necarnivore sunt gustoase, dar se ascund bine şi se sperie uşor. Multe păsări se pot
prinde cu capcane tip cutie care cade. Pentru cele care stau pe crengi se pot monta laţuri. In
pădure pune capcanele in poieni, in luminişuri sau pe malul raului.
Insectele conţin grăsimi, proteine, hidrocarbonaţi. Invinge-ţi scarba şi mestecă-le - dar numai
după ce le-ai fiert sau le-ai prăjit. Caută-le in scorburi, in locuri umbrite şi umede, in copaci
bolnavi sau lemne putrede. Adună numai insecte vii, nu lua din cele bolnave, moarte, urat
mirositoare sau care produc iritaţie cand le atingi. Atenţie cand scormoneşti - scorpionii,
păianjenii, şerpii se ascund tot in cotloane, crăpături sau văgăuni.
Armele.
Foloseşte orice fel de armă. Praştia făcută cu elasticul de la bretele şi o bucată de piele luată de
la un animal mort. Beţe, ghioage, suliţe. Cuţite. Pietre. Praştia din sfoară, arcul cu săgeţi o puşcă.
Ascute bine cuţitul.
Incearcă să surprinzi vanatul şezand - jos sau in picioare. Dar nu este uşor să-ţi reuşească
surpriza, e nevoie de o anumită tehnică:
a) Caută să descoperi pe unde trec de obicei animalele. Semnele sunt: excremente, urme,
pămant bătătorit. Zonele cele mai bune: apa (locul unde se adapă), poienile din pădure sau
marginil desişului.
b) După ce ai descoperit poteca animalelor - nu merge pe ea. Pregăteşte-te să vanezi in zori sau
la asfinţit.
c) Ascunde-te cu faţa la vant sau cea mai slabă adiere. Dacă soarele străluceşte, j cel mai bine ar
fi să-l ai in spate.