TERRA

Vernica Andreea
Clasa a IV a A
 Pământul (numit și Terra sau „Planeta albastră”) este a treia
Pământ planetă de la Soare și cea mai mare dintre planetele
telurice ale Sistemului Solar, atât pentru masă, cât și pentru
diametru. Este singurul corp ceresc despre care se știe că
adăpostește viață. Conform datărilor radiometrice și a altor
surse de dovezi, Pământul s-a format în urmă cu peste 4,5
miliarde de ani. Gravitația Pământului interacționează cu
alte obiecte din spațiu, în special cu Soarele și Luna,
singurul satelit natural al Pământului. Terra se învârte în
jurul Soarelui în 365,26 de zile, perioadă cunoscută drept
un an. În acest timp, Pământul se rotește în jurul axei sale
de aproximativ 366,26 ori.

Axa de rotație a Pământului este înclinată în raport cu

planul orbital, producând anotimpuri pe Pământ.
Interacțiunea gravitațională dintre Pământ și Lună provoacă
mareea oceanului, stabilizează orientarea Pământului pe
axa sa și încetinește treptat rotația. Pământul este cea mai
densă planetă din sistemul solar și cea mai mare dintre cele
patru planete telurice.
 Formare

Cel mai vechi material găsit în sistemul solar

este datat 4,5672 ± 0,0006 miliarde de ani în
urmă. Acum 4,54 miliarde de ani în urmă s-a
format Pământul primordial. Corpurile din
sistemul solar s-au format și au evoluat cu
Soarele. Teoretic, o nebuloasă solară separă un
volum dintr-un nor molecular prin prăbușirea
gravitațională, care începe să se rotească și să
se aplatizeze într-un disc circumstelar, iar apoi
planetele și Soarele se formează din acest disc.
O nebuloasă conține gaz, bucăți mici de gheață
și praf cosmic (inclusiv nucleide primordiale).
Conform ipotezei nebulare, planetezimale s-au
format prin acreție, Pământul primordial
căpătând o formă în 10-20 milioane de ani.
 Caracteristici fizice

Formă

Forma Pământului este

aproximativ sferica oblică.
Datorită rotației, Pământul este
aplatizat la poli și bombat în jurul
ecuatorului. Diametrul
Pământului la ecuator este cu 43
de kilometri mai mare decât
diametrul pol-pol. Diametrul
mediu este de 12.742 kilometri.
Principalele deviații de pe
suprafața Terrei sunt: ​Muntele
Everest, cu 8.850 m deasupra
nivelului mării și Groapa
Marianelor, cu 10.924 m sub
nivelul mării.
 Structura internă

Interiorul Pământului, la fel ca la celelalte planete

telurice, este împărțit în straturi. Stratul exterior este o
crustă solidă din punct de vedere chimic, care are o
grosime de aproximativ 6 km sub oceane și 30–50 km în
domeniul continental. Contactul cu mantaua se face prin
discontinuiatea Mohorovičić. Crusta (scoarța terestră) și
partea superioară, rigidă, a mantalei formează litosfera,
iar litosfera este compusă din plăci tectonice. Sub
litosferă este mezosfera (sau mantaua inferioară), un
strat alcătuit din oxizi și silicați de fier, nichel și crom.
Mezosfera este alcătuită din două subînvelișuri: primul,
aflat între 400 km și 1.000 km, are roci parțial cristalizate,
materia fiind în stare vâscoasă dar neomogenă în
compoziție, iar cel de-al doilea subînveliș, aflat între
1.000 și 2.900 km, în care materia este omogenă chimic.
Sub mezosferă, se află nucleul, care este împărțit în
nucleul intern, unde materia este alcătuită din elemente
grele (fier, nichel, crom) și se află în stare solidă,[90] și
nucleul extern, format din materie în stare de topitură, în
care abundă elementele grele. Raza nucleului intern este
de aproximativ o cincime din cea a Pământului.
 Suprafață
Suprafața totală a Pământului este de
aproximativ 510 milioane km2. Din
aceasta, 70%, sau 361 milioane km2
sunt sub nivelul mării și acoperiți cu
ocean. Sub suprafața oceanului se află
o mare parte a raftului continental,
munților, vulcanilor, a tranșeelor ​
oceanice, a canioanelor submarine, a
platourilor oceanice. Restul de 29,2%,
sau 148,94 milioane km2 neacoperit
de apă, constă în munți, deșerturi,
câmpii, platouri și alte forme de relief.
Tectonica și eroziunea, erupțiile
vulcanice, inundațiile, intemperiile,
glaciațiunile, creșterea recifelor de
corali și impactul meteoriților se
numără printre procesele care
transformă în mod constant suprafața
Pământului de-a lungul timpului
geologic.
Luna și influența ei
Luna este un satelit natural relativ
mare, terestru, cu un diametru de
aproximativ un sfert din cel al
Pământului și situată la 384.400 de km
de Terra. Este cel mai mare satelit din
Sistemul Solar relativ la dimensiunea
planetei sale, deși Charon este mai
mare relativ la planeta pitică Pluto.
Sateliții naturali ai altor planete sunt,
de asemenea, numiți „luni”, după cea a
Pământului.

Atracția gravitațională dintre Pământ și

Lună provoacă maree pe Pământ. Luna
este în rotație sincronă cu Pământul,
adică arată întotdeauna aceeași față
către el. Pe măsură ce Luna orbitează
Pământul, diferite părți ale feței sale
sunt iluminate de Soare, ducând la
fazele lunare.
Multumesc pentru vizionare !

Bibliografie : www.wikipedia.com