C. I.

  CAESAR

Enache Carina, clasa a X a SS2

• Gaius Iulius Caesar (n. 13 iulie, ca 100 î.Hr –
d. 15 martie, 44 î.Hr .) a fost un lider politic și
general roman și una dintre cele mai influente
și mai controversate personalități din istorie.
Rolul său a fost esențial în instaurarea dictaturii
la Roma, lichidarea democrației Republicii și
instaurarea Imperiului Roman. A provocat
războaie de cucerire fără acordul senatului
roman. Cucerirea Galiei, plănuită de Cezar, a
inclus sub dominația romană teritorii până la
Oceanul Atlantic. În anul 55 î.Hr Cezar a lansat
prima invazie romană în Marea Britanie.
• Cezar a ieșit învingător într-un război civil, devenind dictator al
lumii romane, și a inițiat o vastă acțiune de reformare a societății
romane și a guvernării acesteia. El s-a proclamat dictator pe viață și
a centralizat puternic guvernarea statului slăbit din cauza războiului
civil pornit tot de Cezar. Prietenul lui Cezar, Marcus Brutus,
complotează pentru a îl asasina, în speranța de a salva republica.
Dramatica asasinare din Idele lui Marte a fost catalizatorul unui al
doilea război civil, între cezari (Octavian, Marc Antoniu) și
republicani (între alții, Brutus, Cassius). Conflictul s-a încheiat cu
victoria cezarilor în Bătălia de la Philippi și stabilirea formală a unui
al Doilea Triumvirat, în care Octavian, Antoniu și Lepidus au
preluat împreună controlul asupra Romei. Tensiunile iscate între
Octavian și Antoniu au condus la un nou război civil, culminând cu
înfrângerea lui Antoniu în Bătălia de la Actium. Octavian a ajuns
liderul absolut al lumii romane.
• Perioada de războaie civile a transformat
Republica Romană în Imperiul Roman, cu
nepotul de bunic, în același timp și fiu adoptiv
al lui Cezar, Octavian, cunoscut mai târziu ca
Cezar August, instalându-se ca primul împărat.
• Campaniile militare ale lui Cezar sunt
cunoscute în detaliu prin prisma propriilor sale
consemnări: Comentarii de Bello Gallico.
Multe detalii ale vieții sale au fost relatate mai
târziu de istorici, precum Suetonius, Plutarh și
Cassius Dio.
• Cezar era considerat unul dintre cei mai mari oratori și
prozatori din Roma al epocii sale. Însuși Cicero elogia
retorica și stilul lui Cezar. Printre cele mai cunoscute
opere se numără discursul funerar pentru mătușa sa pe
linie paternă, Iulia (văduva lui Marius), și Anticato, un
document menit să distrugă reputația lui  Cato din
Utica și să fie replică la memorialul Cato al lui Cicero.
Majoritatea operelor și discursurilor lui Cezar s-au
pierdut. Cele mai celebre dintre care s-au păstrat:
• Commentarii de bello gallico (Comentarii
despre războiul galic), relatări despre campaniile din
Galia și Britania în timpul mandatului său de proconsul 
• Commentarii de bello civile (Comentarii despre războiul
civil) 2, evenimentele din timpul Războiului civil, până
după moartea lui Pompei.
• Commentarii de Bello Gallico (lat. „comentarii asupra
războiul galic; titlul complet: Commentarii rerum gestarum
belli Gallici) reprezintă cronicile scrise de Caesar cu privire
la războiul de ocupare a Galiei.
• Opera majoră a lui Caius Iulius Caesar, “Commentarii de
Bello Gallico” este o relatare la persoana a treia a celor nouă
ani petrecuți de acesta în Războaiele Gallice. Lucrarea
constituie o descriere obiectivă a bătăliilor și intrigilor care
au avut loc pe frontul din Gallia pe fondul conflictelor între
romani si populațiile autohtone.
• Termenul de “gali” are multiple semnificații pe parcursul
capitolelor operei. În sensul său larg, este folosit de Caesar
pentru a denumi întreaga populație a Galliei, care îngloba
Franța, Belgia și Elveția de astăzi. În anumite ocazii însă,
Caesar face referire exclusive la celți, pe care romanii îi
numeau de asemenea “gali”
• Cea dintâi carte a operei se referă în primul rând la războaiele cu
helveții. Caesar descrie Gallia precum și pe helveți, adversarii
direcți ai romanilor, prezentând în detaliu campanile împotriva
acestora. Helveții, în număr de 300.000, sunt descriși ca o
populație alpină violentă, care, migrând dinspre Alpi spre centrul
Galliei, provoacă stricăciuni majore. În replică, Caesar încearcă să
se impună prin forță, arătându-le astfel helveților că nu îi va
tolera, și încercând să îi determine să se retragă înapoi înspre Alpi.
Aceștia ripostează însă, formând o coaliție tribală împotriva
romanilor, care până la urmă se vor vedea alungați din Provence
de către helveți.
• Celelalte cărți prezintă campanile împotriva veneților, aquitanilor,
popoarelor germanice și bretonilor. Se vorbește despre invazia din
Bretania, despre răscoalele repetate ale galilor, despre Victoria
asupra lui Vercingetorix în Alesia ș.a.m.d.