Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Structura aparatului respirator.Totalitatea organelor ce contribuie la realizarea schimburilor gazoase, dintre aerul
atmosferic si organism, alcătuiesc aparatul respirator.Sistemul respirator are un rol esential în a asigurarea rezerve
constante de oxigen din aer pentru corp.
Aparatul respirator este format din :
1.Caiile respiratorii sunt alcatuite din :- cavitatea nazala
- faringele
- laringele
- trahee
- bronhii
Frecvența respiratorie = numărul de cicluri respiratorii (inspir și expir/min, variază în funcție de:
Vârstă: Nou-născut = 40-60r/min
Copii = 20-30r/min
Adulți = 12-18r/min
Vârstnic = 15-25r/min
Sex: femeile au o frecvență > decât bărbații
Femeie 16 – 18 r/min
Barbat 14 – 16 r/min
Activitate fizică: 30-40r/min în efortul fizic intens
Creşterea valorilor peste limitele normale se numeşte tahipnee, iar scăderea bradipnee.
PLĂMÂNII
În cadrul sistemului respirator, plămânii deţin rolul primordial, aceștia fiind principalele organe ale respiraţiei. Cei doi
plămâni sunt situaţi în cavitatea toracică, ocupând regiunile pleuro – pulmonare.
Conformaţia externă a plămânilor
Forma plămânilor a fost comparată cu un trunchi de con şi va prezenta un vârf, o bază, trei feţe (diafragmatică, costală
şi mediastinală) şi două margini (inferioară şi anterioară).
Raporturile intrapediculare dintre elemente se modifică în funcţie de diversele porţiuni ale pediculului.
Lobii pulmonari Fisurile (scizurile), sunt evidente la suprafaţa plămânului, pătrund adânc până aproape de hil şi împart
plămânii în lobi pulmonari. Pleura viscerală urmează traseul fisurilor interlobare, coboară între lobi, delimitând faţa
interlobară pulmonară. Lobul reprezintă o unitate structurală şi funcţională care deţine o bronhie lobară şi pediculi arteriali
pulmonari.
Plămânul drept este împărţit de fisura oblică şi cea orizontală în trei lobi: lobul superior, lobul mijlociu, lobul inferior
Plămânul stâng este împărţit de fisura oblică în doi lobi: lobul superior, lobul inferior
Structura plămânilor plămânii sunt constituiţi din ramificaţiile bronhiilor şi bronhiolelor în jurul cărora se dispune
componenta parenchimatoasă ce cuprinde un schelet fibro-elastic şi stroma vasculară împreună cu ramificaţiile nervoase.
INSUFICIENȚA RESPIRATORIE ACUTĂ
Insuficiența respiratorie acută (IRA): este un sindrom produs de incapacitatea sistemului respirator de a-şi
îndeplini funcția sa principală ce constă în asigurarea schimburilor de gaze corespunzătoare între aerul alveolar și
capilarele pulmonare, în repaos și efort. Din punct de vedere funcțional în sistemul respirator sunt incluse: centrul
respirator și conexiunile sale neuro-umorale, căile nervoase eferente musculatura respiratorie, cutia toracică, căile
respiratorii superioare extrapulmonare și plămânii. Toate acestea contribuie la menținerea hemostazei O₂ și CO₂ prin
asigurarea schimburilor de gaze adecvate la nivelul membranei alveolo-capilare. Acest proces poartă numele de
,,respirație externă” și tulburarea sa produce ,,insuficiență respiratorie sau pulmonară”. Denumirea de IR nu se referă
la o tulburare primară a schimburilor de gaze de la nivelul țesuturilor (respirație internă) deși manifestările hipoxemiei
și hipercapniei are ca mod de producere suferința tisulară. IRA reprezintă sindrom cu o componentă de laborator
(umorală) și una clinică. Componenta de laborator este caracterizată prin scăderea presiunii arteriale parțiale a O₂
(PaO₂) sub 60 mmHg cu sau fără creșterea presiunii arteriale parțiale a CO₂ (PaCO₂) peste 46 mmHg
În cadrul IRA se definesc două mari categorii:
IRA hipoxemică caracteristică prin scăderea PaO₂, iar PaCO₂ normală sau scăzută.
IRA hipercapnică caracteristică prin creşterea PaCO₂ în majoritatea cazurilor asociată cu scăderea PaO₂
Anoxie - Lipsa aportului de O₂ la nivelul țesuturilor, urmare a anoxemiei sau a opririi circulației la nivelul vaselor sangine care
intrărilor și ieșirilor aerului în alveolele pulmonare). Hipoventilatia poate fi observată în caz de IR si în general, este asociată cu
o diminuare a concentrației O₂ în sînge și cu o creșterea acidității săngelui (acidoză respiratorie)
Hipocapnie - Scăderea CO₂ din plasma sanguină.
CAUZE
• Obstrucția căilor respiratorii - BPOC, astm bronsic, bronsiectaziile, fibroza chistica, bronsiolita, inhalarea de corpi străini.
Respirație deficitară - obezitate, apnee de somn, hipotiroidism, intoxicația cu droguri sau alcool
.• Fatigabilitate - miastenia gravis, distrofie musculară, poliomielită, sindromul Guillain-Barre, AVC, leziunile măduvei spinării.
TABLOU CLINIC
Simptomul fundamental al IRA este dispneea produsă de creşterea efortului respirator şi nu direct de hipoxemie
hipercapnie. Dispneea este cu atât mai severă cu cât s-a instalat mai rapid, dar nu poate fi cuantificată şi nu se
corelează cu gravitatea IRA.
Severitatea IRA este cu atât mai mare cu cât:
tahipneea e mai accentuată (împiedicând pacientul să rostească mai mult de câteva cuvinte fără să fie nevoit să se întrerupă pentru a respira)
Tegumente şi mucoase: cianoză de tip central instalată odată cu creşterea concentraţiei de Hb redusă (deoxiHb) peste 5 g%, adică la o PaO2 de
aproximativ 40 mm Hg
Aparat cardio vascular:
În hipoxemia moderată: tahicardie şi hipertensiune arterială
Aparat cardio-vascular: tahicardie, hipertensiune arterială şi vasodilataţie cu cefalee preponderent matinală şi transpiraţii profuze
Sistem nervos: anxietate, confuzie, asterixis, hiporeflexie osteo-tendinoasă, mioză, sedare, comă
Semnele clinice ale hipercapniei sunt cu atît mai evidente cu cât aceasta se instalează mai rapid.
Când hipercapnia se instalează lent (zile sau săptămâni), rinichiul compensează prin retenţia de bicarbonaţi, astfel încât şi la PaCO2 > 80 mmHg semnele
confuzie.
incapacitatea de a respira;
Nume, Prenume A. F.
Vârstă, sex 66 F
Heredocolaterale
Nesemnificative
Personale
Insuficiență respiratorie acută clinic manifestată
Pneumopatie interstițială fibrozantă
Poliglobulie cu hemoconcentrație (secundară)
Cord pulmonar cronic decompensat
BPOC tip predominant bronșitic acutizat, stadiul IV
Hipertensiune pulmonară severă
Cardiopatie mixtă (pulmonară și ischemică)
Hernie hiatală
Cardiomegalie
Pacientă cunoscută cu IRA, cord pulmonar cronic, se internează prezentând dispnee inspiratorie și expiratorie de
repaos, ortopnee, mărirea în volum a abdomenului, edeme ale membrelor inferioare, tegumente edemațiate, expir
prelungit.
Î= 162 cm, G= 140 kg, Sa O2= 70%
În urma agravării stării de sănătate, este transferată la secția ATI.
Tratament: reechilibrare electrolitică cu NaCl, Kcl, Ca gluconic; G 10%, Aspatofort, Aminoven, Manitol, Meronem,
HHC, Controloc, Furosemid, Algocalmin, Sucralfat, Amiodaronă, Dobutamină, sedare cu Morfină și Dormicum,
ventilație mecanică, emisii de sânge.
TABLOUL CLINIC
SEMNE – SIMPTOME
Dispnee inspiratorie și expiratorie de repaos
Ortopnee
Mărirea în volum a abdomenului
Edeme ale membrelor inferioare
Tegumente edemațiate
Expir prelungit
REGIM IGIENO-DIETETIC
Regim alimentar: Desodat, alimente care sunt ușor digerabile, lichide călduțe
Alimente interzise: Alimente grase, afumături, alimente greu digerabile, cafea, alcool
FUNCȚII VITALE
Controloc 20 mg – p.o.
Furosemid 10 mg – i.m.
Algocalmin 2 ml – i.v.
11. Nevoia afectată: Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a-și practica religia