Saccharides

(CARBOHYDRATES)
1.Functions and structures

2. Derivatives of monosaccharides

3. Glycoside bonds

4.Polysaccharides (glycans)
• Cn(H2O)n

oligosaccharides
1-10 monosaccharides
monosaccharides
poliosaccharides
>10 monosaccharides
 Funcţii ale glucidelor

☺substanţe energogene
– D-glucoza, este combustibil preferat de creier şi

esenţial pentru eritrocit

amidonul în plante

formă de stocare a energiei

glicogenul în ţesuturile animale

☺rol structural

– celuloza în ţesutul de susţinere la plante

– peptidoglicani sau mureine în peretele celular la

bacterii
☺sunt componente structurale ale
nucleotidelor si coenzimelor

– riboza în ARN, NADH, FADH2, CoA-SH

– dezoxiriboza în ADN
☻Se leagă de multe proteine şi lipide
☻Favorizează comunicarea intercelulară
 Clasificarea glucidelor
Aldoze si derivatii lor
Oze
Cetoze si derivatii lor

Glucide Oligozide (2-10 oze)

(dizaharide, antigene de grup
sanguin)
Holozide

Ozide Poliozide (> de 10 oze)

(omogene sau heterogene)

bazã azotatã
Heterozide (oze + aglicon lipid
)
 Monozaharide

• Clasificare
– După natura funcţiei carbonilice:
• Aldoze, conţin o grupare aldehidică: (-CH=O).
• Cetoze, conţin o grupare cetonică: ( >C=O).

– După numărul atomilor de carbon :

• Trioze, cu trei atomi de carbon.
• Tetroze, cu patru atomi de carbon.
• Pentoze, cu cinci atomi de carbon.
• Hexoze, cu şase atomi de carbon.
 Nomenclatura
• glucoza este o aldo hexoză

1 1
HC O H2 C OH
2
H C OH 2 C O
3 3
H C OH H C OH
 Formula generală

a.Pentru o aldozã b.Pentru o cetozã

H2 C OH
HC O
C O
HC OH
n
HC OH
H2 C OH n
H2C OH
unde n = 1, 2, 3 ... n = 0, 1, 2 ...
 Structuri
• Forme liniare

– Atomi de carbon asimetrici

• aparţin funcţiei alcool secundar

• conferă moleculei activitate optică

• Configuraţia atomilor de carbon
– C* prezintă două configuraţii spaţiale distincte, opuse
între ele

– formulele configuraţionale ale unei molecule cu carbon

asimetric se scriu folosind formulele de proiecţie în
plan.
• glicerinaldehida prezintă
– un singur C*
– două forme optic active, antipozi optici sau
enantiomeri
HC O HC O
HO C H H C OH
H2C OH H2C OH
L (-) D (+)
Convenţional s-a considerat configuraţie L şi D
levogiră dextrogiră
 Seriile sterice D şi L

• Toate monozaharidele, care au

C*, cel mai depărtat de gruparea carbonil,

cu aceeaşi configuraţie ca şi
C* din D glicerin aldehidă

aparţin seriei D.
 HC O

H C OH

H2C OH

D-gliceraldehidã

HC O HC O
H C OH HO C H
H C OH H C OH
H2C OH H2C OH
D-eritrozã D-treozã

HC O HC O HC O HC O

H C OH HO C H H C OH HO C H

H C OH H C OH HO C H HO C H

H C OH H C OH H C OH H C OH

H2C OH H2C OH H2C OH H2C OH

D-ribozã D-arabinozã D-xilozã D-lixozã

HC O HC O HC O HC O HC O HC O HC O HC O

H C OH HO C H H C OH HO C H H C OH HO C H H C OH HO C H
H C OH H C OH HO C H HO C H H C OH H C OH HO C H HO C H

H C OH H C OH H C OH H C OH HO C H HO C H HO C H HO C H

H C OH H C OH H C OH H C OH H C OH H C OH H C OH H C OH

H2C OH H2C OH H2C OH H2C OH H2C OH H2C OH H2C OH H2C OH

D-alozã D-altrozã D-glucozã D-manozã D-gulozã D-idozã D-galactozã D-talozã
 H2C OH

C O

H 2 C OH
Dihidroxiacetonã

H2C OH

C O
H C OH
H 2 C OH
D-eritrulozã
H2 C OH H2 C OH

C O C O

H C OH HO C H

H C OH H C OH

H2C OH H2C OH
D-ribulozã D-xilulozã

H2 C OH H2 C OH H2 C OH H2 C OH
C O C O C O C O
H C OH HO C H H C OH HO C H
H C OH H C OH HO C H HO C H
H C OH H C OH H C OH H C OH
H2C OH H2C OH H2C OH H2C OH
D-psicozã D-fructozã D-sorbozã D-tagatozã
 Forme ciclice
• mult mai răspândite decât formele liniare.

☼ Semiacetali şi semicetali ciclici

R CH OH
R CH O + R OH

O R
• Semiacetali şi semicetali ciclici

• Se formează prin

adiţia intramoleculară

a grupărilor –OH din poziţiile 4, 5 sau 6 la

gruparea carbonil

din molecula aldozelor sau

cetozelor
 HC O HC O HC OH HC OH
H C OH H C OH H C OH H C OH
O
H O
HO C HO C H HO C H sau HO C H
sau
H C OH H C OH H C H C OH
H C OH H C OH H C OH H C
H2C OH H2C OH H2C OH H2C OH
D-Glucozã D-Glucofuranozã D-Glucopiranozã
• Prin ciclizare apar heterocicluri de 5 şi 6
atomi:
O
-piranozice, din cinci atomi de carbon si unul
de oxigen, al cãror nume derivã de la piran.
Piran
O
-furanozice, din patru atomi de carbon si un atom
de oxigen, al cãror nume derivã de la furan.
Furan
 HC OH
HC O HC O
H C OH OH
H C OH H C OH
O
HO C H HO C H
HO C H H OH
H
H C OH H C OH
H C OH OH H
HO OH
H C OH HO CH2 C H
HO CH2 C H
H OH
H2C OH OH
D-Glucopiranozã
D-Glucozã
 H2 C OH H2 C OH
H2C OH H2C OH
HO C HO C
C O C O
HO C H HO C H
HO C H HO C H O O
sau sau
H C OH H C OH
H C OH H C OH
H C H C OH
H C OH H C OH
H2C OH H2C
H2C OH H2C OH
D-Fructozã D-Fructofuranozã D-Fructopiranozã
 H2 C OH H2 C OH
H2C OH H2C OH
HO C HO C
C O C O
HO C H HO C H
HO C H HO C H O O
sau
H C OH H C OH
H C OH H C OH
HO CH2 C H H C OH
O CH2 C H HO CH2 C H
H2C
OH OH
D-Fructofuranozã D-Fructopiranoz
D-Fructozã
 H2 C OH H2 C OH
H2C OH H2C OH
HO C HO C
C O C O
HO C H HO C H
HO C H HO C H O O
sau
H C OH H C OH
H C OH H C OH
HO CH2 C H H C OH
HO CH2 C H HO CH2 C H
H2C
OH OH
D-Fructofuranozã D-Fructopiranozã
D-Fructozã H
OH
H O
HO CH2 O H2C OH
H HO H H OH
H OH HO OH
OH H
OH H
 Carbonul anomeric
• Prin ciclizarea unui monozaharid pot apare doi stereoizomeri ciclici
care diferă între ei doar prin configuraţia noului carbon asimetric,
numiţi anomeri (şi 

H C OH HO C H

H C OH H C OH
O O
HO C H HO C H

Anomer  nomer 

 Forme de perspectivă
(W.N. Haworth)
• ciclurile piranozice şi furanozice sunt poligoane regulate
situate într-un plan perpendicular pe planul hârtiei.
CH2 OH
CH2OH HOH2 C H
O H HOHC O OH
H O OH H O CH OH
H 2
OH H OH H H HO H H OH
HO OH H H H CH2 OH HO OH
H OH OH H OH H
H OH
-D Glucopiranozã -D Glucofuranozã -D Fructofuranozã -D Fructopiranozã
 HC OH
HC O HC O
H C OH OH
H C OH H C OH
O
HO C H HO C H
HO C H H OH
H
H C OH H C OH
H C OH OH H
HO OH
H C OH HO CH2 C H
HO CH2 C H
H OH
H2C OH OH
D-Glucopiranozã
D-Glucozã
Monozaharide reprezentative

• Cele mai reprezentative sunt pentozele şi hexozele

• Triozele: glicerin aldehida şi dihidroxiacetona nu se

găsesc în stare liberă în natură, dar esterii lor cu acidul
fosforic sunt intermediari în transformările biochimice ale
hidraţilor de carbon

• 2.Tetrozele, nu se întâlnesc în natură. Au fost obţinute

prin degradarea pentozelor.
• Aldopentoze
• D(-)–riboza şi D-dezoxiriboza intră în structura acizilor
nucleici şi a unor coenzime necesare activităţii enzimelor.

HC O HC O H C OH
H C OH H C OH H C OH O HOH2 C
O
H C OH H C OH H C OH
OH
H C OH HO CH2 C H HO CH2 C H
OH OH
H2C OH OH

D-Riboza -D ribofuranozã

• Aldohexoze
– D(+)-glucoza naturală sau dextroza
• se află în stare liberă în natură
• este principalul zahăr din sânge
• se găseşte în
– maltoză, amidon, glicogen combinată cu ea însăşi
– lactoză combinată cu galactoză
– zaharoză combinată cu fructoză.
• materie primă pentru depozitele de glicogen hepatic sau
muscular.
• furnizează atomi de carbon şi hidrogen pentru diferite
sinteze care au loc în organism.
• în condiţii normale nu se află în urină.
• D(+)-galactoza

– se găseşte liberă foarte rar

– cu glucoza formează lactoză
– se sintetizează în glanda mamară din glucoză
– intră în constituţia glicolipidelor, glicoproteinelor şi a
glicozamino-glicanilor.
HC O

H C OH

HO C H
CH2OH
HO C H HO O OH
H
OH H
H C OH
H H
H2C OH H OH
D-Galactoza -D Galactopiranozã
• D(+)-manoza
– nu se află liberă în natură
– intră în structura glicoproteinelor.

HC O

HO C H

HO C H
CH2OH
H C OH H O H
H
OH OH
H C OH
HO OH
H2C OH H OH
D-Manoza -D Manopiranozã
• Cetohexoza D(-)-fructoza sau levuloza
– este cel mai dulce monozaharid
– Cu glucoza formează zaharoză
– amestecul echimolecular de D-fructoză şi D-glucoză
formează mierea
– se află în urme în sânge
– este abundentă în lichidul seminal care mai conţine şi
aminoacizi şi vitamina C.
H2C OH

C O

HO C H
HOH2 C OH
H C OH O
H HO
H C OH
H CH2 OH
H2C OH OH H
D-Fructozã -D Fructofuranozã
• Izomeria monozaharidelor
• Derivaţi ai monozaharidelor
• Legături O-glicozidice si N-glicozidice
• Di si polizaharide
• Glicozaminoglicani
• Glicoproteine
 Izomeria monozaharidelor
• Izomeria de funcţiune
– aceeaşi formulă moleculară dar grupări
carbonil diferite:
-glucoza şi fructoza au formula chimică:
C6H12O6
-glucoza este o aldohexoză iar fructoza
este o cetohexoză.
• Stereoizomeria
– enantiomeri
• sunt în relaţia corp şi imagine în oglindă
• rotesc planul luminii polarizate cu acelaşi unghi dar în
sensuri diferite
• au proprietăţi şi denumiri identice.
HC O HC O

H C OH HO C H

HO C H H C OH

HO C H H C OH

H C OH HO C H

H2C OH H2C OH
D-Galactozã L-Galactozã
• Diastereoizomeri
– au proprietăţi fizico-chimice diferite
– denumiri diferite
– rotesc planul luminii polarizate cu unghiuri diferite.
– diferă prin configuraţie la cel puţin un carbon
asimetric şi cel mult (n-1) dintre carbonii asimetrici
conţinuţi
– fiecare enantiomer dintr-o pereche este
diastereoizomer cu toţi stereoizomerii celorlalte
perechi de enantiomeri.
• Epimeri
– diferă prin configuraţia unui singur atom de carbon
asimetric conţinut
– este un caz particular de diastereoizomerie.
• Ex: -D-manoza este epimer la C2 al D-glucozei
-D-galactoza este epimer la C4 al D-glucozei
HC O HC O HC O
H C OH H C OH HO C H
HO C H 40 HO C H 20 HO C H
HO C H H C OH H C OH
H C OH H C OH H C OH
H2C OH H2C OH H2C OH
D-Galactozã D-Glucozã D-Manozã
• Anomeri
– sunt un caz particular de diastereoizomeri
– apar la monozaharide după ciclizare
• Mutarotaţia
• anomerii  şi  au proprietăţi fizice diferite (solubilitate în
apă, rotaţie specifică, punct de topire)
CH2OH
O
OH
HO OH
CH2OH
OH
OH -Glucoza
OH CH O
HO CH2OH
OH O OH
OH
HO
OH
-Glucoza
 Derivaţi ai monozaharidelor
• Esteri ai monozaharidelor cu acidul
fosforic
- D-glucozo-1-fosfat
- D-glucozo-6-fosfat
`- D-fructozo-6-fosfat CH2OH
- D-fructozo-1,6-bisfosfat.
O
OH
HO OPO3 H 2
OH
-D-Glucozo-1-fosfat
 Produşi de oxidare ai monozaharidelor

• Oxidare blândă la C1  acizi aldonici

• Oxidare energică la C6 acizi alduronici

• Acizi aldonici

Din D-glucoză se formează acid D-gluconic

HC O COOH
H C OH H C OH
HO C H HO C H
+ [O]
H C OH H C OH
H C OH H C OH
H2C OH H2C OH
D-Glucoza Acid D-gluconic
• Acizi uronici

CH=O CH=O

H C OH H C OH
HO C H COOH HO C H H
O H O H
H C OH H H C OH H COOH
H
H OH H
OH
H C OH HO OH HO C H HO OH
H OH H OH
COOH COOH
Acid D-Glucuronic Acid -D-Glucuronic Acid L-Iduronic Acid -L-Iduronic
 Produşi de reducere ai
monozaharidelor
• Prin reducerea aldozelor se obţine alcoolul
corespunzător:
• -D-glucoza => D-sorbitol
• -D-galactoza => D-galactitol (dulcitol)
• -D-manoza => D-manitol
• -D-riboza => D-ribitol
 HC O CH2 -OH CH2 -OH CH2 -OH HC O
H C OH H C OH C O HO C H HO C H

HO C H HO C H + 2H HO C H HO C H + 2H HO C H
+ 2H
+ 2H
H C OH H C OH H C OH H C OH H C OH

H C OH H C OH H C OH H C OH H C OH

H2C OH H2C OH H2C OH H2C OH H2C OH

D-Glucoza D-Sorbitol D-Fructoza D-Manitol D-Manoza
• Legături N-glicozidice ( sau )

– monozaharide prin –OH glicozidic cu amine,

baze azotate, aminoacizi

CH2-OH CH2-OH
O O Legãtura N-glicozidicã
OH + H2N-R
OH
HO OH Aminã HO
OH NH-R
OH
-D-Glucopiranoza
 • In nucleozide legătura N-glicozidică se
formează prin eliminarea de H2O între

–OH glicozidic al ribozei şi o bază azotată:

NH2 O

N NH
N

N N N O
HO CH2 HO CH2
O Legãturã O Legãturã
N-glicozidicã N-glicozidicã

OH OH OH OH
Adenozinã Uridinã
 Legături O-glicozidice
• Monozaharide prin –OH glicozidic cu:
– alcool
– fenol
– acid
– gruparea –OH dintr-un aminoacid hidroxilat (serina
sau treonina)

CH2-OH CH2-OH
O O Legãtura O-glicozidicã
OH + HO-R
OH
Alcool
HO OH HO
OH O-R
OH
-D-Glucopiranoza
 Dizaharide

☺ Dizaharide reducătoare, monocarbonilice

– Maltoza CH2-OH CH2-OH
O O
OH OH (H, OH)
HO O
OH OH
-D (+)-Glucopiranozil (1 4) D-Glucopiranozã
Maltoza

– Izomaltoza CH2-OH CH2

O O
O
OH OH (H, OH)
HO HO
OH OH
-D (+)-Glucopiranozil (1 6) D-Glucopiranozã
Izomaltoza
 CH2OH
O
OH
HO OH
CH2OH
OH
OH -Glucoza
OH CH O
HO CH2OH
OH O OH
OH
HO
OH
-Glucoza
• Celobioza CH2-OH CH2-OH
O O
OH O OH (H, OH)
HO
OH OH
-D (+)-Glucopiranozil (1 4) D-Glucopiranozã
Celobiozã

• Lactoza CH2-OH CH2-OH

HO O O
OH O OH (H, OH)

OH OH
-D (+)-Galactopiranozil (1 4) D-Glucopiranozã
Lactozã
☺Dizaharide nereducătoare
– Zaharoza (sucroza).

CH2-OH 1
O HOH2C
H
O
2 5
OH 1 H HO

HO O CH2 OH
OH HO H

-D (+)-Glucopiranozil (1 2) D-Fructofuranozã

• Amidonul
– se află în vegetale

– este amestec de:

 amiloză liniară
 amilopectină ramificată

- prin hidroliză parţială  dextrine

• Amiloza
– conţine resturi glucozil legate -(1,4)-glucozidic
– formează structuri helicoidale
CH2-OH CH2-OH CH2 -OH CH2 -OH
O O O O
4 OH OH
1
OH OH

HO O O O O
OH OH OH OH
• Amilopectina
– conţine resturi glucozil legate -(1,4) şi -(1,6)-
glucozidic

CH2-OH CH2-OH CH2 -OH CH2 -OH

O O O O
4 OH OH
1
OH OH

HO O O O O
OH OH OH OH
CH2 -OH CH2 CH2 -OH
CH2 -OH CH2 -OH
O O O O O
1
4 OH OH OH OH OH

O O O O
OH OH OH
OH OH OH
Amilopectina
 Glicogenul
• este polizaharid

• conţine
-glucoză legată prin legături -(1, 4) şi -(1, 6)-glucozidice;

• este mai ramificat decât amilopectina;

• este forma de depozitare a glucozei în ficat şi muşchi;

• conţine un singur capăt reducător şi

mai multe capete nereducătoare,

unde au loc procesele de sinteză şi degradare.

• Matrixul extracelular

conţine 3 clase de biomolecule:

– Proteine structurale: colagen, elastină;

– Proteine specializate: fibrilină, fibronectină,

laminină
– Proteoglicani
• Rol în:
– În dezvoltarea stărilor inflamatorii

(artrita reumatoidă)
– În răspândirea celulelor canceroase
 Heteroglicanii
• se condensează mai multe tipuri de unităţi
structurale.

• cei mai răspândiţi sunt

glicozaminoglicanii (GAG)
 Glicozaminoglicanii
(GAG sau mucopolizaharide)
☺Structura
GAG conţin o unitate dizaharidică repetitivă formată din:

• aminozaharuri: -D-glucozamina;
(N-sulfatate sau acetilate) -D-galactozamina

• acizi uronici: -acid D-glucuronic;

-acid L-iduronic.
 CH=O CH=O
CH=O

C OH H C OH
H H C OH
HO C H
HO C H COOH HO C H
H O H H C OH
H C OH H H C OH
OH H
H C OH H C COOH
HO OH HO C H
H OH HO
COOH COOH
Acid D-Glucuronic Acid -D-Glucuronic Acid L-Iduronic H
H O H
COOH
OH H
HO OH
H OH

Acid -L-Iduronic
 Acid uronic
COO-

NH NH
C=O Hexozaminã SO3H
CH3
• sunt 7 tipuri de GAG:

– acidul hialuronic (nu este sulfatat, nu se leagă covalent cu

proteinele)

– condroitin 4 şi 6 sulfaţii

– dermatan sulfatul

– keratan sulfatii (nu conţin acid uronic)

– heparan sulfatul

– heparina
 GAG diferă prin:

–natura celor 2 oze şi modul de legare în unitatea

dizaharidică;

–numărul unităţilor dizaharidice în macromoleculă;

–numărul şi localizarea grupărilor sulfat;

–prin funcţie şi localizare.

Caracteristici generale:

Sunt componenţi ai matricei extracelulare din:

 cartilagii

 tendoane

 piele

 lichidul sinovial din articulaţii;

• Sunt macromolecule liniare, polianioni:
– asigură elasticitatea lichidului sinovial şi corpului vitros din ochi

(reţin cantităţi mari de apă, datorită numărului mare de grupări acide):


 COO

 OSO 3
• Formează soluţii coloidale, geluri:

• cu proprietăţi lubrefiante şi antişoc;

• GAG nu se află în stare liberă în ţesuturi ci asociaţi

-GAG 95 %

-proteine 5 %

• cu excepţia acidului hialuronic GAG se leagă covalent

cu proteinele formând proteoglicani

• acidul hialuronic se asociază ionic cu
proteoglicanii formând
– agregate de proteoglicani
 Acidul hialuronic
• se află în:
– substanţa fundamentală a tuturor ţesuturilor
conjunctive
– ţesuturi embrionare
– lichid sinovial
– cordon ombilical
– corp vitros al ochiului
– tendoane, piele, cartilaje
• Unitatea dizaharidică este formată din:

–acid -D-glucuronic şi

–N-acetil glucozamina.
- -
COO CH2 -OH COO
O O O
O O
OH OH
O
H HO H
OH NH OH
C O
n

legãtura 1,3-glucuronidicã CH3 legãtura 1,4-hexozaminidicã

• Caracteristici:
☺specifice
– este singurul polimer liniar nesulfatat
– nu se leagă covalent cu proteinele
– se află şi la bacterii

• comune
– la pH fiziologic este polianion (10 Å distantă între sarcinile
negative)
– poate lega cationi,
– soluţiile chiar diluate, au vâscozităţi foarte mari
– este lubrifiant şi absoarbe şocurile
are structură reticulată
– ocupă un volum foarte mare

– înlesneşte anumite

migrări – celulare sau subcelulare 

în cursul morfogenezei şi în

perioadele de vindecare a rănilor.

• este hidrolizat de hialuronidază

– enzimă prezentă în ţesuturile animale şi în

toxinele unor insecte, şerpi
 Condroitina

• Se află în cantităţi mici în substanţa

fundamentală a ţesutului conjunctiv.
• Unitatea dizaharidică este formată din:
–acid D-glucuronic şi
–N-acetil-galactozamina.
- -
COO CH2 -OH COO
O HO O O
O O
OH OH
O
H H
OH NH OH
C O
n

legãtura 1,3-glucuronidicã CH3 legãtura 1,4-hexozaminidicã

Condroitina
• Derivaţii cu acid sulfuric:

– condroitin 4-sulfatul şi

– condroitin 6-sulfatul
 SO 3
- -
COO O CH2 -OH COO
O O O
O
OH O OH
O
H H
OH NH OH
C O
n

legãtura 1,3-glucuronidicã CH3 legãtura 1,4-hexozaminidicã

Condroitin 4-sulfat
 - -
COO CH2 -OSO3 COO
O HO O O
O O
OH OH
O
H H
OH NH OH
C O
n

legãtura 1,3-glucuronidicã CH3 legãtura 1,4-hexozaminidicã

Condroitin 6-sulfat
-se află în ţesutul cartilaginos

-este asociat cu colagenul

-implicat în procesul de osificare deoarece fixează

ioni de Ca2+

-concentraţia lor în ţesuturi

scade sistematic, cu vârsta.
 Dermatan sulfatul
• însoţeşte condroitin-sulfaţii în:
– cartilagii
– vase
– tendoane.
– se află în piele în cantităţi mai mari decât alţi
GAG.
• Unitatea dizaharidică conţine:
–acid L-iduronic;
–N-acetil-D-galactozamina-4-sulfatată.

SO3
-
O CH2 -OH COO
-O O
O O
COO O
OH OH
O
H H
OH NH OH
C O
n

legãtura 1,3-glucuronidicã CH3 legãtura 1,4-hexozaminidicã

Dermatan 4-sulfat
• este stereoizomer al condroitin 4-sulfatului

• epimerizare la C5 a

acidului glucuronic  acid L-iduronic

(în funcţie de gradul de sulfatare)

☻deoarece sulfatarea este incompletă,

dermatan sulfatul,

conţine atât acid glucuronic cât şi iduronic

 Keratan sulfatul

• se află în
– cartilajul costal uman
– discurile intervertebrale
– alte ţesuturi conjunctive
– cornee având rol în asigurarea transparenţei
acesteia
• Unitatea dizaharidică:
–D-galactoza (grupările galactozil înlocuiesc acidul
uronic)
–N-acetil D-glucozamin –6 sulfat
CH 2 -OSO 3 CH 2 -OSO 3 CH2 -OSO 3
HO O O O OH O
O O
O OH
H H
OH NH OH
C O
n
legãtura 1,4 CH3 legãtura 1,3
Gal Glu N-Ac

Keratan 6-sulfat
• Se întalneşte

într-o concentraţie foarte mică

la naştere şi

creşte cu vârsta.
 Heparina

– este un GAG de secreţie

– este sintetizat de toate ţesuturile care cuprind

mastocite
(mastocitele căptuşesc pereţii arteriali la nivelul organelor:
plămân, ficat, miocard)
• Unitatea dizaharidică :
–acid-D-glucuronic sau acid L-iduronic, de obicei
sulfatate la: -OH de la C2
–glucozamina
sulfatată (proporţie mare) sau acetilată la –NH2
sulfatată (proporţie mai mică) la gruparea –OH de la C6
- - -
COO CH2 OSO3 CH2 OSO3
O O -
O O
COO
OH OH OH OH
O O
O - O -
OSO3 NH OSO3 -
NH SO3
COCH3

• Iniţial heparina conţine acid D-glucuronic, dar 5-epimeraza

transformă 90% din acidul D glucuronic în acid L-iduronic
– heparina este localizată intracelular în mastocite
– este eliberată extracelular, sub influenţa unor
stimuli.

☺este anticoagulant
(măreşte capacitatea antitrombinei III plasmatice de a inhiba
trombina)

☺heparina activează lipoprotein lipaza

(lipoprotein lipaza eliberează acizi graşi din trigliceridele
vehiculate de lipoproteinele serice)
 Heparan sulfatul

• se găseşte pe suprafaţa externă a multor

celule (din piele, pereţii aortei) sub formă de
proteoglican
• are structură asemănătoare cu heparina
– predomină glucozamina N-acetilată şi acidul D-
glucuronic.
– glucozamina este mai puţin sulfatată ca în
heparină.

• participă la procesele de comunicare

intercelulară, la medierea creşterii celulelor

• poate acţiona ca receptor

 Proteoglicanii

• GAG legaţi covalent cu proteinele miez:

–legături O-glicozidice

–legături N-glicozidice
 GAG
Proteinã
sulfat
serina
sau O Xyl Gal Gal Acid uronic N-Ac hexozaminã
treonina n

legãturi O-glicozidice
• D(+)–xiloza intră în constituţia proteoglicanilor

HC O

H C OH
HOH2 C H
O
HO C H
OH H
H C OH H OH
H2C OH H OH
D-Xiloza -D Xilofuranozã
• S-au identificat peste 30 de tipuri de proteoglicani:
– Sindecan
– Betaglican
– Serglicin
– Perlecan
– Agrecan
– Versican
– Decorin
– Biglican
– Fibromodulin etc.

Clasificare după: distribuţia tisulară, natura proteinei,

tipul de GAG, funcţie.
 Caracteristici şi roluri proteoglicani şi GAG

• se asociază
– între ei şi
– cu proteinele matrixului
colagenul
elastina
fibronectina
laminina
• cu acidul hialuronic formează agregate de
proteoglicani
• acţionează ca site moleculare
(permit difuzia în spaţiul extracelular doar a moleculelor mici nu
şi a celor mari)

• leagă cationi: Na+ şi K+

(partea polizaharidică a proteoglicanilor fiind polianioni)

• atrag osmotic apa în matrixul extracelular

(asigură turgescenta ţesuturilor)
• au rol în morfogeneză şi reparare răni
(acidul hialuronic poate permite în anumite afecţiuni migrarea celulelor
tumorale prin matrixul extracelular);

• asigură compresibilitatea cartilagiilor (CS şi AH)

• CS au rol important în procesul de osificare.

• Heparan sulfatul
– rol de receptor, mediind comunicarea
intercelulară.
(o cantitate mai mică de heparan sulfat la suprafaţa UNOR CELULE
TUMORALE, determină scăderea adezivităţii celulare)

– Este component structural al membranei glomerulare renale

alături de colagen de tip IV şi laminină

 determină selectivitatea filtrării glomerulare

• în cartilagii
– CS scad cu vârsta
– KS şi AH creşte cu vârsta

– modificări ale cantităţii acestora cu vârsta s-au

observat şi în piele.
– keratan sulfatul (KS) (half-life-120 zile)

– condroitin sulfaţii (CS) (half-life-10 zile)

– acidul hialuronic (AH) (half-life-3 zile)

 Corelaţii clinice

• Mucopolizaharidoze
• lipsa unor enzime hidrolitice lizozomale

– acumulare de GAG în ţesuturi

• deformare ţesuturi

• retardare mintală

– Identificare de oligozaharide în urină

 Glicoproteinele
• Oligozaharide - legate covalent de proteine

– liniare sau ramificate

– nu au unitate dizaharidică repetabilă

– nu conţin acizi uronici

– pot avea sau nu sarcini negative

• Lanţurile oligozaharidice sunt mai scurte decât
în GAG (2-10 monozaharide)

• Pe o proteină se află 1-30 oligozaharide

• Glicopreoteinele conţin cantităţi variabile
de carbohidraţi

Ig 4% din masa lor;

mucinele din sucul gastric 8%

glicoforinele 60%
• Legăturile carbohidraţi-proteine:

– O-glicozidice

– N-glicozidice
• Legaturi O-glicozidice
(oligozaharid – serina sau treonina din proteină)

NH
CH2-OH
O CH2 CH Serina din structura
O
O CO proteinei
OH

H
NH
N-Acetil-Galactozaminã legãtura O-glicozidicã
COCH 3
• Legăturile N-glicozidice

☻ oligozaharid - azotul amidic al asparaginei

Tipuri de glicoproteine N-glicozilate:
• cu multă manoză;

• cu multă manoză şi alţi componenţi;

• complexe.
 Acid sialic Acid sialic

Man Man Man Gal Gal Gal

Man Man Man N-Ac-Glc Man Man N-Ac-Glc N-Ac-Glc

Man Man Man Man Man Man

Man N-Ac-Glc Man N-Ac-Glc Man

N-Ac-Glc N-Ac-Glc N-Ac-Glc

N-Ac-Glc N-Ac-Glc N-Ac-Glc Fucozã

Asparagina Asparagina Asparagina

Glicoproteine cu continut Glicoproteine hibride Glicoproteine complexe
bogat în manozã
o glicoproteină poate avea

doar un tip de legătură sau

ambele în aceiaşi moleculă

• se întâlnesc la toate formele de viaţă

• sunt ubicuitar distribuite;

• sunt componenţi ai

membranelor celulare sau ai

matrixului celular
• Funcţiile glicoproteinelor

 activitatea biologică a lor este realizată de partea

proteică

 reglarea funcţiei, stabilirea destinaţiei şi duratei de

existenţă a lor este realizată de partea glucidică

• Sunt lubrefianţi (ex: componenti ai mucusurilor);

• Intervin în comunicarea intercelulară, (fibronectina este implicată în

transformarea neoplazică a ţesuturilor);

• Au rol de hormoni (ex: gonadotropinele, tireotropina);

• Au rol în apărarea organismului (ex: imunoglobulinele, interferonul, factorii

sistemului complement);

• Au rol în coagularea sângelui ( fibrinogenul, trombina);

• Sunt transportori :
– transferina,
– ceruloplasmina,
– proteinele de transport hormoni,
– haptoglobina (proteină de fază acută care complexează
hemoglobina)

• Elastina se află în matrixul celular

• Glicoforinele din glicocalixul eritrocitar
– 10% din totalul proteinelor membranare

– Conţin 60 % din masa lor carbohidraţi

– Conţin 16 resturi oligozaharidice

• Proteinele din banda 3

– controlează schimbul ionic transmembranar
• Oligozaharidoze
– deficienţă enzime lizozomale
– acumulare de oligozaharide în lizozomi
 Lipide
-Acizi graşi
-TAG
-Fosfatide
-Sfingolipide
Compuşi steroidici
– Colesterol
– Acizi biliari
• Acizi nucleici
– Nucleozide
– Nucleotide
– Structura covalentă a acizilor nucleici
– Structura secundară ADN
 STRUCTURA ŞI ROLUL
LIPIDELOR

• se află în organismele vii şi plante

• nu sunt produşi de policondensare

• greu solubile în apă

• solubile în solvenţi organici nepolari (eter,

benzen, cloroform)
formă de depozitare a rezervelor energetice
(TG din ţesutul adipos).

• constituenţi ai membranelor celulare şi

subcelulare (glicerofosfolipide, sfingolipide, colesterol)

• forma de transport a rezervelor energetice

ale organismelor (lipoproteinele plasmatice)

• controlează procese metabolice importante

hormonii steroizi derivaţi din colesterol şi

eicosanoizi derivaţi din acidul arahidonic

– studiul lipidelor biologic active (prostaglandine, tromboxani, leucotriene,

lipoxine)  acordarea Premiului Nobel pe anul 1982.

• au rol de vitamine, hormoni, izolatori

electrici, termici şi mecanici.

 Clasificarea lipidelor

• După solubilitate:

– Lipide nepolare, greu solubile în apă:

• triacilglicerolii şi
• esterii colesterolului

– Lipide polare, cu caracter amfipatic:

• glicerofosfolipide
• sfingolipide
• colesterol
• După structură:
– Simple:
• Gliceride (acilgliceroli): esteri ai acizilor graşi cu glicerolul;

• Ceride: esteri ai acizilor graşi cu diverşi alcooli (ex. steroli)

– Complexe
• Glicerofosfolipide (fosfatide): cuprind glicerol, acizi graşi, acid fosforic şi un
compus ce conţine o grupare –OH

• Sfingolipide: derivaţi ai amino- alcoolului nesaturat numit sfingozină

– Derivate
• acizi graşi
• alcooli alifatici superiori
• compuşi steroidici
• Carotenoizi
• terpene
• lipidele simple şi complexe sunt saponifiabile (prin

hidroliză se descompun în compuşi simpli)

• lipidele derivate sunt nesaponifiabile (nu se scindează

hidrolitic în compuşi simpli )

 Acizii graşi

• Au caracter amfipatic
(-COOH) formează legături de hidrogen
(-R) formează legături van der Waals

CH 3  (CH 2 ) n  COOH

• Prezintă:
– catenă liniară
• saturată sau
• nesaturată
– număr par de atomi de carbon (de la 4 la 26)
 Acizii graşi saturaţi

• Formula generală :
CH 3  (CH 2 ) n  COOH

• Denumirea:

– sufixul –anoic + numele hidrocarburii

• acidul palmitic are 16 atomi de carbon în moleculă se

numeşte acid hexadecanoic.

• Exemple:

– acidul palmitic (C16) şi stearic (C18) din ţesuturile

mamiferelor

– acidul lignoceric (C24) se află în substanţa nervoasă

– acizii inferiori (C4 – C10) din grăsimile din laptele

rumegătoarelor
 Denumire Denumire ştiinţifică Structură Simbol
uzuală a*

Acizi graşi saturaţi

Acid butiric Acid butanoic CH3-(CH2)2-COOH 4:0
Acid caproic Acid hexanoic CH3-(CH2)4-COOH 6:0
Acid caprilic Acid octanoic CH3-(CH2)6-COOH 8:0
Acid capric Acid decanoic CH3-(CH2)8-COOH 10 : 0
Acid lauric Acid dodecanoic CH3-(CH2)10-COOH 12 : 0
Acid miristic Acid tetradecanoic CH3-(CH2)12-COOH 14 : 0
Acid palmitic Acid hexadecanoic CH3-(CH2)14-COOH 16 : 0
Acid stearic Acid octadecanoic CH3-(CH2)16-COOH 18 : 0
Acid arahic Acid eicosanoic CH3-(CH2)18-COOH 20 : 0
Acid behenic Acid docosanoic CH3-(CH2)20-COOH 22 : 0
Acid lignoceric Acid tetracosanoic CH3-(CH2)22-COOH 24 : 0
 Caracteristici:
• Acizii graşi saturaţi au molecule flexibile

< C8 sunt lichizi CH 3  (CH 2 ) n  COOH

> C8 sunt solizi

• Punctele de topire cresc cu masa lor moleculară

 Acizii graşi nesaturaţi

• După numărul de legături duble:

– mononesaturaţi

– polinesaturaţi.
• Denumirea:
– la numele hidrocarburii cu acelaşi schelet
molecular se adaugă:
• sufixul –enoic– pentru acizii cu o singură dublă legătură
• di-, tri-, tetra- enoic pentru acizii cu mai multe duble
legături.

– reprezentare Cn: m :
• lungimea catenei (Cn) şi
• poziţia dublelor legături (m)
• (ex. acidul palmitoleic: C16: 9
acidul arahidonic: C20: 5,8,11,15)
 ω 9 1
C H 3  (CH 2 )5  CH  C H  (CH 2 ) 7  C OOH

Acid palmitoleic ( 9 sau  - 7)

• desemnarea poziţiei legăturii duble se face în două moduri

 9 când numerotarea atomilor de carbon din catenă începe

de la gruparea carboxil

Carbonii 2 şi 3 sunt adesea notaţi cu  şi respectiv 

 -7 când numerotarea începe de la carbonul 

• Exemple:

– Acidul palmitoleic
– oleic
– linoleic
– linolenic
– arahidonic

8 5 1
COOH

CH3
11 14 20
Acid Acid 9-hexadecenoic CH3-(CH2)5-CH=CH-(CH2 )7-COOH 16 : 1
palmitoleic
Acid oleic Acid 9-octadecenoic CH3-(CH2)7- CH=CH-(CH2 )7-COOH 18 : 1
Acid linoleic Acid 9,12- CH3-(CH2)4- (CH=CH-CH2 )2-(CH2)6-COOH 18 : 2
octadecadienoic
Acid  Acid 9,12,15- CH3-(CH2)4 - (CH=CH-CH2 )3-(CH2)3-COOH 18 : 3
linolenic octadecatrienoic
Acid  Acid 6,9,12- CH3-CH2- (CH=CH-CH2 )3-(CH2)6-COOH 18 : 3
linolenic octadecatrienoic
Acid Acid 5,8,11,14- CH3-(CH2)4 - (CH=CH-CH2 )4-(CH2)2-COOH 20 : 4
arahidonic eicosatetraenoic
Acid Acid –cis-5,8,11,14,17- CH3-CH2- (CH=CH-CH2 )5-(CH2)2-COOH 20 : 5
timnodonic eicosapentaenoic
Acid Acid-cis-7,10,13,16,19- CH3-CH2-(CH=CH-CH2)5-(CH2)4-COOH 22 : 5
clupanodon docosapentaenoic
ic
Acid cervonic Acid-cis-4,7,10,13,16,19- CH3-CH2-(CH=CH-CH2)6-CH2-COOH 22 : 6
docosahexaenoic
Acid nervonic Acid 15-tetracosenoic CH3-(CH2)7- CH=CH-(CH2 )13-COOH 24 : 1
• legăturile  nu sunt conjugate

• prima legătură  în acizii graşi nesaturaţi

naturali fiind în poziţia 9

• CH3-(CH2)4- CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-(CH2)6-COOH

• formele naturale ale acestor acizi sunt izomerii

cis
 18 18
CH3 CH3

Izomerul trans

1200 10 H H
C C
Izomerul cis
C C
9 H
H

1100

1
COO COO
• Nesaturarea AG influenţează fluiditatea

membranelor biologice
• Proprietăţile AG sunt determinate de:
– lungimea catenei;

– gradul de nesaturare
• AG nesaturaţi sunt lichizi;

• solubilitatea în apă scade cu creşterea catenei

• punctul de topire creşte cu numărul atomilor de carbon şi scade cu

creşterea nesaturării
• lipidele membranare sunt mult mai nesaturate decât lipidele de
depozit
• AG saturaţi şi nesaturaţi au proprietăţi detergente
datorită moleculei amfipatice
– în apă formează micelii
Distribuţia acizilor graşi în organism
• În organism:
– sunt esterificaţi cu alcooli sau steroli sau
– sunt angajaţi în legături amidice

• În plasmă:
– circulă numai asociaţi cu albuminele
– peste 90% din AG din plasmă sunt esterificaţi
şi înglobaţi în lipoproteinele plasmatice
• Acizi graşi esenţiali:

– acidul linoleic (18:9,12) şi

– linolenic (18:9,12,15).

– nu pot fi sintetizaţi în organism, trebuie incluşi

obligatoriu în dietă
• Desaturazele prezente în organismul uman
(4, 5 şi 9 desaturaza) introduc duble
legături între C1 şi C9 nu între poziţia 9-10 şi
capătul 

• CH3-(CH2)4- CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-(CH2)6-COOH
• Acilglicerolii sunt esteri ai glicerolului
(propantriol) cu acizi graşi
• Ei pot fi: mono, di- sau tri- acilgliceroli (TAG)
H2 C OH H2 C O CO R H2 C O CO R H2 C O CO R

HC OH HC OH HC O CO R1 CH O CO R1

H2 C OH H2 C OH H2 C OH H2 C O CO R2
Glicerol Monoacilglicerol Diacilglicerol Triacilglicerol
(monoglicerid) (diglicerid) (triglicerid)
• Mono- şi diacilglicerolii:

– sunt intermediari în cursul sintezei şi degradării

TAG

– se găsesc în ţesuturi în cantităţi mici

– au caracter slab amfipatic

• Triacilglicerolii (trigliceridele), TAG:
– sunt compuşi hidrofobi, nepolari.

– nu sunt implicaţi în procese osmotice

– pot fi depozitaţi în cantităţi foarte mari în celule

– nu sunt constituenţi ai membranelor celulare

• Cele mai răspândite sunt trigliceridele mixte

• TAG din ţesutul adipos uman cuprind:
– acid oleic (45%),

– acid palmitic (25%),

– acid linoleic (8%),

– acid palmitoleic (7%),

– acid stearic (7%),

– alţi acizi (8%).

 Rolurile triacilglicerolilor

TAG = rezervă energetică

“cea mai eficientă”

☺Lipoliza 

–glicerol şi
–AG care trec în sânge
• AG sunt utilizaţi de toate ţesuturile, cu excepţia
creierului pentru:
– producere de energie sau

– sursă de C pentru biosinteza lipidelor

• Glicerolul este utilizat de ficat pentru sinteza de

glucoză
• Hidroliza TAG se face de către trei tipuri de
enzime:

–lipaza pancreatică (digestivă);

–lipoprotein lipaza (din sânge);

–lipaza hormonsensibilă (din ţesutul adipos).

 Proprietăţile TAG

TAG:
• au densităţi mai mici decât apa (0,96 g/cm3

• nu se dizolvă în apă

• starea de agregare a triacilglicerolilor depinde

de compoziţia în AG
• Grăsimile nesaturate dau reacţii de:
– Hidrogenare

– Halogenare

– peroxidare lipidică (autooxidare sau

râncezire)
• Peroxidarea acizilor graşi polietilenici în urma

expunerii acestora la:

– lumină

– ioni metalici

– aer sau

– factori care generează radicali liberi

 R-OOH + Metaln+ R-OO + Metal(n-1)+ + H+

R-OO R-OOH R R

Acid gras H H H
R-H
 R O2 R-OO H O O

R-H

R
O O O O H O OH

H H
Malondialdehida Endoperoxid Hidroperoxid
R-OOH
R-OO + R-OO R-OO-R + O2
R-OO + R R-OO-R
R +R R-R
• Antioxidanţii
– enzimatici (catalaza, peroxidazele, superoxid
dismutaza) sau
– neenzimatici (glutationul, uratul, vitaminaC,
vitamina E, -carotenul)

protejază acizii graşi din membranele celulare.

 Glicerofosfolipide sau fosfatide

• Intră în structura membranelor celulare: eritrocitare, mitocondriale

• Sunt derivaţi ai L-glicerol-fosfatului

(sn-3-glicerol-fosfat, sn de la stereochemical numbering)

• Structura
1 1
H2 C OH H2 C OH

HO C H HO C H
3 3
H2 C OPO3 H2 H2 C OPO3 H2
L-glicerol-3-fosfat L-glicerol-sn-3-fosfat
 Acizii fosfatidici

• Rezultă prin esterificarea grupărilor –OH de la C1 şi C2

din molecula glicerol 3-fosfatului cu AG
H2 C O CO R1

R2 CO O C H O
-
H2 C O P O
-
O

• intră în structura membranelor

• sunt intermediari în metabolismul fosfatidelor

 Fosfatide (fosfogliceride)

• se formează prin esterificarea fosfatului din

acizii fosfatidici cu un compus HO-X
 H2 C O CO R1

R2 CO O C H O
-
H2 C O P O HO-R
-
O
 H2 C O CO R1

R2 CO O C H O
H2 C O P O X
-
Fosfatid O
• Lecitine

• Fosfatidil etanolaminele (cefaline)

• Fosfatidilserinele (serin-cefaline)

• Fosfatidilinozitoli

• Fosfatidilglicerolii
 Fosfatidil colinele (lecitine)

• se află în structurile lipoproteice membranare

• conţin colină HO - CH 2  CH 2  N  (CH 3 )3

H2 C O CO R1

R2 CO O C H O
+
H2 C O P O CH2 CH2 N (CH3 )3
-
O Fosfatidil-colinã (lecitinã)
• Lecitinele:

– poziţia 1 de regulă conţine acid saturat

– poziţia 2, conţine
• acid linolenic sau
• acid arahidonic.
– „surfactantul pulmonar”, material care acoperă alveolele

pulmonare şi împiedică colapsul acestora la expirare conţine

în cantitate mare:

– 80-90% dipalmitoil lecitina

– fosfatidilglicerol
 Fosfatidil etanolaminele (cefaline)

• Sunt mai abundente în lipidele din ţesutul nervos

H2 C O CO R1

R2 CO O C H O
+
H2 C O P O CH 2 CH2 N H3
-
O Fosfatidil-etanolaminã (cefalinã)
 Fosfatidilserinele (serin-cefaline)
• însoţesc în cantităţi mici celelalte fosfolipide în
membranele biologice

H2 C O CO R1

R2 CO O C H O
+
H2 C O P O CH2 CH N H 3
-
Fosfatidil-serinã O COOH
 Fosfatidil inozitolii (inozitol-fosfatide,
fosfoinozitide)

• se află alături de celelalte lipide în toate

ţesuturile.
• sunt mai abundente în substanţa nervoasă
 mezoinozitolul este unul din cei 9-stereoizomeri ai
hexahidroxi-ciclohexanului

H2 C O CO R1
R2 CO O C H O OH
H2 C O P O
OH
- OH OH
OH O
Fosfatidilinozitol OH
HO OH
OH OH
H2C O CO R1
OH
R2 CO O C H O
Inozitol OPO 3 H 2
H2C O P O
OH
- OH OH
O OPO 3 H 2
Fosfatidilinozitol-4,5-bisfosfat
 Fosfatidilglicerolii

• sunt fosfatide fără azot

O
H2C O CO R1 H2C O P O CH2

R2 CO O C H O H C OH O- H C O CO R2
H2C O P O CH 2 R1 CO O CH2
O- Difosfatidil-glicerol (cardiolipinã)

• Se află în membrana internă mitocondrială

 Plasmalogene (fosfatidali)

• Glicerofosfolipidele care conţin o legătură de

tip eter sunt abundente în muşchi şi nervi.

H2C O CH2 CH2 R1 H2C O CH CH R1

R2 CO O C H O R2 CO O C H O
H2C O P O CH2 CH2 N+H3 H2C O P O CH2 CH2 N+H3
O- O-
1-alchil-2-acil-L-glicerol-3-fosfoetanolaminã 1-alchenil-2-acil-L-glicerol-3-fosfoetanolaminã
(gliceril eteri) (plasmalogene)

• radical alchil radical alchenil

 Factorul de agregare plachetară (PAF)

H2 C O CH2 CH2 R1

H3C CO O C H O
H2C O P O CH2 CH2 N+(CH3)3
O- 1-alchil-2-acetil-L-glicerol-3-fosfocolinã (PAF)

• PAF, solubil în sânge, este produs de

celulele sanguine şi de alte ţesuturi
• în concentraţii mai mici de 10-11 moli/L induce:
– agregarea plachetelor sanguine,

– contracţia musculaturii netede şi

– activarea celulelor sistemului imun.

• este un mediator al şocului anafilactic

(o reacţie alergică violentă şi uneori chiar fatală)

 Caracteristicile fosfogliceridelor

☼ Caracter amfipatic (dublă solubilitate)

– formează zone de tranziţie între faza apoasă
şi faza neapoasă

– formează particule globulare numite micelii

– se agregă în straturi dublu lipidice

– o soluţie apoasă de lecitină, agitată ultrasonic

formează lipozomi
• lipozomii pot fi folosiţi pentru a transfera în

interiorul celulelor medicamente, enzime

sau molecule de ADN folosite pentru terapie

genică.
☼ Caracter amfoter
– conţin grupări cu sarcini pozitive şi grupări cu

sarcini negative

– Lecitinele şi fosfatidiletanolaminele sunt amfiioni

– fosfatidil serinele sunt încărcate negativ

 Hidroliza fosfatidelor

Fosfolipaza A1
Fosfolipaza A2
H2C O CO R1

R2 CO O C H O

H2C O P O X

Fosfolipaza C O- Fosfolipaza D
• Fosfolipazele A1 (PLA1) sau A2 (PLA2)
eliberează
– un acid gras şi

– lizofosfogliceride (din lecitine se formează

lizolecitine):

H2C OH H2C O CO R1

R2 CO O C H O HO C H O

H2C O P O CH2 CH2 N+(CH3 )3 H2C O P O CH2 CH2 N+(CH3 )3

O- Lizolecitine O-
• Fosfolipaza C eliberează diacilglicerolul (DAG) cu
rol de mesager secund intracelular şi compusul X
fosforilat;

• Fosfolipaza D eliberează acidul fosfatidic şi compusul

X care conţine o grupare hidroxil în moleculă.
 Sfingolipidele
• Se află în sistemul nervos central, în
particular în substanţa albă
• sunt derivaţi ai unui aminoalcool superior,
nesaturat, sfingozina.

H3C (CH2)12 CH CH CH OH

H C N+H3

Sfingozina H2C OH
• Ceramida se formează prin acilarea grupării

–NH2 din sfingozină, cu un acid gras

H3C (CH2)12 CH CH CH OH
H C NH CO R

Ceramidã H2C OH
• Sunt două categorii de sfingolipide:

1.Sfingofosfolipide (sfingomielinele)

conţin fosfor

2.Sfingoglicolipidele

nu conţin fosfor, ci unul sau mai multe resturi glicozil

 Sfingomielinele
• Intră în structura tuturor membranelor (ţesutul nervos)

• Conţin ceramidă legată de fosforilcolină

H3C (CH2)12 CH CH CH OH
R CO NH CH O
H2C O P O CH 2 CH 2 N+(CH3 )3
Sfingomieline O-

• sunt amfiioni, au caracter amfipatic.

 Sfingoglicolipidele

• Conţin zaharuri legate O-glicozidic alcoolul

primar din ceramidă

• Sunt patru tipuri de sfingoglicolipide:

– cerebrozide
– sulfatide
– globozide şi
– gangliozide;

sulfatidele şi gangliozidele au caracter acid

• Cerebrozidele
– abundente în creier (substanţa albă) şi teaca de mielină
– nu au sarcini electrice
– au caracter amfipatic
– cele mai importante sunt gluco- şi galacto-cerebrozidele:

H3C (CH2) 12 CH CH CH OH

H C NH CO R

HO CH2 O CH2
O
OH
HO Glucozil-ceramidã
OH
• Sulfatidele
– cerebrozide SULFATATE

– constituie cca 15% din lipidele substanţei albe

– sunt lipide polare, cu sarcină electrică negativă

H3C (CH2) 12 CH CH CH OH

H C NH CO R

HO CH2 O CH2
HO O
OSO3
- sulfogalactocerebrozid
OH
• Globozide
– sunt oligozaharid-ceramide
– lactozil ceramida se află în membrana eritrocitară,
ser, splină, ficat.

H3C (CH2) 12 CH CH CH OH

H C NH CO R

HO CH2 HO CH2 O CH2

HO O O
OH O OH
Lactozilceramidã
OH OH
• Gangliozide

– se află în celulele ganglionare din sistemul nervos

central şi în membranele altor celule

– conţin legat de ceramidă,

• O-glicozidic, un oligozaharid în structura căruia se află

acizi sialici
GM1 : Cer Gluc - Gal - N-Ac-Gal - Gal
NANA

GM2 : Cer Gluc - Gal - N-Ac-Gal Cer = ceramidã

Gluc = glucozã
NANA Gal = galactozã
GM3 : Cer Gluc - Gal N-Ac-Gal = N-Acetilgalactozaminã
NANA = Acid N-Acetil Neuraminic
NANA

GD1 : Cer Gluc - Gal - N-Ac-Gal - Gal

NANA NANA
• Curs 11
 Rolul glicolipidelor
• sunt implicate în relaţiile intercelulare

• glicolipidele au proprietăţi haptenice

• funcţionează ca receptori pentru

– viruşi (GM3 este receptor pentru virusul
gripei),
– toxine bacteriene (GM1 este receptorul
intestinal pentru toxina holerică),
– hormoni, etc.
• Celulele tumorale se deosebesc de celulele normale
prin conţinutul lor în glicolipide

• Virusurile oncogene modifică conţinutul celulelor în

gangliozide (creşte GM3 şi scade GM2).
• Corelaţii clinice
cantităţi anormale de lipide în ţesuturi,
uneori în sistemul nervos:
– demielinizare (în scleroza multiplă)

– sfingolipidozele (se manifestă în copilărie)

deficienţa enzimelor hidrolitice lizozomale duce la
acumularea unor complexe lipidice în ţesuturi
 Compuşi steroidici
• sunt derivaţi ai unei hidrocarburi ipotetice
denumită
ciclopentanoperhidrofenantren sau
steran 12
13
11 17
1 C D
10 16
2 9 14
8 15
A B
3 7
5
4 6 Steran
 Stereochimia steroizilor
• Nucleele ciclohexanice “scaun” sau “baie”

Forma "baie" Forma "scaun"

• In steroizii naturali toate nucleele sunt în forma

scaun
• La condensarea nucleelor ciclohexanice apar izomeri cis sau
trans.
12
13
11 17
1 C D
10 16
2 9 14
8 15
A B
3 7
5
4 6 Steran

• Steranul cu trei joncţiuni A/B, B/C, C/D, poate exista

sub forma a 64 stereoizomeri.
• substituenţii aşezaţi deasupra planului nucleului
se notează cu linii pline (–) şi formează
legături 

• substituenţii aşezaţi sub planul nucleului se

notează cu linii punctate (- - -) şi formează
legături 
 H
H
H 13
C 13 D 10 C D
9
14 9 8
10 B 8 A
A B
5 14
3
5
H
5-gonan H
H

• Trans între A şi B specific hormonilor steroizi

 C 13 D
9 H 10
10 14
A B 8 B
5
5
A
5-gonan
3

• Cis între A şi B specifică acizilor biliari

 Compuşi steroidici importanţi

• Hormonii estrogeni
• Androgeni
• Gestageni
• Corticosuprarenalieni
• Acizii biliari
• Sterolii
• Hormoni estrogeni C18 Estran

18
• Hormoni androgeni C19 Androstan
18

19
• Hormoni gestageni si corticosteroizi
C21 Pregnan

21
18 20

19
• Acizi biliari C24 Colan

21
18
20 22
19
23
24
• Steroli C27 Colestan

21
18
20 22
19
24 23

25

26 27
 Colesterolul
(3 -ol, 5 colesten)

17

3
HO 5
6

• steroid cu 27 atomi de carbon derivat din hidrocarbura

colestan
• nu se află în plante, microorganisme şi nevertebrate
• este cel mai important sterol din regnul animal.
• Se află în constituţia tuturor membranelor
lipoproteice.
• În sânge:
– în formă liberă

– esterificat cu acizi graşi în constituţia lipoproteinelor

plasmatice (Chilomicroni, VLDL, LDL, HDL)
• este o substanţă solidă, insolubilă în apă

• are caracter slab amfipatic, predominant hidrofob

• esterii de colesterol sunt printre cei mai hidrofobi

constituenţi celulari.
• rol structural, este prezent în membranele
celulare

• este precursorul:
– acizilor biliari

– hormonilor steroizi

– 7-dehidro-colesterolului precursorul vit D3

• Colesterolul liber se poate elimina cu fluxul
apos al bilei în intestin

• În ficat:

colesterol  acizi biliari  săruri biliare 

eliminare cu fluxul apos al bilei prin intestin.
 Acizii biliari
• produşi de metabolizare ai colesterolului

• componenţii principali ai bilei

• derivaţi ai hidrocarburii colan (C 24)

• derivaţi hidroxilaţi la C3, C7 şi C12 ai acidului

colanic
• Acizii biliari primari se sintetizează în ficat din
colesterol:
• acid colic (acid 3, 7, 12 trihidroxi colanic)

• acid chenodezoxicolic (acid 3, 7 dihidroxi

colanic).
 OH

12 12

COOH COOH
3 7 3 7
HO OH HO OH

Acid 3trihidroxicolanic Acid 3trihidroxicolanic

(acid colic) (acid chenodezoxicolic)
• Acizii biliari secundari:
– acidul dezoxicolic (acid 3, 12 dihidroxi colanic)

– acidul litocolic (acid 3 hidroxi-colanic)

OH

12 12

COOH COOH
3 7 3 7
HO HO
Acidul dezoxicolic Acidul litocolic
• Acizii biliari au caracter amfipatic

• În celula hepatică,
– acidul colic şi
– chenodezoxicolic se conjugă cu

• taurina H 2N  CH 2  CH2  SO 3 H şi cu

• glicocolul H 2N  CH 2  COOH

formând produşi de conjugare care se elimină cu bila

în intestin
 OH OH

12 12

OC OC
3 7 3 7
NH NH
HO OH HO OH
CH2 CH2
Acid glicocolic Acid taurocolic CH2
COOH
SO3 H
• Produşii de conjugare ai acizilor biliari

– sunt acizi mai tari ca acizii biliari (au pKa mai

mic)

– au caracter amfipatic pronunţat

– au rol în emulsionarea lipidelor în intestin

 Derivaţi ai acidului arahidonic

• Eicosanoizii cuprind:
prostaglandine
– prostanoizii prostacicline
tromboxani

– Leucotrienele şi lipoxine
Acizi nucleici
• Tipuri de acizi nucleici
• Componenţii structurali ai acizilor nucleici
 Ce sunt acizii nucleici ?

• Sunt produşi de policondensare a nucleotidelor;

• Păstrează şi mijlocesc transferul de informaţie

genetică în lumea vie.

 Dogma centrală a biologiei
moleculare
• ADN conţine informaţia genetică sub forma unor
secvenţe de nucleotide
Replicare

Transcriere Traducere
ADN ARNm Proteine

Revers transcriere

• Toată informaţia din celula parentală este

transferată celulelor fiice.
 Tipuri de acizi nucleici

• ADN

• ARN

– ARNm, ARNt, ARNr, ARN de mici dimensiuni,

miARN, siARN
• ADN

– stochează o cantitate mare de informaţie cu privire

la biosinteza proteinelor

– informaţia poate fi accesată imediat

• ARN :
– mesager: transferă informaţia din nucleu în citosol în
formă de secvenţă de nucleotide

– de transport: face legătura între ARNm şi aminoacizi;

– Ribozomal: intră în structura ribozomilor (complexe

ribonucleoproteice, sediul biosintezei proteice);

– de mici dimensiuni: rol în excizia intronilor

 Componenţii structurali ai acizilor
nucleici

• Pentoza sub forma ciclică -furanozică

• Acidul fosforic (H3PO4)

• Bazele azotate: purine şi pirimidine

 Riboza şi dezoxiriboza
sub forma ciclică -furanozică

HC O HC O H C OH
H C OH H C OH H C OH O HOH2 C
O
H C OH H C OH H C OH
OH
H C OH HO CH2 C H HO CH2 C H
OH OH
H2C OH OH

D-Riboza -D ribofuranozã

 Baze azotate

6 7 4
5 N
1N 3N 5
8
2 2 6
N 4 NH N
3 9 1
Purinã Pirimidinã
 Tautomeria lactam  lactim a
bazelor azotate
• Formele lactam sunt mai stabile
O OH
C NH C N
forma lactam forma lactim

• Tautomerie imino-amino
NH2 NH

N C NH C
forma amino forma imino
 Purine

• Adenina

• Guanina
 Pirimidine
OH O OH O
N HN CH3 CH3
N HN
HO N O NH HO N O NH
Lactim Lactam Lactim Lactam
Uracil (2,4-dihidroxi-pirimidina) Timina (5-metil-uracil)
NH2 NH2

N N

HO N O NH
Lactim Lactam
Citozina (2-hidroxi-4-amino-pirimidina)
Legătura N-glicozidică
numerotare atomi ????
 Nucleozide
(ribo- şi dezoxiribonucleozide)
• Ribonucleozidele
NH2 O
N N
N NH
9 9
5` N
HO H2 C N N N NH2
O HO H2 C
4` 1` O
3` 2`
OH OH Adenozinã (A) Guanozinã (G)
OH OH
NH2 O
N NH
1 1
5` N O O
HO H2 C N
O HO H2 C
4` 1` O
3` 2` Citidinã (C)
OH OH Uridinã (U)
OH OH
 Dezoxiribonucleozidele
NH 2 O
N N
N NH
9 9
5` N N NH2
HO H2 C N HO H2 C N
O O
4` 1`
3` 2`
OH H HO H Dezoxiguanozinã (dG)
Dezoxiadenozinã (dA)
NH2 O
H3 C
N NH
1 1
5` N O N O
HO H2C HO H2 C
O O
4` 1`
3` 2`
OH H OH H
Dezoxicitidinã (dC) Dezoxitimidinã (dT)
 Nucleotidele
• Sunt esteri fosforici ai nucleozidelor
NH2
   N
N Adeninã Adenozinã
O O O
5` sau
O- P O P O P O N N
O Dezoxiadenozinã
O- O- O- 4` 1` (nucleozide)
X=H Dezoxiribozã
3` 2` X=OH Ribozã
OH X
AMP (adenozinmonofosfat)
ADP (adenozindifosfat)

ATP (adenozintrifosfat)
-în funcţie de orientarea bazelor azotate

faţă de legătura N-glicozidică

conformerii anti şi syn

 Nucleotide naturale libere
• Rolurile lor în ţesuturi:

-compuşi macroergici (ATP, GTP);

-acceptori de fosfat în fosforilarea oxidativă

(ADP);

-efectori alosterici ai activităţii enzimelor;

-componenţi structurali ai coenzimei FAD
NH2
N
N
O O
N N
CH2 CH CH CH CH2 O P O P O H2 C
O
OH OH OH O- O-
H3C N N O
OH OH
NH
H3C N adenozinã

O
(H)
lumicrom
lumiflavinã (H)
(OH)
riboflavinã (H) adenozin 5`-monofosfat
(H) (AMP)
flavin adenin mononucleotid (FMN)
flavin adenin dinucleotid (FAD)
• componenţi structurali ai coenzimelor
NAD+, NADP+
CONH2

+
CONH2 N
COOH O H2 C
O
O P O-
NH2
N N
O OH OH
Acidul nicotinic Amida acidului nicotinic N
- N
(niacina) (niacinamida) O P O

O H2 C N N
O

OH OR
Nicotinamid-adenin dinucleotid (NAD+)

(R = H formeazã NAD+ ; R = -PO3H2 formeazã NADP+)

mesageri secunzi (AMPc şi GMPc);
• donori ai grupărilor metil
 Metilxantinele
(compuşi naturali cu proprietăţi farmacologice)
O O CH3
7
N H3 C N
HN 1 N
3
O NH NH N
O N
Xantina Cofeina
(2,6-dioxipurina) CH3
(1,3,7-trimetilxantina)

O
O CH3
H3 C N
N N
HN
O N NH
O N N
CH3 Teofilina Teobromina
(1,3-dimetilxantina) CH3 (3,7-dimetilxantina)
 Analogi structurali sintetici ai
bazelor azotate, nucleozidelor şi nucleotidelor

• Inhibă sinteza ADN

• Sunt folosiţi în chimioterapie
O O SH
F I N
N HN N 6
5 5
9
N NH
O NH O N
5-Fluorouracil 6-Mercaptopurina
HO H2 C
O
Timinã SH
HO H2 C
O 2` N
N 6
OH
5-Iodo-2`-deoxiuridinã H2 N N NH
N3 OH
6-Tioguanina
Azidotimidina
 O NH2 O
CH3
N
HN 6
HN N 8N N
NH N
6N H2 N N
O N O N
8-Azaguanina S NO2
HO H2 C HO H2 C
O O
HO HO N 6 N
8
N 6 NH
OH N
OH OH
Arabinozil citozinã 9 N
NH Azatioprin
6-Azauridinã N
Alopurinol
Structura primară covalentă a acizilor nucleici

• Nucleozidele legate fosfat diesteric

formează:
-oligonucleotide
-polinucleotide

Polinucleotidul ARN conţine:

-Riboză şi A, G, C, U
Polinucleotidul ADN conţine:
-Dezoxiriboză şi A, G, C, T
 O

N
NH
O
5` N
G 5` GCA 3`
O
-
P O N NH2
O
-
O
3`
NH2
X
N
O C
N O
O P O CH2
O
-
O
3`
NH2
X
N
NH
O A

O P O CH2 N N
O
-
O
3`

3` OH X
• Cine determină diversitatea polinucleotidelor ???
 Conformaţia moleculei de ADN;
tipuri de conformaţii

• Structura secundară de dublu-helix a ADN

a fost propusă de

Watson şi Crick
-analiza cromatografică
în toate tipurile de ADN

numărul de baze purinice este egal cu

cel de baze pirimidinice

A+G=T+C
-difracţia razelor X, efectuată pe cristale de ADN

existenţa a două perioade de identitate de-a

lungul axei lungi a moleculei:

una mare de 34 Å şi

una mică de 3,4 Å.

 Două catene antiparalele (una cu polaritate 5’-3’ şi cealaltă
antiparalelă cu polaritatea 3’-5’) complementare nu identice
formează o dublă helice cu orientare dreaptă

O H
N O H N
H2 C
O
N G N N
H C H
O N
H N O
N
H O
Dezoxiguanozinã H O

Dezoxicitidinã CH2
O
H
O
N N H
H2 C O
O
N A N H N
T
O H
N N
H O
O
O
Dezoxiadenozinã
H2 C
Dezoxitimidinã
O
• Dublul helix cu conformaţiile
–A
–B
–Z
 Caracteristici structurale ADN
forma B
• 2 catene complementare NU identice,
formează o scară în spirală cu 10 trepte;

• Scheletul extern al dublului helix:

– cicluri de riboză legate fosfat diesteric,
• ionizat şi încărcat negativ la pH fiziologic;

• Bazele azotate, sunt orientate spre interior şi

perpendicular pe axul helixului.
 ADN forma B
• 3,4 Å;
• 34 Å;
• 20 Å
 Polaritatea catenei
5` O 3`

CH2 O

5` B1 B1 5`
3` 3`

P P

5` B2 B2 5`
3` 3`

P P

5` B3 B3 5`
3` 3` 3` 5`
O CH2

O
 O H
N O H N
H2 C
O
N G N H N C H
O N
H N O
N
H O
Dezoxiguanozinã H O

Dezoxicitidinã CH2
O
 H
O
N N H
H2 C O
O
N A N H N
T
H
HO N
H N
O
O
H2 C
Dezoxitimidinã
Denaturarea ADN
Ruperea legăturilor de hidrogen şi a interacţiunilor van
der Waals dintre catenele moleculei ADN aflate în
soluţie.

Renaturare ADN Denaturare ADN

 Ce factori influenţează denaturarea ?

• creşterea temperaturii (topire);

• la valori extreme de pH
(molecula de ADN este stabilă la pH-uri cuprinse între 4 şi 10);

• modificarea tăriei ionice;

• prezenţa formaldehidei ;
 Proprietăţi fizice ale ADN care se
modifică prin denaturare

• scade vîscozitatea;

• creşte absorbanţa la 260 nm.

 Efectul hipercrom

• Prin denaturarea ADN-ului, creste capacitatea

de absorbtie a acestuia la =260 nm.

 Compoziţia ADN în baze azotate
influenţează temperatura de topire

1.5
Hipercromicitate (=260)

1.4 100

Denaturare (%)
G:C A:T 75
1.3
A:T G:C
1.2 50

1.1 25

1.0 0
Tm
0 70 80 90 100
 Renaturare
• Refacerea duplexului ADN prin legarea
catenelor complementare
• Renaturarea depinde de:
-temperatură;
-concentraţia catenelor complementare.

Renaturarea este proces folosit în tehnica hibridării

-determinarea poziţiei intronilor în molecula ADN
-evidenţierea deleţiilor cromozomiale.
 Axioma plictiselii

“Secretul de a fi plicticos constă în a spune

absolut totul”

Voltaire