Aspecte radiologice in

implantologie . Aspecte
radiologice in tratamentul
dintilor

A efectuat:
Apetroae Cristina
S1806
 Aspecte radiologice in
implantologie
• .
Implantologia odontologică este o metodă
chirurgicală de reabilitare a unor sectoare
edentate, prin plasarea unor posturi fixate
intraosos (maxilar şi/sau mandibular).
• In vederea stabilirii unui bilanţ preimplantologic, examenul clinic
este prioritar, dar acesta este consistent argumentat prin aportul
metodelor imagistice care dau relaţii asupra volumului osos
rezidual. Se stabileşte un document bio-măsura- bil care va trebui
să precizeze:
 morfologia volumetrică a regiunii unde se va face implantul;
 structura osului spongios şi densitatea componentelor
paradontale, în mod deosebit a corticalei osoase de sprijin ;
 relaţiile cu dinţii vecini şi dinţii anta- gonişti;
 starea „structurilor critice” din vecinătate (sinusuri maxilare, fose
nazale, canalul dentar inferior etc.);
 starea articulaţiilor temporo-man- dibulare, cu repercusiuni asupra
procesului masticaţiei. Va trebui să se stabilească, foarte precis,
pentru fiecare post de implant:
 dimensiunea pe orizontală (vestibulo- -Iinguală/palatină);
 dimensiunea verticală, înălţimea de os osoasă alveolară şi o
„structură critică”).
 In condiţii de dotare modernă, adecvată unui studiu imagistic în implantologie, acesta
se face, în special, prin program Dentascan, şi cu ajutorul aparatului multifuncţional
Scanora. Se vor realiza:
 filme O.P.T. (sau panoramice dentare), care permit aprecieri de ansamblu, de orientare,
privind volumul osos rezidual, relaţia cu dinţii vecini şi antagonişti, starea A.T.M.,
retracţia crestei alveolare, relaţia cu pereţii sinusurilor maxilare, cu fosele nazale, cu
canalul dentar inferior.
 Metoda nu realizează evaluări volumetrice (tridimensionale), deoarece nu obţine relaţii
privind componenta orizontală (sau axială);
 filme endobucale prin tehnica „con lung”, carc pot da informaţii în legătură cu starea
pereţilor alveolari şi cu structura acestora;
 teleradiografia de profil (de la 4 m), datorită nedeformării imaginilor obţinute, oferă
relaţii privind mandibula, maxilarul, sinusurile maxilare etc.;
 „examen pe secţiuni”, care completează bilanţul iniţial orientativ şi se realizează prin
program Dentascan şi Scanora.
• Scanora Este o tehnică multifuncţională care are indicaţii
speciale în implantologie, îmbinând principiul radiografiei
prin fantă cu tomografia spiralată. Scanora realizează
radiografii maxilo-dentare extraorale panoramice, mărite
constant de 1,3 ori. Aparatul are un focar fin de 0,3 mm
şi foloseşte o distanţă focar-film de 575 mm. Prin
sistemul de procesoare inclus, permite programarea şi
realizarea unor secvenţe care sunt afişate digital. Filmul
panoramic obţinut iniţial furnizează informaţii de
orientare globale, iar în implantologie acesta este folosit
pentru stabilirea secţiunilor tomografice dorite.’ In
practică, secţiunile tomografice vor fi de 4 mm sau de 2
mm, orientate dinspre mezial spre distal, în serii de 3-4
filme succesive. Sunt secţiuni transversale directe,
perpendiculare pe un anumit segment din arcada
dentara, iar imaginile structurilor dento-maxilare
respective vor apărea nedeformate.
• tehnica Scanora este mai puţin iradiantă decît
Scanner-ul. deoarece explorează un sector mai
restrâns dintr-o arcadă dentară, deci foloseşte un
număr mai redus de secţiuni.
• Oricum, dozele primite au valori mai mici decât dozele
admise şi reamintim că structurile anatomice cele mai
expuse sunt: măduva osoasă, tiroida, glandele salivare
şi pielea.
• In concluzie, pe lângă evoluţia implantelor şi a tehnicilor
terapeutice folosite, perfecţionarea explorării imagistice
în implantologia endoorală continuă (reconstrucţii
tridimensionale, robotica în chirurgia maxilo-facială etc.).
Radiografii eronate, surse de erori, erori apărute înaintea
efectuării radiografiilor, erori apărute în cursul efectuării

radiografiilor, erori apărute în cursul prelucrării filmelor .

• . Aceste examinări au următoarele inconveniente:
 în cazul secţiunilor frontale (coronale) acestea nu sunt
strict verticale, realizându-se un unghi între fiecare dintre
acestea şi planul perpendicular; este necesară aplicarea
unui factor de corecţie;
 în plus, nu se poate ţine cont de forma eliptică a
maxilarelor a căror secţiune este deformată (diametrele
vestibulo-linguale/palatinale nemaifiind reale).
• Pentru evitarea acestor inconveniente, în anii 1990 au
apărut programe specifice adaptate la studiul maxilarului
şi al mandibulei. Astfel a apărut Dentasean sau Dental-
C.T.
 Obturaţii.
•
.Obturatiile din Amalgame și fosfat sunt definite ca umbre de mare
intensitate pe fonul tesuturilor dentare. Obturatiile din silicociment,
epoxidice și materiale plastice sunt radionegative, astfel încât
imaginea este vizibila în cavitatea preparata și linia-umbra a linerului
anex la pereți.
Relativ radioopace: cimentele glassionomere Adaosul de dioxid de
zirconiu, oxid de bariu sau oxid de Ytterbium pentru orice
radiolucent (opusul radioopac) material va conferi proprietatea de
radioopacitate.
 Incrustaţii (materiale radioopace,
materiale radiotransparente).

materiale radioopace:aliaje
metalice(amalgam, aur, titan
materiale radiotransparente:ceramica,
acrilate
 . Coroane.
• Coroanele dentare sunt lucrari dentare (mai precis protetice) care
acopera sau invelesc partea vizibila a unui dinte. Pentru ca medicul
stomatolog sa le poata fixa pe dinte trebuie indeplinite anumite
conditii:
• medicul va prepara intr-un anumit fel dintele, operatiune numita 
slefuire
• dintele respectiv trebuie sa fie sanatos sau corect tratat si sa nu fie
mobil
• partea coronara (adica partea vizbila in cavitatea bucala) a dintelui
sa fie suficient de rezistenta pentru a sustine lucrarea.
• materiale radioopace:aliaje metalice materiale
radiotransparente:ceramica, acrilate
 Punţi
• Puntile dentare sunt lucrari protetice care se folosesc de mult timp in
stomatologie. Odata cu progresul stiintei, s-au propus noi solutii de
restaurare. Cu toate acestea, puntile sunt folosite pe scara larga si in ziua
de azi. 
• Alcatuire
• Puntile dentare sunt alcatuite din 2 parti. Fiecare din ele are un alt rol in
alcatuirea si functionarea acestei lucrari protetice.
• Elementele de agregare
• Sunt piesele care asigura sprijinul puntii dentare. Daca ne gandim la puntea
dentara ca la un pod care face legatura intre 2 structuri, atunci elementele
de agregare ( impreuna cu dintii pe care sunt fixate ) sunt stalpii acestui
pod.
• Corpul de punte
• Este partea puntii dentare care asigura inlocuirea dintilor lipsa. Din acest
motiv se numeste, popular, "dinte sau dinti falsi".
• Protezele dentare sau "dintii falsi"  sunt proiectati pentru a
inlocui dintii lipsa. Acestea seaplica persoanelor carora le lipsesc
cativa dinti si celor care si-au pierdut toti dintii. Deasemenea,
protezele dentare arata si se comporta la fel ca si dintii naturali,
dovedindu-sea fi o alternativa eficienta. O proteza dentara
reprezinta un set de dinti falsi atasati pe o placa de plastic sau de
metal, care se potriveste in interiorul gurii. Indiferent de cauzele
pierderii dintilor (boli parondontale, carii, accidente, etc), lipsa
acestora poate avea consecinte pe termen lung. Se intampla ca
ceilalti dinti sa sedeplaseze din pozitia normala si sa fie nealiniati.
Ceilalti dinti situati langa spatiile goalevor incepe sa se deformeze si
pot provoca probleme cu muscatul si mestecatul alimentelor. In
plus, dintii ofera forma si tonus obrajilor, iar lipsa lor dau un aspect
scufundat si tras, ceea ce imbatraneste considerabil persoana
afectata. De asemenea, maxilarul incepe sa-si piarda din densitatea
osoasa. Acest lucru se intampla pentru ca radacinile dintilor ajuta la
mentinerea tesutului osos, ca parte a procesului de
restaurare/reinnoire celulara. Acest proces implica substante
nutritive vitale care se deplaseaza prin intermediul canalelor
dentare si ajuta la stimularea regenerarii oaselor.
Pe radiografie se observa Dintii atasati de proteza dentara din
plastic, sau din portelan
 Coafajul pulpar.
• Pulpa – radiotrasparenta
1 strat – hidroxid de Ca (reglarea Ph in
tesuturile pulpare , din mediu acid spre
mediu alcalin , stimularea
odontoblastilor , cresterea dentinei noi
,,dentina tertiara ,,
– radioopac
2 strat- bulet de vata
3 strat – obturatie - radioopaca
 Pulpotomia
• Amputatia vitala sau pulpotomia este procedura endodontica chirurgicala
prin care se indeparteaza pulpa dentara infectata de la nivelul coroanei.
Aceasta procedura este indicata pentru dintii temporari sau pentru dintii
permanenti tineri si poate avea doua tipuri de tehnica:
- pulpotomie partiala sau chiuretaj pulpar (amputatie partiala) - se
indeparteaza doar o parte a pulpei coronare.
- pulpotomie totala sau cervicala (amputatie totala) - se elimina intreaga
pulpa coronara.
•
Pulpotomia vitala este o procedura chirurgicala ce poate fi realizata la
pacientii copii si tineri cu radacinile dintilor in curs de formare si care
prezinta afectiuni pulpare incipiente, precum si in cazurile in care este
indicat coafajul direct, dar acesta nu poate fi realizat datorita anatomiei si
pozitiei nefavorabile ale dintelui. Pastrarea pulpei in canalele radiculare
ofera dintelui sansa de a se dezvolta complet: apxogeneza - cresterea
radacinii.
 Pulpotomia.

Cananlele sunt obturate;

obturatie in regiunea coronara
 Rezecţia apicală.
• Aspecte radiologice ale vindecarii normale
sunt reosificare completa, defecte tunelare
cu structura marginala radiat, si ramasitele
unui strat radioluminiscent bine demarcat
ce poate fi de 1 mm, asa numita semn al
tesutului conjuctiv. Semnele radiologice
ale esuarii: strat radioluminiscent mare si
scleroza reactiva.
Amputaţia radiculară.
 Extracţia dentară
Indicatii examenului radiologic

extractii complicate
fracturare de perete
 Transplantarea dentara
• Este metoda chirurgicala prin care se introduce un dinte extras intr-o alveola
nou creata.
• Poate fi un autotransplant dentar(dintele de la acelasi pacient)
sau heterotransplant(dintele de la alt pacient).
Cel mai adesea se efectuează proceduri de autotransplant, situații în care
pacientului i se ia un dinte sănătos pentru a fi plasat într-o zonă a cavității
bucale în care pacientul are mai multă nevoie de el. La rândul lor, aceste
operații presupun frecvent transplantarea molarilor de minte în locul
molarului 1 și în locul celui de-al doilea molar. Mai pot fi transplantați și
premolarii superiori, în locul unor canini, dar și dinții care au erupt mai
departe decât locul în care ar fi trebuit să fie poziționați în mod normal.
• Înainte de intervenție, medicul trebuie să se asigure că dintele transplantat
este unul sănătos. Pacientul trebuie să aibă o foarte bună igienă a cavității
bucale. Pot fi solicitate de către medicul stomatolog și teste de urină și
analize de sânge, dar și alte investigații medicale, în funcție de fiecare
pacient în parte. La unele persoane care urmează să fie supuse intervenției
de transplantare dentară poate să fie nevoie de tratament endodontic,
pentru a fi evitate inflamațiile. Radiografiile dentare sunt obligatorii.
Tabloul imagistic : corticala in jurul dintelui , fara defecte periapicale sau
pungi parodontale