NEVOIA

NEVOIA DE
DE AA ÎNVĂȚA
ÎNVĂȚA CUM
CUM
SĂ-ȚI
SĂ-ȚI PĂSTREZI
PĂSTREZI
SĂNĂTATEA
SĂNĂTATEA
 Definiție

= necesitatea ființei umane de a acumula cunoștințe, atitudini și

deprinderi pentru modificarea comportamentelor sale sau
adoptarea de noi comportamente în scopul menținerii sau
redobândirii sănătății
 Independența în satisfacerea
nevoii
Procesul învățării
= este deosebit de complex
= cuprinde organizarea întregului comportament al individului
pentru a deveni capabil să-și dirijeze întreaga activitate în mod
creator, în funcție de condițiile în care se află, pe baza
cunoștințelor, aptitudinilor și deprinderilor însușite anterior

PEDAGOGIA și MEDICINA = 2 domenii care interacționează

Finalitatea practică pentru medicină = păstrarea sănătății sau/și
obținerea vindecării
De-a lungul vieții – omul trebuie să se adapteze continuu la schimbările
de mediu – care modifică măsurile necesare menținerii sănătății
Cunoașterea de sine = esențială pentru a analiza unele obișnuințe →
prevenirea sau corectarea celor dăunătoare sănătății
▼
În urma acestei analize → omul poate simți nevoia de a învăța
mijloacele cele mai eficace de menținere a sănătății
▼
După dobândirea unor cunoștințe, deprinderi și aptitudini necesare
menținerii sănătății → se dezvoltă un sentiment de siguranță prin
care omul devine capabil să lupte înpotriva bolii, anxietății și
stresului vieții cotidiene
 Factorii care influențează
satisfacerea nevoii
 Factori biologici  Vârsta:
- Copilul în timpul creșterii și dezvoltării
sale învață cu ușurință metodele și
mijloacele de menținere a sănătății,
dacă este instruit, supravegheat și
controlat în mod adecvat
- Adultul învață și se perfecționează pt.
utilizarea tuturor mijloacelor necesare
menținerii sănătății
- Vârstnicul acumulează mai greu noi
cunoștințe, dar se bazează pe
experiența acumulată anterior
 Capacități fizice: în funcție de condiția
fizică (integritatea fizică, a organelor de
simț, facultățile intelectuale) – omul
este capabil să dobâdească cunoștințe,
aptitudini și deprinderi esențiale pt.
menținerea sănătății
 Factorii care influențează
satisfacerea nevoii
 Factori psihologici  Motivarea = totalitatea
factorilor dinamizatori care
incită omul la acțiune și
jalonează direcția acesteia
(Ex.: necesitățile și năzuințele)

 Emoțiile – pot accelera

procesele de cunoaștere
(pacientul putând deveni
conștient asupra
responsabilității pe care o are în
menținerea propriei sănătăți)
 Factorii care influențează
satisfacerea nevoii
 Factori sociologici  Mediul ambiant
Un mediu ambiant adecvat, cu
luminozitate și temperatură
optimă, atmosferă de calm
și liniște = creează ambianța
propice pentru însușirea de
noi cunoștințe
 Manifestări de independență
1. Dorința și interesul de a învăța
 Învățarea = activitatea pt. însușirea de cunoștințe și dobândirea de noi
deprinderi în toate sectoarele vieții psihice (cunoaștere, voință,
emotivitate)
Produsul final al învățăturii poate fi: - un concept teoretic
- o atitudine
- o deprindere motorie
- sau poate fi
multidimensional
 Deprinderea = componentă automatizată a activității
Pentru menținerea independenței în satisfacerea nevoii de a
învăța să-și păstreze sănătatea – pacienții sunt conștienți de
necesitatea formării de atitudini și deprinderi corecte, necesare
obținerii unei stări de bine
2. Acumularea de cunoștințe
Cunoștințe (informații) = reflectarea în conștiință a realității
obiective
Omul trebuie să manifeste dorință și interes în acumularea
cunoștințelor

3. Modificarea comportamentului față de sănătate

Educația = ansamblul mijloacelor de transmitere a cunoștințelor,
de formare a deprinderilor și comportamentelor
Educația pt. sănătate – are rolul de a oferi pacientului modalități
concrete, specifice de menținere sau redobândire a sănătății
= > rolul de educator al asistentei medicale
 Intervențiile asistentei pentru
menținerea independenței
 Explorează nevoile de cunoaștere ale pacientului
 Elaborează obiective de studiu cu pacientul
 Îl informează cu privire la mijloacele și resursele pe care
le poate asigura (broșuri, cărți, pliante, reviste, filme etc.)
 Susține motivarea pacientului față de dobândirea de noi
cunoștințe vizând menținerea sănătății
 Organizează activități de educație pentru sănătate:
convorbiri, cursuri, conferințe, demonstrații practice
 Prezintă materiale cu subiecte interesante, atractive, cu
mijloace și procedee adaptate nivelului de cultură și
gradului de înțelegere a pacienților
Dependența în satisfacerea nevoii
de a învăța

PROBLEME DE DEPENDENȚĂ:
 Ignoranța față de dobândirea de noi cunoștințe, aptitudini,
deprinderi
 Dificultatea de a învăța
 Cunoștințe insuficiente
 Surse de dificultate
1. Surse de dificultate de ordin fizic
 Lezarea integrității fizice:
- deficite senzoriale, în special auditive și vizuale
- tulburări de vorbire
 Durerea - în funcție de intensitate determină:
- manifestări fizice (modificarea ritmului respirator, cardiac și
al TA, până la stare de șoc)
- manifestări psihice (neliniște, agitație, iritabilitate, teamă)
2. Surse de dificultate de ordin psihic:
 Afectarea stării de conștiență: obnubilare, delir, comă
 Tulburări de gândire și memorie
 Anxietatea
 Stresul
 Situația de criză – este determinată de situații majore în viață:
- pierderea unei persoane dragi
- modificarea importantă a schemei corporale
- modificarea modului de viață
3. Surse de dificultate de ordin sociologic:
 Mediu necunoscut (Ex. emigrarea într-o țară cu limbă
necunoscută)
 Lipsa interesului de a învăța legată de educație și cultură
 Lipsa cunoștințelor:
- Absența cunoștințelor sau un nivel scăzut al cunoștințelor
despre regulile generale de igienă fizică și mentală, despre
sănătate și menținerea ei
- Insuficienta cunoaștere de sine – conduce la comportamente
negative care depășesc posibilitățile de adaptare ale individului
- Insuficienta cunoaștere a mediului înconjurător
 IGNORANȚA
Manifestări de dependență

1. Cunoștințe insuficiente
Bolnavul nu are cunoștințe despre:
- Boală
- Prevenirea îmbolnăvirilor
- Importanța respectării tratamentului
- Prevenirea complicațiilor
- Perioada de convalescență
- Reintegrarea socio-profesională
2. Nu înțelege necesitatea de a învăța și nu este receptiv
Datorită tulburărilor de gândire:
- Accelerarea ritmului gândirii = fuga de idei - ideile se succed cu
repeziciune, nu pot fi ordonate într-o înșiruire rațională
- Încetinirea ritmului gândirii = scăderea puterii de judecată,
imposibilitatea de a gândi adecvat
- Inoperanța gândirii = pierderea legăturii logice dintre noțiuni și
idei (amestec de cuvinte fără legătură)
- Tulburări de memorie = amnezie (pierderea memoriei) de fixare
și/sau de evocare
- Anxietate
- Stres
3. Nesiguranța și frica de necunoscut
Datorită unor elemente neprevăzute, bolnavul trebuie să facă față unor
necesități de schimbare a stilului de viață și a obiceiurilor pentru
redobândirea sănătății
El ignoră însă măsurile ce pot fi luate pentru redobândirea independenței

4. Neobișnuința în abordarea anumitor acțiuni pentru

redobândirea sănătății
Bolnavul: - nu acordă importanța cuvenită bolii
- nu respectă sfaturile medicale în tratarea sau
prevenirea îmbolnăvirilor
6. Lipsa de informații
Bolnavul nu are acces la informații, dar nici nu este interesat de procurarea
lor

7. Lipsa interesului de a învăța

Este refractar la orice acțiune care vizează însușirea de cunoștințe necesare
menținerii sau redobândirii sănătății

8. Dificultate în învățarea măsurilor preventive și curative

Tulburări de gândire: - intelect limitat - incapacitatea de asimilare,
fixare și reproducere a cunoștințelor
- carențe educaționale – lipsa deprinderilor
igienice, a celor privind alimentația
rațională etc.
 Intervențiile asistentei
la pacienții cu probleme generate de ignoranță

OBIECTIVE INTERVENȚIILE ASISTENTEI

Pacientul să acumuleze noi
cunoștințe
AUTONOME ȘI DELEGATE
- Explorează niv. de cunoștințe
al pacientului despre boală, modul de
manifestare, măsurile preventive și curative
- Identifică manif. de dependență, sursele
lor de dificultate, interacțiunea cu alte
nevoi
- Stimulează dorința de cunoaștere
- Motivează importanța acumulării de noi
cunoștințe
- Conștientizează bolnavul asupra propiei
responsabilități privind sănătatea
- Organizează activități educative
- Verifică dacă bolnavul a înțeles corect
mesajul transmis și dacă a însușit toate
cunoștințele
 Intervențiile asistentei
la pacienții cu probleme generate de ignoranță

OBIECTIVE INTERVENȚIILE ASISTENTEI

Pacientul să dobândească atitudini,
obiceiuri și deprinderi noi
AUTONOME ȘI DELEGATE
- identifică atitudinille și obiceiurile greșite
ale bolnavului
- corectează deprinderile dăunătoare
sănătății
- ține lecții de formare a deprinderilor
igienice, alimentație rațională, mod de
viață echilibrat, administrarea diferitelor
tratamente
- efectuează demonstrații practice
- întocmește programe de recuperare și
reeducare a bolnavilor cu deficiențe
senzoriale și motorii (gimnastică
medicală, kinetoterapie)
- încurajează și ajută dobândirea noilor
cunoștințe
ROLUL ASISTENTEI ÎN EDUCAȚIA
PENTRU SĂNĂTATE
DEFINIȚIE
= educația este un proces interactiv care favorizează învățarea

SCOP
= Cuprinde acțiuni care au scopul:
• De a promova sănătatea
• De a preveni boala
• De a ajuta persoana să dobândească mai multă autonomie
• De a asigura continuitatea îngrijirilor din spital la domiciliu

= Crește stima de sine a unei persoane permițându-i asumarea

unei responsabilități mai mari față de propria sănătate
CARACTERISTICILE PROCESULUI EDUCAȚIONAL
= se bazează pe aplicarea principiilor de comunicare
interpersonală = constau în transmiterea de mesaje
semnificative unei persoane și primirea de retroacțiuni de la
aceasta
= se desfășoară în domeniul cognitiv, afectiv și psihomotor,
utilzând metode adecvate fiecărui domeniu
IDENTIFICAREA NEVOILOR DE ÎNVĂȚARE ALE
PACIENTULUI
Pe baza informațiilor culese se va aprecia:
 Nevoia de a învăța (ce știe pacientul referitor la starea actuală de sănătate,
experiențele pacientului care motivează nevoia de a învăța, informațiile necesare
membrilor de familie ale pacientului pentru a răspunde nevoilor acestuia)
 Dorința de a învăța (capacitatea de concentrare când i se pun întrebări, atenția,
factorii care motivează pacientul să întrebe, tendința de a pune întrebări)
 Capacitatea de a învăța (stadiul de dezvoltare a pacientului, forța fizică,
coordonarea mișcărilor, eventuala prezență unor deficiențe senzoriale, a unui
grad de retard mental sau de tulburări psihice)
 Mediul de învățare (prezența surselor de perturbare a învățării, confortul camerei)
 Resursele de învățare (felul în care familia percepe și înțelege boala pacientului și
consecințele ei, dorința bolnavului de a motiva familia să participe la programul
educațional, resursele de care dispune pacientul la domiciliu)
STABILIREA OBIECTIVELOR EDUCAȚIONALE
Obiectivele educaționale = pot fi pe termen scurt și pe termen lung
= cuprind 3 aspecte:
1. Enunțul și descrierea unui comportament – pacientul va fi
capabil să îndeplinească o sarcină în limitele perioadei de
învățare
2.. Identificarea condițiilor educaționale (Ex.: pacientul va merge
cu cârje din cameră până la baie)
3. Stabilirea criteriilor de evaluare (în funcție de gradul de
precizie dorit, de reușită, de satisfacție)
PRINCIPII EDUCATIVE
 Să se aleagă momentul potrivit (la internare, pe parcursul internării, la
externare) când pacientul este dispus să învețe
 Durata unei ședințe de învățare să nu depășească 20-30 min
 Repetarea să fie suficient de frecventă pentru a consolida învățarea
 Structurarea materialului: noțiuni elementare, explicații, se va începe
cu problemele mai importante, apoi se va recapitula
 Se va utiliza un limbaj ușor de înțeles de către pacient, se vor utiliza
analogii simple
 Se va menține atenția pacientului care va fi antrenat la o participare
interactivă
 Se vor completa cunoștințele existente
 Se vor adopta metodele educative în funcție de nevoile și capacitățile
pacientului
ROLUL ASISTENTEI ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL
 Să respecte principiile educative
 Să sesizeze orice comportament care indică scăderea interesului sau a atenției
 Să țină cont de atitudinea pacientului față de faptul că a reușit să execute o tehnică
 Să stabilescă, împreună cu pacientul, obiectivele educaționale
 Să ghideze și să dirijeze pacientul, oferindu-i informații pertinente
 Să observe progresele pacientului în autoîngrijire și să rămână la dispoziția lui
pentru a-l ajuta
 Să demonstreze tehnicile ce urmează a fi învățate de pacient etapă cu etapă, fără
grabă, cu explicarea fiecărui gest
 Înainte de demonstrarea unei tehnici noi, să pregătească pacientul prin explicații
pregătitoare, tehnici de relaxare care să înlăture anxietatea pacientului
 Să utilizeze metode de educație în grup care permit schimbul de idei și atitudini,
participanții învățând unii de la alții
 Să încerce integrarea educației în procesul de îngrijire (De ex., educația sanitară în
timpul îngrijirilor igienice sau în timpul aplicării unui pansament)