Raporturile patrimoniale

dintre soți
 Unități de conținut:
Noţiunea de regim juridic al bunurilor soţilor.
Regimul legal al bunurilor soţilor.
Proprietatea comună în devălmăşie a soţilor.
Proprietatea personală a soţilor.
Determinarea cotelor-părţi în proprietatea comună în
devălmăşie a soţilor în caz de împărţire a bunurilor.
Regimul contractual al bunurilor soţilor. Contractul
matrimonial şi conţinutul lui.
Încheierea, modificarea şi rezilierea contractului matrimonial.
Datoriile soţilor. Pornirea urmăririi asupra bunurilor soţilor.
 Obiective:
să reproducă noţiunea de regim matrimonial al bunurilor soţilor;
să efectuieze caracteristica generală a regimului legal;
să definească contractul matrimonial;
să determine bunurile ce constituie proprietate comună în
devălmăşie a soţilor;
să delimiteze bunurile personale de bunurile comune;
să analizeze elementele şi conţinutul contractului matrimonial;
să distingă regimurile matrimoniale prevăzute de legislaţia
Republicii Moldova;
să evaluieze procedura de împărţire a proprietăţii comune în
devălmăşie a soţilor
 1.

1. Noțiunea de regim juridic al bunurilor soților

Raporturile patrimoniale dintre soți:

1. raporturi care se nasc cu privire la contribuția

soților la cheltuielile casnice;
2. raporturile cu privire la bunurile lor;
3. raporturile cu privire la obligația reciprocă de
întreținere.
 Regim matrimonial
totalitatea normelor juridice referitoare la relațiile
dintre soți pe timpul căsătoriei, în special cu privire
la bunurile lor;

Lato senso - raporturile personale și cele patrimoniale

la care dă naștere căsătoria;

Stricto senso - statutul patrimonial al soților.

Regimul juridic al bunurilor soților
(regimul matrimonial)

totalitatea normelor juridice care

reglementează relațiile dintre soți cu privire la
bunurile lor și cele care se stabilesc între soți și
terțele persoane privind bunurile soților.
 Clasificarea regimurilor matrimoniale:
În funcție de izvor:

Regim legal (art. 19 CF al RM)

se aplică dacă soții nu derogă de la el prin încheierea unei
convenții;

Regim contractual (art. 27-32 CF al RM)

are natură juridică voluntară și se materializează prin
contractele matrimoniale.
 Clasificarea regimurilor matrimoniale:

După structura regimului matrimonial:

1. Regim de separație de bunuri

2. Regim de comunitate de bunuri

După posibilitatea de modificare:

3. Regim imutabil
4. Regim mutabil
2. Regimul legal al bunurilor soțului
Articolul 19. Noţiunea regimului legal al bunurilor
soţilor
(1) Bunurile dobândite de către soţi în timpul căsătoriei
sunt supuse regimului proprietăţii în devălmăsie.
(2) Regimul legal al bunurilor soţilor acţionează în
măsura în care nu este modificat de contractul
matrimonial.
 3. Proprietatea comună în devălmășie
a soților
Articolul 20. Proprietatea în devălmăsie a soţilor
(1) Bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăsie, conform
legislaţiei.
(2) Sînt proprietate în devălmăsie bunurile procurate din contul:
a) veniturilor obţinute de fiecare dintre soţi din:
- activitatea de muncă;
- activitatea de întreprinzător;
- activitatea intelectuală;
b) premiilor, indemnizaţiilor şi altor plăţi, cu excepţia celor care au un caracter de compensare (ajutor material, despăgubire
pentru vătămarea sănătăţii etc.);
c) altor mijloace comune.
(3) Sînt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi cotele de
participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale, care au fost construite, constituite,
procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum şi alte bunuri dobîndite în timpul căsătoriei, chiar dacă sînt
procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi.
(4) Dreptul la proprietate în devălmăşie se extinde şi asupra soţului care nu a avut un venit propriu, fiind ocupat cu
gospodăria casnică, cu educaţia copiilor sau din alte motive temeinice.
(5) Sînt proprietate în devălmăsie a soţilor bunurile care au fost dobîndite din ziua încheierii căsătoriei pînă în ziua încetării
acesteia. Instanţa judecătorească este în drept, în baza cererii soţului interesat care nu este vinovat de desfacerea căsătoriei, să
declare bunurile dobîndite de către el în perioada cît soţii au dus gospodării separate proprietate a acestuia.
 4. Proprietatea personală a soților
Articolul 22. Proprietatea personală a soţilor
(1) Bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi până
la încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute
prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către
unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sunt proprietate
personală a fiecăruia dintre soţi.
(2) Lucrurile de uz personal (îmbrăcămintea, încălţămintea
şi alte obiecte), cu excepţia bijuteriilor de preţ şi altor
obiecte de lux, sunt proprietate personală a soţului care le
foloseşte, indiferent de timpul şi modul de dobândire.
 5. Determinarea cotelor părți în proprietatea în devălmășie a soților

Articolul 25. Împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor

(1) Împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor poate fi făcută atît în timpul căsătoriei, cît şi după
desfacerea ei, la cererea oricăruia dintre soţi.
(2) Proprietatea în devălmăşie poate fi împărţită în baza acordului dintre soţi.
(3) În caz de neînţelegere, determinarea cotei-părţi a fiecărui soţ în proprietatea în devălmăşie, precum
şi împărţirea acesteia în natură, se face pe cale judecătorească.
(4) La împărţirea proprietăţii în devălmăşie, instanţa judecătorească, la cererea soţilor, stabileşte bunurile ce
urmează să fie transmise fiecăruia dintre ei. Dacă unuia dintre soţi îi sînt transmise bunuri care depăşesc cota
ce-i revine, celuilalt soţ i se poate stabili o compensaţie bănească sau de altă natură.
(5) Bunurile procurate pentru copiii minori (îmbrăcăminte, încălţăminte, rechizite şcolare, instrumente
muzicale, jucării etc.) se transmit gratuit soţului împreună cu care locuiesc copiii.
(6) Depunerile făcute de soţi pe numele copiilor lor minori sînt proprietate a copiilor şi nu se iau în
considerare la partaj.
(7) Dacă bunurile comune au fost împărţite în timpul căsătoriei, acestea devin bunuri personale ale soţilor,
iar bunurile care nu au fost împărţite, precum şi bunurile dobîndite ulterior de către soţi, sînt proprietate în
devălmăşie a acestora.
(8) Pentru împărţirea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor a căror căsătorie a fost
desfăcută, se stabileşte un termen de prescripţie de 3 ani.
 6. Contractul matrimonial și conținutul lui

Contractul matrimonial este convenţia încheiată

benevol între persoanele care doresc să se
căsătorească sau între soţi, în care se determină
drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale acestora în
timpul căsătoriei şi/sau în cazul desfacerii acesteia.
 7. Datoriile soților. Urmărirea bunurilor
soților
Articolul 24. Urmărirea bunurilor soţilor
(1) Fiecare soţ răspunde pentru obligaţiile proprii cu
bunurile proprietate personală şi cu cota-parte din
proprietatea în devălmăşie, care poate fi determinată de
către instanţa judecătorească la cererea creditorului.
(2) Soţii răspund cu întreg patrimoniul lor pentru
obligaţiile care au fost asumate în interesul familiei, fie şi
numai de unul dintre ei, precum şi pentru repararea
prejudiciului cauzat ca urmare a săvîrşirii de către ei a unei
infracţiuni, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale
soţilor.