PRELIMINARII.

LITERATURA DIN EPOCA

VECHE: PREZENTAREA GENERALĂ A
GENURILOR ȘI SPECIILOR LITERARE
DEZVOLTATE

 
Specificul cronicilor în limba slavonă. Cronicile în limba română. Romanul.
Dezvoltarea poeziei laice și religioase.
 Conceptul de literatură română veche

Trăsături Caracterul anonim

Caracterul religios

Caracterul sintetic

Caracterul de clasă
 Texte reprezentative

Texte Texte
religioase istoriografice
 Texte istoriografice

Cronici despre Ștefan cel Mare

Cronici de comandă

Legende despre Vlad Țepeș

Texte despre Mihai Viteazul

Cartea de morală princiară: Învățăturile lui Neagoe

Basarab către fiul său, Teodosie
 „Cronica lui Ştefan cel Mare”,
devenită „Cronica Moldovei”

■ Letopiseţul anonim al Moldovei (Letopisețul de la Bistrița)

■ Letopiseţul de la Putna

■ Cronica moldo-germană

■ Cronica moldo-rusă

■ Cronica moldo-polonă
 Cronicarii moldoveni

Grigore Ureche Miron Costin Ion Neculce

Letopisețul Ţării Moldovei, de
când s-au descălecat ţara şi de
cursul anilor şi de viiaţa
domnilor carea scrie de la
Dragoş vodă până la Aron
vodă.
Letopiseţul Ţării Moldovei de la Letopiseţul Ţării Moldovei de la
Aaron Vodă încoace, de unde Dabija Vodă până la a doua
este părăsit de Ureche vornicul domnie a lui Constantin
de Ţara de Gios Mavrocordat
 „Letopisețul Țării Moldovei”
de Gr. Ureche

■ „care imaginează şi reface forma întregului vas având la îndemână câteva cioburi,
Grigore Ureche reconstituie, din informaţii disparate, unitatea unei epoci cu evenimente
înlănţuite cauzal, într-un stil personal de gândire şi expresie. Literaritatea textului nu
consistă deci în stil estetic studiat, cât în refacerea unei atmosfere istorice retrăite afectiv
şi prin prisma unui punct de vedere moral”

(Elvira Sorohan, Cartea cronicilor, Editura Junimea, 1986, p.252).

 Portretul lui Ștefan Vodă

■ „Fost-au acesta Ştefan Vodă om nu mare de statu, mânios şi degrabu vărsătoriu

de sânge nevinovat; de multe ori la oaste omorâea fără judeţu. Amintrilea era
om întreg la fire, neleneşu şi lucrul său îl ştiia a-l acoperi şi de acolo unde nu
gândiiai acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se
vârâia, ca văzându-l ai săi, să nu să îndărăpteaze şi pentru aceia raru războiu de
nu biruia. Şi unde-l biruia alţii, nu pierdea nădejdea, că ştiindu-să căzut jos, să
rădica deasupra biruitor”.
 „Letopisețul Țării Moldovei”
de M. Costin

■ Elvira Sorohan: „umanist prin formaţie” şi „meditativ prin

vocaţie” este „cărturarul care, înainte de Dimitrie Cantemir, a

contribuit la diversificarea culturii româneşti din a doua jumătate

a secolului al XVII-lea”.
■ G. Călinescu: „Darul de scriitor al lui Miron Costin nu se mai nutreşte din

concreteţea individuală a cuvintelor (…) Miron Costin observă sistematic,

compune şi ceea ce iese de sub pana lui, mult mai puţin spontan, este rodul

unei arte. El are lunga respiraţie epică, simţul sublim al destinului uman,

meşteşugul patetic de a se opri din când în când să răsufle de greutatea faptelor

şi să le contemple de sus (…) Nu mai avem de-a face cu o cronică, ci cu

desfăşurarea organică a unei epoci, în valuri mari vestite şi susţinute cu expresii

de popas şi trimitere.”
 Tipuri de narațiune

■ naraţiunea lineară;

■ digresiunea;

■ naraţiunea ocurenţială.
 Narațiunea lineară

■ “Cât l-au adus pre Răzvan la Ieremie-vodă, după câtăva mustrare i-au

tăiat îndată capul şi l-au pus într-un paru împotriva cetăţii. Iară pre

unguri i-au gonit oştile până la munţi cu mare vărsare de sânge. Fost-a

acesta războiu în anul 7104 (1595) dechevrie 5 dzile. Aşea s-au plătit şi

lui Răzvan răul ce făcuse şi el lui Aron-vodă.”

 Digresiunea

■ „O! nestătătoare şi niciodată încredinţate lucrurile lumii,

vărsteadză toate şi turbură şi face lucruri împotrivă / Cându cu

cale să fie frică celoru mai mici de cei mai mari, iară cursul lumii

aduce de este de multe ori celui mai mare de cei mici grije.”
 Narațiunea ocurențială

■ „Iară soli trimişi era de la Racoţi cneazul Ardealului, Chimini Ianaş, cu daruri şi
de la Matei Vodă domnul muntenescu, singur Ştefan mitropolitul Ţării
Munteneşti şi Radul Logofătul şi Dücul spătariul…”
■ “Şi aşea cu petrecanii trăgându-se veselia câteva săptămâni, au purces cneazul
Ragivil cu doamna sa în Ţara Leşească, cu zestre foarte bogate.”
■ „Şi cu vremile până aice istovim o parte de domnie a lui Vasilie Vodă, că până
aice, pre cât au fostu fericită domniia aceasta, cu atâta mai cumplite vremi s-au
început de atunce, din care au purces din scădere în scădere această ţară până
astădzi.”
“Şi într-acesta anu au căutat a face Vasilie vodă şi veselia fiicei sale,
Roxandrei, după Timuş, feciorul lui Hmil, hatmanul cazacescu, în
anul 1652. Mare netocmeală în depotriva caselor şi hirelor! Aceasta
parte era o domnie de 18 ani şi împărăţiei cu belşug şi cu cinste
sămănătoare, iară ceelaltă parte de doi ani ieşită den ţărănie. Ruşcile
cu «lado, lado», pen toate unghiurile, gimirile singur faţa numai de
om, iară toată hirea de hiară.”
 „Letopisețul Țării Moldovei” de I. Neculce

■ Portretul lui Dumitraşcu Cantacuzino: „Şi era un om nestătător la voroavi, talpiz (şiret), amăgitor, geambaş de cei

de la Fanar din Ţarigrad şi după acestea, după toate era bătrân şi curvar. Doamna lui era la Ţarigrad, iar el aice îşi

luase o fată a unei racheriţe de la Podul Vechiu, anume Arhipoaie, care o chema Aniţa, ţiitoare, de o purta în găteală

întru toată boierimea, de o ţinea în braţe, o săruta şi o purta cu sălbi de galbeni şi cu haine de şahmarand, cu şlic de

sobol şi cu multe odoară împodobită.Şi era tânără şi frumoasă şi plină suleiman, ca o fată de rachieriţă. Şi o triimite

cu carăta domnească, cu siimeni şi cu vornic şi cu comişi dzuoa amiadzădzi mari pe uliţi, la feridiu şi pe la

mănăstiri şi pe la vii, în primblări.Şi făce şi pe boieri de-ş triimite giupânesăle cu dânsa. Şi după ce vinie de la

primblări, triimite giupânesilor daruri, canaveţe, bilacoase, căce i-au făcut cinstea de-au mărsu cu dânsa în

primblare. Şi după ce s-au mazilit, au luat-o cu dânsul ş-au dus-o în Ţarigrad cu dânsul ş-au măritat-o dup-o slugă a

lui, după un grec. Căutaţi, fraţi iubiţi cetitori, de videţi ce este omenia şi curvia grecească! Că el, de bătrân, dinţi în

gură n-ave. Dimineaţa îi înclie, de-i pune în gură, iar sara îi desclie cu încrop şi-i pune pe masă.Carne în toate

posturile cu turcii depreună mănca.Oh! Oh! Oh! săracă ţară a Moldovei, ce nărocire de stăpâni ca aceştia ai avut! Ce

sorţi de viaţă ţ-au cădzut!”

 Dimitrie Cantemir: de la cronică la roman

„Istoria ieroglifică”
Liniaritatea
Mesaj
Alegoria timpului
umanist
cosmic
 „Istoria ieroglifică”: finalul romanului

■ „Şi aşe într-acesta chip vrajba de 1700 de ani între Corb şi între Inorog sfârşitul îşi
luă.” „Iară toată cuprinderea istoriii acestea ieste: Vulturul şi Leul de puternici
împăraţi vrând să se slăvească, muştele îi batgiocuriră Vidra cu neştiinţa în fericire
petrecând, cu sfatul, fără vreme, cine să fie o pricepură şi dintr-amândoaă monarhiile
o izgoniră, spre jiganiile şi pasirile viclene Liliacul le batgiocori, Cămila, coarne
cercând, s-au pierdut şi urechile, Corbul, în doaă monarhii să stăpânească vrând,
supt cea pre an dare mai-micului său s-au legat. Şi precum toate sfârşitul său au, aşe
şi dreptatea, vremea, locul, puterea şi biruinţa sa îşi află.”
Dezvoltarea poeziei laice și religioase

•Viața lumii
Miron Costin
(1671-1673)
• Psaltirea în
Dosoftei versuri (1673)