Atenția Gândirea

și

Creativitatea

Dr. STĂNIȘ LOREDANA

 Atenția
Atenţia este fenomenul psihic de activare selectivă, concentrare şi orientare a
energiei psihonervoase în vederea desfăşurării optime a activităţii psihice.

Atenția este un fenomen psihic ce susține

energetic activitatea ,funcție prin care se
modulează tonusul nervos necesar pentru
desfășurarea celorlalte procese si structuri psihice
Modalitate de manifestare si functionare a
constiintei.
Caracterizare
Atenția generează selectivitatea reflectării(esti atent
la ceva si neatent la altceva )
Atenția presupune orientare, care se declanșează
spontan la început, dar poate fi dirijat voluntar,
prin intermediul cuvântului
Nu dispune de continut informational specific si ea
este actor dinamogen(sustine energetic)si selective
 Atenția
Atenția implică și alte stări
neurofuncționale:
Starea de veghe:
opusul stării de somn
se caracterizează prin faptul că scoarța
cerebrală este activă difuz, iar omul este în
stare de contemplare generală, de așteptare
pasivă;
Starea de vigilență:
explorarea generală a mediului, așteptarea și
căutarea a ceva încă nedefinit
pregătește atenția
Atenția (propriu-zisă):
este mai mult decât vigilență, însemnând
încordare, căutare, fixare asupra ceva anume
 Atenția
Atenţia involuntară
este neintenționată, spontană (forma simplă, prezentă și la animale)

Atenția
Este declanșată de:
 
Factori externi:
intensitatea deosebită a unui stimul noutatea, neobișnuitul unui stimul apariția și dispariția
bruscă a unui stimul, gradul de complexitate a unui stimul

Factori interni:
interesul pentru un obiect, actualizarea unor motive trăirea afectivă pozitivă a relației cu
obiectul

Volun Postvol
Atenția voluntară
este intenționată,realizată cu efort voluntar, autoreglată conștient.
Este favorizată de respectarea unor condiții:stabilirea cât mai clară a scopului;scoaterea în

tară untarăevidență a activității;stabilirea momentelor activității și sublinierea celor dificile;realizarea

unor ambianțe favorabile de lucru;eliminarea sau diminuarea factorilor perturbator;

Atenția post voluntară

 
reprezintă deprinderea de a fi atent ,rezultă din utilizarea repetată a atenției voluntare
Este un nivel superior de manifestare a atenției, pentru că este la fel de bine organizată ca și
cea voluntară, dar, în virtutea automatismelor implicate nu necesită încordare obositoare.
Insușirile atentiei-se dobandesc prin utilizarea timp mai indelungat a atentiei la un anumit
nivel cantitativ Odata dobandite, ele pot facilita desfasurarea atentiei, ceruta de adaptarea
la ambitie si activitati variate omului
 
 Gândirea
Gândirea este procesul psihic de reflectare
mijlocită şi generalizat-abstractă - sub forma
noţiunilor, judecăţilor şi raţionamentelor - a
însuşirilor comune, esenţiale şi necesare ale
obiectelor şi a relaţiilor legice, cauzale între ele .

Fiind procesul de cunoaştere

de rangul cel mai înalt, care
asigură pătrunderea în esenţa
lucrurilor, înţelegerea relaţiilor
logice dintre acestea,
explicarea şi interpretarea lor,
şi care face posibilă rezolvarea
problemelor complexe, de
ordin teoretic şi practic,
gândirea ocupă un loc central
în sistemul psihic uman.
Caracterul mijlocit al gândirii- constă în aceea că ea
operează nu direct asupra realităţii, ci asupra informaţiei
furnizate de percepţii şi reprezentări.
Caracterul general-abstract al gândirii -rezidă în
aceea că ea se desfăşoară permanent în direcţia
evidenţierii însuşirilor generale şi esenţiale ale obiectelor
şi fenomenelor, şi a subordonării diversităţii cazurilor
particulare unor modele ideale generale – noţiuni,
principii, legi
 Gândirea
Funcțiile gândirii
Gândirea are o funcţie cognitivă, având rolul
esenţial în cunoaşterea abstractă, formală a realităţii.
În baza acestei funcţii, gândirea realizează trecerea
dincolo de aparenţă la esenţă, dincolo de formă la
conţinut.
O a doua funcţie este cea adaptativ reglatorie.
Gândirea are un rol central în sistemul psihic uman.
Pe de o parte, gândirea valorifică rezultatele celorlalte
activităţi şi procese psihice, fiind multiplu mijlocită.
Analiz
Concre a Pe de altă parte, gândirea valorizează, dezvoltă şi
tizarea
perfecţionează celelalte procese psihice. În acest
Sintez
mod, se dezvoltă formele complexe ale percepţiei şi
a observaţia, reprezentările generale, memoria logică,
imaginaţia reproductivă, motivaţia cognitivă etc.
Abastra  Gândirea este procesul psihic care dispune de cel
cti zarea
mai vast sistem de structuri operatorii, fiind procesul
psihic maximal operaţionalizat.
Comp  Operaţiile fundamentale ale gândirii sunt:
aratia
Genera
lizarea
 Gândirea

Gândirea se organizează ca un sistem multifazic, întinzându-

se pe toate cele trei coordonate temporale: trecut, prezent şi
viitor. Ea realizează o permanentă corelare între diversele
momente şi stări ale obiectului: foloseşte informaţia despre
trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui, integrează
informaţia despre trecutul şi prezentul obiectului pentru a
determina starea lui în viitor. Ea realizează o reflectare de tip
predictiv, anticipativ, pe lângă funcţia interpretativ-
explicativă, dobândind şi o funcţie creatoare: elaborarea de
modele, proiecte şi planuri ideale pe baza cărora, în cursul
activităţii practice, se realizează noi obiecte, noi configuraţii
ale mediului înconjurător.
Având în vedere complexitatea
fenomenului creativităţii, în 1981 Al.
Roşca arată că este greu de formulat o
definiţie unanim recunoscută.. În
sens larg, putem considera
creativitatea ca pe un fenomen
general uman, forma cea mai înaltă a
activităţii omeneşti.
În sens restrâns, putem distinge patru
accepţiuni ale termenului de
creativitate: ca produs; ca proces; ca
potenţialitate general umană, ca
abilitate creativă; ca dimensiune
complexă de personalitate (M. Zlate,
1994).
Factorii creativității Factorii
În descrierea şi calificarea factorilor stimulativi
pentru creativitate, vom apela la taxonomia, la
ierarhia descrisă de A. Munteanu, în 1994, care ni
Factori sociali
se pare a fi dintre cele mai complete şi care
vorbeşte de trei mari categorii de factori:
psihologici, biologici, sociali (A. Munteanu, 1994).
psihologici Conditiil Cond
e socio- itiile
economi
e si educ
culturale
ative

Noni Aptidui
Intele nile
ntele special
ctuali
ctuali e

Creativitatea ştiinţifică
Al. Roşca şi B. Zorgo arătau că
aptitudinea tehnică se organizează pe
mai multe nivele, de la cele inferioare
la cele superioare, astfel:
 caracteristicile senzorio-motorii, cum
sunt acuitatea vizuală, auditivă,
tactilă, viteza de reacţie, precizia în
mişcări;
 capacităţile perceptiv-spaţiale, ca
uşurinţă şi corectitudine în receptarea
constantelor perceptive; spirit de
observaţie pătrunzător, reprezentare
spaţială;
 gândirea practică, este nivelul
superior pentru creativitatea tehnică.
Creativitatea tehnică
Între creativitatea tehnică şi cea
ştiinţifică există relaţii de
intercondiţionare, întrucât tehnica este
influenţată de cuceririle ştiinţei, şi de
asemenea, asigură condiţiile necesare
pentru aplicarea conceptelor şi a
teoriilor ştiinţifice. Studiindu-se mulţi
inventatori şi inovatori cu rezultate
remarcabile, cu brevete şi medalii la
competiţii internaţionale, s-a conturat
următorul tablou al motivaţiei acestora
(M. Moldoveanu, 2001):
•dorinţa de perfecţionare a abilităţilor
creative;
•dorinţa de depăşire a rutinei
profesionale;
•dorinţa de a-şi depăşi condiţia socială;
•nevoia de obiectivare a talentului şi
aptitudinilor;
•aspiraţia către promovare profesională;
Creativitatea artistică
În artă şi literatură se consideră că sunt
manevrate toate cele patru tipuri de
informaţii stocate şi care pot fi reactualizate
prin intermediul unor noi conexiuni:
• informaţii figurale sau senzorial-
perceptive; de exemplu, informaţii
vizualfigurale (importante în pictură,
grafică, sculptură, desen) şi cele
auditivfigurale ( implicate în poezie, arta
coregrafică, muzică);
• informaţii semantice, caracteristice
poeziei, prozei, dramaturgiei, criticii
literare;
• informaţiile simbolice, implicate în
pictura şi sculptura, mai ales din arta
modernă;
• informaţiile comportamentale utile pentru
actorie, beletristică, sculptură, pictură,
 Bibliografie
CRETU, TINCA, Psihologia educatiei. Bucuresti, Ed. Credis, 2004
MALIM, T.,Procese cognitive. Bucuresti, Ed.Tehnica, 1999
ZLATE, M.,Psihologia mecanismelor cognitive.Iasi, Polirom, 1999
Zară, I., Creativitatea, o resursă inteligentă. Managementul stimulării şi valorificării, Centrul Tehnic Editorial al
Armatei, Bucureşti, 2003.
Amabile, T., Creativity in context. Update to Social Psychology of Creativity, Westwiew Press, Boulder, Colorado,
1996

Moraru, I., Ştiinţa şi filosofia creaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Creativitate