• Studierea matematicii în şcoală ne permite conştientizarea importanţei ştiinţei şi a cercetărilor ştiinţifice în descoperirea şi studierea mediului ambiant, a vieţii social – economice. Limba matematicii este limba cifrelor şi faptelor concrete, care devin mai importante atunci când instrumentul matematic, cu care dirijează elevii, se utilizează pentru ilustrarea indicilor economici şi a diverselor situaţii din viaţă legate de procurarea produselor alimentare sau a altor produse (mărfuri); de planificare a veniturilor, a bugetului familiei. • Specialiştii consideră că cunoaşterea matematicii dezvoltă la elevi capacităţile de rezolvare într-o formă matematică a unui şir de probleme practice. Însuşirea căilor de bază în utilizarea matematicii în economie, la organizarea şi dirijarea procesului de gospodărire a producţiei, joacă un rol important în dezvoltarea mai rapidă a progresului tehnico – ştiinţific şi prosperarea economică a ţării. Unul din elementele principale în acest sens, este dezvoltarea deprinderilor individuale în rezolvarea problemelor cu conţinut economic. Pe parcursul rezolvării lor elevii sunt puşi în situaţia când trebuie să opereze cu următoarele categorii economice: - măsurarea timpului, - norma de producţie, - regimul de economie, - atitudinea grijulie, - calitatea producţiei, - venitul, - eficacitatea economică etc • Importanţa practică a problemelor matematice a fost dezvăluită de L.Ciobanu. Ea consideră că problema matematică cu conţinut economic intensifică utilizarea pe larg a datelor statistice locale. În procesul rezolvării acestor probleme, învăţătorul altoieşte elevilor deprinderi de apreciere a eficacităţii economice a diferitor procese tehnologice, muncii calitative a oamenilor, a cercetărilor ştiinţifice şi tehnice în acest domeniu. La rezolvarea problemelor cu asemenea conţinut, elevii nu vor însuşi doar tema la matematică, dar îşi vor dezvolta gândirea economică, vor exercita unele atitudini şi competente economice. Curriculum-ul şcolar la matematică, de asemenea formulează obiective cu referinţă la cultura economică elementară. Cele mai semnificative în acest sens sunt: • să rezolve probleme cu banii; • să dezvolte o strategie pentru a număra grupuri de monede şi bancnote; • să estimeze sume de bani prin compararea cu sume date; • să rezolve situaţii de problemă cu referinţă la realitate şi să le poată compune folosind diverse formule matematice; • să selecteze materiale şi noţiuni matematice necesare în desfăşurarea unor activităţi practice; • să explice ceea ce face, să răspundă la întrebări şi să pună întrebări; • să folosească sau să interpreteze în viaţa cotidiană termeni matematici şi aspecte într-o manieră precisă. • Dintre toate obiectele de învăţământ incluse în „programul model”, cea mai mare atenţie se acorda instruirii prin muncă şi matematicii, întrucât ele furnizează cunoştinţe concrete despre profesiuni productive, formează deprinderi de cheltuire raţională a banilor, dau posibilitate copiilor să verifice unele calcule economice care sunt necesare atât în procesul de cumpărare – vânzare, cât şi în procesul de zămislire a unui plan care cere anumite cheltuieli sau investiţii. De regulă în predarea acestor obiecte se folosesc mai multe metode active (lucrul preventiv): • vizite de studiu în întreprinderi; • documentare în biblioteci sau în expoziţii; • discuţii în grup cu profesioniştii; • studierea colectivă a unei profesii etc. • Lecţiile de matematică pot fi o sursă reală de formare a comportamentului economic atunci când sunt cunoscute posibilităţile şi limitele acestei discipline – şi ale diferitor teme– din punct de vedere al socializării economice a elevilor claselor primare.