Structura,etapele

Structura,etapele şi
şi metodele
metodele
de
de proiectare
proiectare aa activităţilor
activităţilor
educative
educative nonformale.
nonformale.

Valentina Olaru, lector superior

Catedra Ştiinţe ale Educaţiei,
USM
 Sarcină:
• De ce condiţii prealabile este
nevoie pentru a începe
proiectarea unei activităţi
educative ?
• Care sunt etapele de
constituire a unei strategii
didactice ?
ACTIVITATE DE GRUP
• Determinaţi un domeniu de
interes major şi formulaţi o
temă pentru o activitate
educativă cu copii(3 min.)
Prezentaţi şi argumentaţi
necesitatea
 ETAPA I
Definirea scopului urmărit
• De ce se întreprinde
acţiunea?
• Pentru cine?
• Care este finalitatea vizată?
 Sarcină:
• Discutaţi în grup şi formulaţi
scopul activităţii la tema
determinată (3 min.)

Prezentaţi
 ETAPA II
Determinarea şi operaţionalizarea
obiectivelor intermediare
• Descrierea semnelor
comportamentale observabile
aşteptate de la copii la finalul
activităţii
 Formularea obiectivelor
operaţionale(taxonomie, algoritm)

Ce este un obiectiv operaţional?

Noţiunea de “obiectiv operaţional” se referă la o intenţie
pedagogică care specifică schimbarea dorită în
comportamentul elevului.
Obiectivele operaţionale ale unei activităţi exprimă,
într-o manieră lipsită de orice echivoc, ceea ce vor fi
capabili să realizeze copiii la sfârşitul activităţii
respective, în plus faţă de ceea ce erau în stare să
facă la începutul ei.
 Clasificarea obiectivelor
După domeniul la care se referă distingem:
• obiective cognitive - se referă la asimilarea de
cunostinţe, la formarea de capacităţi intelectuale;
• obiective psihomotorii - se referă la operaţii
manuale, la formarea de conduite motrice,
• obiective afective - vizează formarea
convingerilor, sentimentelor, atitudinilor;
 Taxonomia obiectivelor din domeniul
cognitiv (B. Bloom)
Taxonomia lui Bloom (domeniul cognitiv)
Nivelul Semnificaţia

CUNOAŞTERE asimilarea terminologiei, datelor factuale, definiţiilor,

teoriilor.

ÎNŢELEGERE reformulare, înţelegere, rezumarea unei comunicări,

interpretare.

APLICARE utilizarea cunostinţelor pentru a rezolva situaţii noi.

ANALIZĂ descompunerea unui material în părţile sale, relevarea

relaţiilor dintre acestea.

SINTEZĂ producerea unei lucrări personale, elaborarea unui plan de

acţiune.

EVALUARE formularea judecăţilor de valoare în legătură cu o anumită

problemă.
 Operaţionalizarea obiectivelor
 Operaţionalizarea reprezintă transpunerea în termeni
comportamentali, uşor observabili şi măsurabili, a acţiunilor
elevilor, pe care vor fi capabili să le realizeze ca rezultat al
achiziţiilor dobîndite în cadrul activităţilor educative.
 Astfel, operaţionalizarea obiectivelor, transpunerea lor în
termeni comportamentali implică folosirea unor verbe de
acţiune, care desemnează acţiuni, operaţii, acte ce pot fi
observate şi evaluate în mod riguros, obiectiv.

 De exemplu: să analizeze, sa argumenteze, să identifice, să

enunţe, să rezolve, să relateze, să distingă, să completeze.

 În operaţionalizarea obiectivelor Nu se folosesc

verbe vagi (de ex.: să ştie, să afle, să cunoască, să
perceapă, să înţeleagă, să posede, să sesizeze, să
conştientizeze, să însuşească etc.).
Tehnicile (procedurile) de operaţionalizare
precizează ceea ce va face elevul,
performanţa de care va fi capabil după
parcurgerea unei secvenţe a procesului de
predare-învăţare.

• Procedura de operaţionalizare
formulată de Robert F. Mager
Procedura de operaţionalizare formulată de Robert
F. Mager presupune trei etape:

Etapele algoritmului Exemplu de obiectiv operaţional

1. Precizarea comportamentului La finalul activităţii copiii vor fi
final, care se aşteaptă de la capabili să elaboreze
copii (prin verbe de acţiune)

2. Precizarea condiţiilor în care în baza algoritmului studiat

elevii demonstrează că au dobîndit
performanţa aşteptată

3. Precizarea nivelului de reuşită Un poster de promovare a

drepturilor copiilor în comunitate
 Operaționalizarea obiectivelor
(verbe-acțiune)
DOMENIUL COGNITIV VERBE

CUNOAŞTERE a defini, a recunoaste, a identifica, a enumera, a

numi, a reproduce, a sublinia etc.
ÎNŢELEGERE a tranforma, a ilustra, a interpreta, a explica, a extinde, a
extrapola, a determina, a generaliza, a parafraza, a rescrie
etc.

APLICARE a utiliza, a alege, a restructura, a schimba, a demonstra, a

descoperi, a manipula, a modifica, a prezenta, a folosi etc.

ANALIZĂ a analiza, a compara, a deduce, a detecta, a

diferenţia, a alege, a separa, a distinge etc.
SINTEZĂ a relata, a produce, a proiecta, a planifica, a
propune, a sintetiza, a combina, a compune, a
imagina, a organiza etc.
EVALUARE a judeca, a argumenta, a valida, a decide, a
evalua, a contrasta, a standardiza, a aprecia, a
justifica, a motiva etc.
 Cerinţe în elaborarea
obiectivelor operaţionale
• să se refere la activitatea de învăţare a elevilor si nu la
activitatea profesorului;
• să fie formulat în termeni expliciţi care să vizeze o singură
operaţie sau acţiune;
• obiectivul să descrie comportamente observabile la elevi
prin „verbe - acţiune”;
• sarcinile didactice să fie variate, depăsind nivelul simplei
reproduceri de informaţii;
• să se evite numărul exagerat de obiective operaţionale
pentru o activitate.
Sarcină: 5 min.
Derivaţi din scopul descris şi formulaţi conform algoritmului de operaţionalizare a lui R.Mager 3 obiective operaţionale pentru activitatea planificată:
Unul cognitiv
Unul formativ
Unul afectiv
Prezentări ale grupurilor
 ETAPA III
Precizarea acţiunilor de întreprins
pentru realizarea obiectivelor
Concretizarea demersurilor întreprinse pentru
fiecare obiectiv derivat
OBIECTIV ACŢIUNI
 Tehnologia didactică
• Ea se constituie dintr-un ansamblu
complex de metode, tehnici, mijloace de
învăţămînt şi forme de organizare a
activităţii didactice complementare, pe
baza cărora profesorul îşi proiectează
activitatea de lucru cu elevii, în vederea
realizării eficiente a predării-învăţării-
evaluării.
 ETAPA IV
Strategia realizării acţiunilor educative
Se precizează reperele spaţio-
temporale ale acţiunilor şi se
racordează metodele, formele şi
mijloacele necesare realizării lor
pentru fiecare etapă de desfăşurare
a activităţii
 Cadrul de învăţare şi gîndire
Evocare/Realizare a sensului/
Reflecţie/Extindere
• La etapa de Evocare elevii prin realizarea
diverselor sarcini de motivare şi implicare în
procesul de studiu obţin următoarele rezultate:
 conştientizează nivelul său de dezvoltare,
informare în raport cu sarcina propusă;
 identifică experienţa proprie;
 exteriorizează cunoştinţe, abilităţi, atitudini la
subiect.
• Toate astea reprezintă schema cognitivă iniţială,
un anumit nivel de dezvoltare a
competenţei/subcompetenţei vizate.
 La a doua etapă a cadrului
Realizare a sensului
• se propun sarcini de informare şi procesare a
informaţiei noi în urma cărora se produc
următoarele rezultate:
 Se completează, se modifică schema cognitivă a
elevului.
 Se asigură prelucrarea şi înţelegerea ei de către
elev.
 Se menţine implicarea prin sarcini care
facilitează contactul cu informaţia nouă şi
procesarea ei.
 În a treia etapă de realizare a
demersului didactic Reflecţia
• elevilor li se propune să comunice şi să decidă în
grup/cu colegii asupra anumitor probleme şi să
realizeze aprecieri asupra experienţei acumulate în
cadrul lecţiei. În urma acestui proces se obţin
următoarele rezultate:

 Menţinerea implicării prin schimb sănătos de idei.

 Formarea şi exprimarea atitudinilor.
 Restructurarea durabilă a schemelor cognitive
iniţiale.
 Condiţionează schimbări comportamentale.
 La etapa finală de
Extindere în dezvoltarea/formarea
subcompetenţelor
• elevilor li se propune să aplice în experienţa
cotidiană noile achiziţii intelectuale. Avantajul
etapei constă în faptul că elevii obţin ca rezultat:
 Realizează un transfer de cunoaştere în autentic
 Aplica cele însuşite la ore în situaţii de integrare
simulate
 Aplică cele însuşite în situaţii de integrare
autentică
 Îşi dezvoltă competenţe, care devin pe parcurs
modele comportamentale obişnuite, fireşti.
 Tehnologie didactică
Foarte aproape conceptual de strategia
didactică se află noţiunea de Tehnologie
didactică - este ansamblul de forme, metode,
mijloace, tehnici şi relaţii cu ajutorul cărora
se vehiculează conţinuturi în vederea atingerii
obiectivelor (I. Jinga, 1998, p. 259). În figura
de mai jos este reprezentată corelaţia
elementelor instrumental-funcţionale de
realizare a procesului educaţional.

23
.

TEHNOLOGIA DIDACTICĂ

Forme Metode Mijloace

Procedee

Tehnici

24
 Forma de organizare
Forma de organizare se referă la „ansamblul
modalită ţilor specifice de realizare a activită ţii
didactice a binomului profesor-elev în diferite
contexte educaţionale: în sala de clasă sau în
afara ei, în şcoală sau în afara şcolii, frontal, pe
grupe, individual sau combinat etc., în
conformitate cu obiectivele instructiv-
educative prestabilite” (M. Ionescu, 2001, p.
178). 
Forme de organizare a grupului de elevi în cadrul
activită ţii:
FRONTAL; INDIVIDUAL; ÎN PERECHI; ÎN GRUP

25
 Metoda didactică
Metoda didactică se referă la drumul
sau calea de urmat în activitatea
comună a profesorului şi elevilor, în
vederea realizării obiectivelor
instruirii.
Etimologie: methodos (gr)
• metha = spre, către
• odos = drum, cale

27
Mijloacele de învăţămînt
• Mijloacele de învăţămînt sînt
instrumente sau complexe
instrumentale menite să faciliteze
transmiterea unor cunoştinţe,
formarea unor deprinderi, evaluarea
unor achiziţii, realizarea unor aplicaţii
practice în cadrul procesului
instructiv-educativ.

28
 Clasificarea metodelor
didactice
• Pluralitatea semantică reflectată în diversitatea
de concepţii, puncte de vedere şi criterii de
abordare a metodelor didactice a generat o
diversitate de clasifică ri ale metodelor de
învă ţă mînt.
• În încercă rile de clasificare a acestora nu s-a ajuns
la elaborarea unui criteriu unic, fiecare grup de
cercetă tori orientîndu-se după criterii diferite

29
30
 Descrierea caracteristicilor
• - este selecţionată de că tremetodelor
cadrul didactic şi aplicată cu ajutorul elevilor în cadrul
diverselor activită ţi educaţionale, fiind strict dependentă de experienţa şi competenţa
didactică a profesorului;
• - presupune mai multe operaţii, concretizate în diverse procedee;
• - o metodă poate deveni procedeu şi un procedeu poate deveni metodă prin adaptare la
caracteristicile situaţiei de învă ţare concrete în care este activată ;
• - are caracter polifuncţional, putînd participa simultan sau succesiv la îndeplinirea mai
multor obiective instructiv – educative ;
• - este strict subordonată finalită ţii educaţionale urmă rite de actul didactic;
• - este aleasă în funcţie de caracteristicile conţinutului învă ţă mîntului ce urmează a fi
transmis;
• - trebuie adecvată particularită ţilor de vîrstă şi individuale ale elevilor concreţi cu care
se desfă şoară procesul didactic;
• - se selectează şi pune în act în funcţie de caracteristicile psihosociale ale grupului-clasă
implicat în actul de predare – învă ţare – evaluare;
• - pentru a creşte eficacitatea procesului didactic, metodele trebuie conjugate cu
mijloacele ce vor fi folosite de că tre profesor în desfă şurarea procesului instructiv –
educativ.

31
În dependenţă de care
factori selectăm o
metodă pentru o
activitate?

32
Racordarea metodelor la componentele
demersului educativ

• Conţinut
• Finalitate
• Obiectiv operaţional
• Vărsta şi capacitatea elevilor
• Etapa activităţii

33
 Metode şi tehnici interactive
relevante
• Rolul profesorului este de organizator, facilitator, antrenor, ghid, coordonator,
moderator, consilier.
• Tehnicile şi metodele de dezvoltare a gîndirii critice se racordează perfect la
necesităţile de formare a unor comportamente prosociale .
• Elevii singuri îşi construiesc cunoaşterea proprie, însă nu înseamnă că fac acest lucru
singuri, izolaţi. Să nu uităm că omul este o fiinţă fundamental socială!
• Promovarea învăţării active presupune şi încurajarea parteneriatelor în învăţare. De
fapt adevărata învăţare, este aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte
noi, este nu doar simplu activă (individual activă) ci INTERACTIVĂ

• Aspectul social al învăţării a fost reliefat de Jerome Bruner încă din anii ‘60. El
avansează conceptul de reciprocitate definit ca „o nevoie umană profundă de a da o
replică altcuiva şi de a lucra împreună cu alţii pentru atingerea unui obiectiv”.
• Reciprocitatea este un stimulent al învăţării: „Când acţiunea comună este necesară,
când reciprocitatea este activată în cadrul unui grup în vederea obţinerii unui
rezultat, atunci par să existe procese care stimulează învăţarea individual şi care
conduc pe fiecare la o competenţă cerută de constituirea grupului.” (Bruner,
1966)
 Sarcină:

• Marcaţi cu + tehnicile pe care le

aplicaţi, cu V tehnicile pe care le
cunoaşteţi, dar nu le aplicaţi
personal, cu ? tehnicile necunoscute
dvs.
• Prezentaţi cel puţin una din tehnicile
bifate
 Sarcină:
• Consultaţi-vă în grup şi numiţi 3
tehnici relevante fiecărei etape a
cadrului:
• 1-evocare
• 1-relizarea sensului
• 1-reflecţie
 Proiectarea activităţii
PROIECT DE ACTIVITATE 
Educator ..........................................
Data : ..........................
 
Tema : ......................................................................................................................
 
SCOP:
....................................................................................................................................................................................................
..............................................................................................................................................................................
Obiective operaţionale:
Cognitive:..........................................................................................................
...........................................................................................................

Formative:.........................................................................................................
........................................................................................................

 
Atitudinale : ...................................................................................................
.....................................................................................................
 Tehnologie de realizare
 
Metode:.................................................................................................................................
...............................................................................................................................................
 
Forme de organizare a
activităţii: ....................................................................................................................
.................
.............................................................................................................................................
 
Resurse didactice:
.............................................................................................................
............................................................................................................................................
 OBIECT DEMERS ACŢIONAL RESURSE FORME ŞI
ETAPELE DE IVE (timp, METODE DE
ACTIVITATE materiale) ACTIVITATE

Momentul
organizatoric

Evocare

Realizare a
sensului

Reflecţie

Extindere

Debrifare
 Sarcină:
În baza materialului
prezentat mai sus,
proiectaţi în grup fiecare
etapă a activităţii educative.
 Concluzii
• Viaţa în societatea contemporană se
caracterizează printr-o complexitate şi un
dinamism în ascensiune, deaceea copiii trebuie să
fie capabili să se integreze şi să activeze într-un
mediu dinamic complex .
„ Dacă nu vă puteţi imagina situaţiile
cu care elevii Dvs. se pot întîlni pe
viitor, învăţaţii ceea, ce le va fi util
în orice situaţie.” (J.Bowden şi F.Marton)