Istoria ieroglifică

Scopul scrierii romanului

 la Constantinopol, în vara anului 1705

 să „proslăvească" izbânda Cantemireştilor
asupra lui Brâncoveanu
 după o serie lungă de intrigi şi certuri pentru
putere care durase 12 ani
Date privind realizarea romanului

 roman alegoric cu personaje din lumea

animală
 pamflet politic
 împrumută un procedeu tehnic din Etiopica
lui Eliodor
– aşezarea mijlocului la început şi a începutului la
mijloc
Intriga romanului

 în anul 1703, s-au adunat la Arnăut-Chioi, o localitate de lângă

Adrianopol, reprezentanţii a două „monarhii“
– a patrupedelor, de sub semnul Leului (Moldova)
– a păsărilor, de sub semnul Vulturului (Muntenia)
 Scopul:
– să hotărască cine trebuie ales domn în locul Vidrei (Constantin
Duca), mazilit
 prin mijlocirea Corbului (Constantin Brâncoveanu) tronul
Moldovei este hărăzit norocoasei şi proastei Struţocămile
(Mihai Racoviţă)
Intriga romanului

 în timpul lui Brehnacea (o pasăre răpitoare) (Constantin Cantacuzino

Stolnicul) şi a Pardosul-ui (panteră) (lordache Ruset) ţărănimea se
răscoală
 muştele (ţăranii) năvălesc la banchetul jigăniilor şi sunt bănuiţi ca
instigatori Inorogul (Dimitrie Cantemir) şi Filul (Antioh Cantemir)
 Inorogul este exilat pe o insulă, iar Şoimul (Toma Cantacuzino) îl
cheamă la o întrevedere
– Inorogul povesteşte întreaga istorie a conflictelor cu Corbul
 prins de Bostangii (poliţia turcă), Inorogul scapă cu ajutorul banilor şi
al prietenilor credincioşi
 Filul, fratele său, se dovedeşte infidel cu această ocazie
Caracteristici ale romanului

 este prevăzut cu o „Scară a numerelor şi cuvintelor

ieroglificeşti tâlcuitoare“
 Izvoditoriul cititorului, sănătate
– ”câteva și nu ușoare pricini sunt carile spre ieroglifica
aceasta istorie condeiul a-mi slobozi tare m-au asuprit”
– „A triia şi cea mai deadins pricină ieste că nu atâta cursul
istoriii în minte mi-au fost, pre cât spre deprinderea
ritoricească nevoindu-mă, la smicea groasă ca aceasta,
prea aspră piatră, multă şi îndelungată ascuţitură să fi
trebuit-am socotit."
Imaginea “theatrului" lumii

 descrierea dezbaterilor în legătură cu natura

animalului ce ar fi potrivit să domnească în
Moldova
 o putere satirică imensă
 caracterele rapace ale protagoniştilor
 grija chiverniselii personale
Personajele

 Vidra (amfibiu)- Constantin Duca

– fostul domn mazilit
– trecea de mare meşter în construirea silogismelor
– moldovean după mamă, grec după tată
 Pardosul (Iordache Ruset)- intrigant
 Vulpea (Ilie Ţifescu)-model de ipocrizie
 Lupul (hatmanul Lupu Bogdan)-cumnatul lui
Cantemir
 Nevăstuica- Ana, fiica Dediului, viitoarea soție a lui
Racoviță (Struțocămila)
Personajele din împărăția Vulturului

 Corbul (Brâncoveanu)
– susţine candidatura Struţocămilei (M.Racoviţă)
 Brehnacea (Stolnicul C-tin Cantacuzino)
– unchiul lui C. Brâncoveanu
 Șoimul (Toma Postelnicul)
– văr cu Brâncoveanu
Dezbaterea asupra regnului Struțocămilei

 nimeni nu poate spune ce soi de dihanie este

 „Toată dihaniia cu doaî picioare, cu pene şi oâtoare
ieste pasire. Dară tot Struţocamila ieste cu doaî
picioare, cu pene şi oâtoare. Iată dară că tot
Struţocamila fără nici un prepus ieste pasire.
[...]”(Corbul)
 motiv de a-l găsi demn să domnească nu numai în
Moldova, dar şi în Ţara Românească
Nedumerirea Adunării

 Struţocămila
– are corpul acoperit cu pene, ouă, dar este lipsită de atributul
principal al păsărilor: nu poate zbura
 Cucunozul (spătarul Mihai Cantacuzino)
– arată că Brâncoveanu-Corbul nu trebuie contrazis, fiind învestit
de Vultur cu toate puterile
 Jigăniuţa
– cere să se spulbere nedumerirea prin aducerea Struţocămilei „în
mijlocul theatrului" adunării spre a-şi declina ea însăşi natura
Autocaracterizarea Struţocămilei

 întrebată ce este şi cine este:

– „Eu sunt un lucru mare şi voiu să fiu şi mai mare,
căci acesta chipul îmi vrăjeşte, de vreme ce
tuturor celor ce mă privăsc mierare şi ciudesă
aduc...“
 „Cum te cheamă?“
– „Eu pe mine niciodată nu mă chem, ce alţii pe
mine, o, dumneata mă cheamă“
Concluzia Adunării

 presupun că Struţocămila, dată fiind clima

uscată în care a vieţuit, a rămas proastă din
cauza deshidratării creierului
 Lupu Bogdan:
– Struţocămila e „hirişă himera jigăniilor, irmafroditul
pasirilor şi traghelaful firii“
– mărimea trupului şi diformitatea fiind semne de
„micşorimea sufletului" şi „prostimea duhului".
Caracterizarea Nevăstuicăi -Helge (Ana Dediului)

 „gingaş trupul şi mângâios statul“

 toţi, „cu mânule întinse, cu braţele deschise şi cu
minţile uluite o aştepta şi o poftia ce încă şi cu
sufletele topite şi inimile arse“
 Helge va deveni soţia Struţocămilei
 revolta povestitorului
 torentul de interogaţii la adresa destinului şi prin
contrastul uluitor dintre urâţenie şi frumuseţe
Antiteza

 „O, Doamne şi toţi cereştii, lucru ca acesta cum şi în ce chip a-l

suferi aţi putut? Unde ieste cumpăna ceriului cu carea trageţi şi
asedzaţi fundul pământului? O, dreptate sfântă, puneţi
îndreptariul şi vedzi strâmbe şi cârjoabe lucrurile norocului,
ghibul, gâtul flocos pieptul, botioase genunchele, catalige
picioarele, dinţoasă fălcile, ciute urechile, puchinoşi ochii, suciţi
muşchii, întinse vinele, lăboase copitele Cămilei, cu suleaştec
trupul, cu albă peliţa, cu negri şi mângâioşi ochii, cu supţiri
degeţelele, cu roşioare unghişoarele, cu molceluşe vinişoarele,
cu iscusit mijlocelul şi cu rătungior grumăgiorul Helgii, ce
potrivire, ce asemănare şi ce alăturare are?”
Portretizarea Hameleonului (Scarlat Ruset)-
descriere barocă

 „Chipul decât altor jigănii mai mult broaştei să asamănă, numai capul
spintecătura gurii peştelui ce-i dzic lacherda să răduce. Grumadzi n-
are, gura mult spinticată şi până la umere agiunge, căci, ca şi peştele,
grumadzi n-are, ce capul cu spinarea la un loc i să ţine. De la cap
până la coadă spinarea ca a porcului grebănoasă şi gârbovă-i ieste.
Peste tot trupul păr sau alt felu de piiele nu are, ce în chipul sagriului
soldzi mărunţei şi în vârv ascuţitei are. La ochi albuşuri în giurul
împregiurul luminii ca alte jigănii nu are, ce pre unde ar fi să fie albuşul
ochiului, iarăşi soldzişori ca şi peste tot trupul are, numai mai
mărunţei;”
 Are capacitatea de a-şi putea schimba culoarea pielii prin propria-i
voinţă, după mediul înconjurător.
Inorogul

 o permanentă victimă a Corbului

 lovit în drepturile sale fireşti şi urmărit pentru a fi
omorât
 trece nevătămat prin toate capcanele şi intrigile celor
care îi doreau răul
 se autozugrăveşte ca posedând la superlativ
inteligenţa, înţelepciunea, onestitatea, puritatea
sufletească, puterea şi invincibilitatea.
Alegoria căderii Semilunii

 tabloul văzut de Camilopardal (Al. Mavrocordat

Exaporitul) şi de Lebădă (Panaiotaki terzimanul) în
mijlocul templului Pleonexiei (lăcomia)
 statuia zeiţei Lăcomiei stă pe un scaun de foc (mită,
biruri, nedreptăţi, revoltele iminente ale supuşilor)
 are faţa „veştedă şi gălbicioasă, ca cei ce cad în
boala împărătească“
 cu poalele sumese, pregătindu-se de fugă
 are urechea aplecată şi ochii închişi, să nu vadă
dezastrul
Alegoria căderii Semilunii
 în mâna dreaptă ţine o cumpănă, având pe un taler
„piatra ce-i dzic ahortatos şi anevsplahnos“(mita), iar
pe celălalt „chipul a toată lumea“ (popoarele
subjugate de Poarta otomană)
 talerul cu „chipul lumii" stătea ridicat în sus, în timp ce
talerul cu pietre atârnă în jos: „că unde nesaţiul
stăpâneşte, acolo toată lumea decât bobita
strugurului mai mică ieste”
 în mâna stângă mai ţine o leică, o pâlnie prin care se
scurg bogăţiile provenite din mită, şi care se scurg
însă în cuptorul de foc ce-l are dedesubt şi datorită
căruia îşi va afla curând pieirea
Lirismul

 tânguirea Hameleonului către Şoim (Toma Cantacuzino)

 pagină poetică cu ecouri din Învăţăturile lui Neagoe…
 imagini, rime şi ritmuri din bocetele şi descântecele folclorice
autohtone:
 „Eu m-am vechit, m-am vestedzit şi ca florile de brumă m-am
ovilit. Soarele m-au lovit, căldura m-au pălit, vânturile m-au
negrit, drumurile m-au ostenit, dzilele m-au vechit, aii m-au
îmbătrânit, nopţile m-au schimosit şi, decât toate mai cumplit,
norocul m-au urgisit şi din dragostele tale m-au izgonit. Iară
acesta nou, vios, vlăgos, ghizdav şi frumos, ca soarele de
luminos, ca luna de arătos şi ca omătul de albicios ieste….”
Revolta muştelor

 ştie să sugereze mişcarea gloatelor răsculate

 aglomerările nominale şi verbale
 „Neamul dară al muştelor, precum s-au dzis, tot într-
un suflet şi într-o inimă sculându-să şi mai mult cu
focul inimii decât cu aripile zburând şi ducându-să,
pre toate zburătoarele şi mărgătoarele la pomenitul
ospăţ aflară… Albinele, viespile, muştile şi alalte
gloate nicicum ceva uitându-să, ca la bucatele şi
măsele sale, fără nici o grijă, mânca, împrăştiia şi de
pre masă gios, la furnici arunca"
Povestiri-apologuri

 cele două poveşti spuse de Vulpe

– povestea dulăului înşelat de lup
– povestea lupului care se îndoapă cu pământ spre a putea
învinge armăsarul
 povestea Lebedei, intercalată în povestirea
Camilopardalului
 povestea corabierului cu Dulful (delfinul)
 povestea Guziului orb (Dediu- tatăl Nevăstuicii)
spusă de Brehnace (C. Cantacuzino)
Povestea Guziului orb (Dediu- tatăl Nevăstuicii) spusă de
Brehnace (C. Cantacuzino)

 Guziul orb (hârciogul) îşi adună vara provizii pentru iarnă

 Este prădat de furnici
 O pasăre îşi hrăneşte puii cu acele furnici
 Un şoarece mănâncă puii
 La rândul său este mâncat de o mâţă
 Mâţa mâncată de un câine
 Câinele de un lup
 Lupul de pardos (leopard)
 Pardosul de un cioban
 Ciobanul este omorât de un ostaş care voia pielea pardosului
 Oşteanul, fugind după un iepure cade într-o prăpastie
Utilizarea comparaţiei

 „Că precum nenumărate picăturile ploii din nuori cu repegiune

pre pământ cădzând un huiet oarecare dau, iară vreun glas
tocmit nicicum, şi precum a unui organ de muzică toate
coardele deodată lovindu-să, o răzsunare oarecare dau, însă
vreo melodie tocmită şi după pravilele muzicăi alcătuită nicicum
nu să aude …, aşa ieste şi voroava a mulţi şi tot deodată."
 „ Ce precum focul în piatra mai vârtoasă şi în fierul mai îndesat
ascuns fiind, dintr-aceleaşi fi mai tare lovindu-să, scânteiadză,
aşe şi sufletul plin de vrednicie, pre cât mai mult să acopere,
pre atâta mai tare să descopere."
Paremiologia

 Intenţia e arătată chiar din titlu:

– „... aşijderea cu 760 de sentenţii frumos
împodobită..."
 relativitatea totală:
– „Căci lumina mare pre cea mică întunecă"
 Uneori cuvântul drept şi sincer este neplăcut,
ca o doctorie absolut necesară bolnavului:
– „Că cuvântul bun şi neplăcut ieste ca doftoria
greţoasă, însă folositoare în trup bolnavului."
Paremiologia

 Fiecare râvneşte spre ce nu are:

– „Că totdeauna orbul asupra ochilor, şi şchiopul asupra
picioarelor, şi surdul asupra audzului, şi hadâmbul asupra
întregului obidă are."
 Proverbul: „Un nebun aruncă o piatră în fântână şi
zece înţelepţi nu sunt în stare s-o scoată afară" are
la Cantemir această formulare: „Căci gura
desfrânată mai tare aleargă decât piatra din deal
răsturnată, pre carea un nebun cu piciorul poate a o
prăvăli şi o mie de înţelepţi a opri nu o pot."
Flexibilitate în utilizarea limbii
 „atâta de scămos la minte şi strâmţos la cuvinte“
(spune Papagaia -Ioan Comnen despre
Struţocămilă)
 „Ca aceasta minune între voi, o, jigăniilor şi păşirilor;
ieste cămila nepăsărită şi pasirea necămilită, căriia
unii, alcătuindu-i numele, Struţocămilă îi dzic"
(discursul Vidrei)
 „Că unde Leul vultureste şi Vulturul leueşte, prepeliţa
ce va iepuri şi iepurile ce va prepeliţi? "(discursul
Papagaii)
– spre a se spune că cei mari îşi schimbă uneori rolurile
Scară a numerelor şi cuvintelor streine tâlcuitoare

 glosar ad hoc
 cuvinte introduse de el pentru prima dată în
limba română, cu traducerea aferentă:
– avocat
 Cela ce trage pentru altul pâra cu plata
– anatomia
 Cela ce ştie meşterşugul mădularelor trupului
– anonim
 Cela ce, izvodind ceva, numele nu i să ştie
Concluzii

 Cea mai importantă operă a lui D. Cantemir

 Prima creaţie adevărată din literatura română
 Un pamflet politic
 O poemă eroi comică în proză
 Un roman cu tâlc