Cuprins

1. Definiţia, categorii şi noţiuni de bază ale farmacognoziei.

2. Obiectivele şi sarcinile farmacognoziei ca ştiinţă şi disciplină de studii
3. Produse vegetale - părți morfologice și componente biochimice ale
plantelor.
4. .
5. Istoricul apariției și evoluția farmacognoziei .
6. Cercetări privind plantele medicinale și aromatice în Moldova
7. Descoperiri științifice și evoluția farmacognoziei
8. . Perspectivele dezvoltării farmacognoziei><
 1. Definiția, categorii şi noţiuni de bază ale farmacognoziei.

• Farmacognozia - ştiinţă de profil farmaceutic,

fundamental-aplicativă şi integrativă, care studiază
materiile prime biologice, în special cele vegetale şi
parţial animale, utilizate pentru obţinerea unor preparate
farmaceutice sau a unor constituienţi chimici înzestraţi
cu activităţi fiziologice, în scopul transformării lor în
medicamente.
 TERMENUL „Farmacognozie” (III)
• din greacă: pharmakon (remediu, substanţă, medicament) şi gignosco (cunoaştere).

• C. A. Seydler, 1815, student la medicină al Universităţii din Hale, Germania, în

lucrarea „Analecta Pharmacognostica”, în care farmacognozia era considerată
ştiinţă a cunoaşterii şi recunoaşterii substanţelor medicamentoase, de origine
minerală, vegetală şi animală.

• 1874: Londra. Prima lucrare de farmacognozie în accepţiunea modernă a acestei

științe: „Farmacografia: Istoria drogurilor de origine vegetală” elaborată la
mijlocul sec.XIX de August Friedrich Fluckiger (1824-1894) docent la Universitatea
din Berna (Elveţia) şi farmacologul englez Daniel Hanbyry (1825 - 1875). În această
lucrare produsele vegetale sunt descrise cu originea lor botanică, compoziţia chimică
şi utilizarea terapeutică.

• 78 e.n. – Dioscoride (50 -100 d. Ch.) (grecia) – “De Materia medica” – Despre
materiile medicamentoase, substanţe şi produse naturale medicinale. Cca 600 plante
medicinale. Carte de căpătâi până la sf. sec. XVII. Denumirea domeniului – până la sf.
sec. XIX.

• Cu timpul Farmacognozia şi-a restrâns domeniul de competenţă la produsele

vegetale, lăsându-le în afara preocupărilor sale pe cele minerale şi numai parţial
abordând domeniul produselor animale, în cea mai mare parte acestea fiind studiate
de chimia farmaceutică şi biochimie respectiv.
• Plantă medicinală (PM): oricare specie botanică în organele căreia se
acumulează în cantităţi satisfăcătoare pentru utilizarea în scopuri farmaceutice și
medicinale substanţe biologic active (SBA) cu semnificaţie terapeutică sau care
pot fi transformate în asemenea substanţe.
• Produs vegetal: produsul obţinut în urma colectării părţii, organului sau
ţesutului PM în care se acumulează în cantitate maximală sau satisfăcătoare
pentru prelucrare farmaceutică SBA, prelucrat într-un anumit mod, astfel ca să
asigure păstrarea SBA un termen cât mai mare şi să fie comod pentru utilizarea
de mai departe (păstrare, transportare, procesare).
• Principiul activ al PM este SBA, care posedă efecte terapeutice şi pentru care
se colectează, șau recoltează, şi se obține produsul vegetal.
• Bazin de plante medicinale: un teritoriu, ecosistem(silvic, montan, de stepă
etc.) sau o parte a unui ecosistem, habitat vegetal în care domină o specie de
PM în cantități care permit colectarea în masă a unui sau câtorva PV.
• Caracter diagnostic: particularitate morfologică (macroscopică), anatomică
(microscopică),fitochimică, care deosebesc produsul vegetal de alte produse din
aceeaşi grupă şi care contribuie la stabilirea identității produsului vegetal.
• Analiza farmacognostică: metodele calitative şi cantitative de determinare a
identităţii şi calităţii produsului vegetal medicinal.
 Farmacognozia și farmaceutica (II)

Farmacognozia este cea mai veche ştiinţă

farmaceutică şi în cuplu cu
• chimia farmaceutică,
• tehnologia medicamentelor
• şi managementul farmaceutic
formează farmaceutica modernă ca ştiinţă
şi activitate preocupată de producerea,
păstrarea, controlul calităţii şi distribuirea
medicamentului.
 Ș T I I N Ț E DE P R O F I L

FARMACEUTICA

Chimia farmaceutică Fitoterapia

Tehnologia medicamentelor Farmacologia

Toxicologia Aromoterapia

Expertiza legală Cosmetologia

Sistematica
FARMACOGNOZIA Organică
Morfologia Analitică
Anatonia Neorganică

Biotehnologia Fitochimia

Genetica plantelor Biochimia vegetală

Hemotaxonomia Selecția plantelor

BOTANICA LIMBA LATINĂ CHIMIA

ȘTIINȚE DE BAZĂ
 2.Obiectivele și sarcinile farmacognoziei ca știință la actuale

Obiectivul general al farmacognoziei este acumularea, extinderea şi

aprofundarea continuă a cunoştinţelor despre produsele vegetale şi
unele produse animale ca materie primă pentru producerea preparatelor
fitoterapeutice şi farmaceutice.

Sarcinile farmacognoziei includ:

• Studierea plantelor medicinale ca surse de substanţe biologic active și
producătoare de produse vegetale medicinale
• Studierea merceologică a resurselor de produse vegetale
• Studierea principiilor active și elaborarea metodelor de stabilire a calității
produselor vegetale
• Normarea şi standardizarea materiei prime vegetale
• Căutarea, identificarea, descrierea și obținerea unor noi produse
vegetale
3.Produse vegetale - parți morfologice ale plantelor :
Herba, Folium, Fructus, Flores, Cortex, Radix, Rhizoma, Tuber,Bulbus,
Bulbotuber, Stipitis, Semen, Gemmae, Capita, Strobily, Stigmata,
Exocarpium, Pollen, Lignum
3.Produse vegetale - componente biochimice ale plantelor:
Balsamum, Gummi, Oleum, Oleum aethericum, Resina, Oleum
Therebintthinae, Colophonium, Kautschuk, Gutta-percha, Pix liquida
Pini, Amilum, Gossypium
 4.Istoricul apariției și evoluția farmacognoziei
Grecia
• Hipocrates (460-377 î.Ch.): ”părintele medicinii” În “Corpus Hippocraticum” descrie
236 plante; medicina raţională: natura vindecă bolile, medicul are sarcina de a ajuta
natura; intuia și existența unui principiu responsabil de efectul tămăduitor al plantei.
• Theophrastus (371-287 î.Ch.) filozof și naturalist antic, elev al lui Aristotel (384-
322 î. Ch.), În cele două tratate ajunse până astăzi ”De causis plantarum” și“Historia
Plantarum” descrie cca 500 specii de plante din bazinul Mării Mediterane. A unit
conceptele sale de morfologie, sistematizare și dezvoltare naturală a plantelor într-o
singură știință, pe care a numit-o Botanica, ulterior fiind numit părintele botanicii.
• Dioscoride (50-100 d.Ch.) “ De Materia Medica” – 600 specii de plante.
Hipocrates Theofrast
 4.Istoricul apariției și evoluția farmacognoziei
Roma
• Plinius cel Bătrân (anii 23-70 d.Ch.), istoric, filosof şi literat roman. ”Naturalis historia”
în 37 de volume enciclopedie a cunoştinţelor epocii sale în 16 volume descrie 250
produse vegetale. Cunoştinţele despre acestea, alături de alte materiale din
enciclopedie au servit drept surse de referinţă pentru foarte mult timp
• Galenus (131-200, a activat la Roma) unul din părinţii farmaceuticii, a fost preocupat
de metodele de preparare a unor forme farmaceutice din plante. A descris 473
medicamente vegetale. Părintele Galenicii. A pus începutul separării farmaceuticii,
care colectează și prepară medicamente, de medicină - activitate preocupată de
diagnosticarea maladiei și prescrirea remediilor.
Plinius cel Bătrân Galenius
 4.Istoricul apariției și evoluția farmacognoziei
Evul mediu
• Destrămarea Imperiului Roman (perioadă de magie şi ignoranţă)
• Perioada supremaţiei arabe în medicină
• Prin a. 840 în Persia a fost înfiinţată prima farmacie
• Apar mulţi autori și lucrări originale arabe de medicină şi farmacie
• Figura cea mai proeminentă este Abu-Ali-Ibn-Sina (Avicena) ( 980-1037) din
Buhara. Cartea lui Avicena „Canonul ştiinţei medicale”, înclude,
alături de medicamente minerale și animale,
și aplicarea medicamentelor vegetale.

Tradus în limba latină şi alte limbi europene

„Canonul ştiinţei medicale”, a servit mult timp
în Europa drept autoritate ştiinţifică egală
după valoare cu lucrările
lui Dioscoridis şi Galenius.

Avicena
 4.Istoricul apariției și evoluția farmacognoziei (vii)

Secolul XV (Renaşterea)
• perioada ştiinţifică: se pun bazele chimioterapiei,
• Paracelsus (Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von
Hohenheim) (1493-1541), medic elveţian, întemeietorul chimioterapiei.
Paracelsus primul întrevede existenţa principiului activ, vorbind de „sufletul
vegetalelor”, sub formă de quinta essentia ( - o mică parte din plantă
este activă – arcanum - în raport de masă 1 : 20 părți de plantă) =
principiu activ
• Tot Paracelsus este şi întemeetorul
învăţăturii despre plantele medicinale
numită „Iatrochimia”: plantele pot învinge
bolile cu care se aseamănă după anumite
criterii, numite de el semne ale naturii.

Paracelsus
 5. PLANTELE MEDICINALE ȘI AROMATICE ÎN MOLDOVA (I)

• În a doua jumătate a secXX în RM se formează și se consolidează o rețea

instituțională puternică de cercetare a plantelor medicinale și aromatice:
• Cercetări fundamentale privind introducerea în cultură, cultivarea, selecția și
ameliorarea soiurilor de plante medicinale și aromatice se efectuează la Stațiunea
Experimentală pentru Plante Uleaginoase și Eterouleaginoase din Moldova fondată în
anul 1948 ca filială a Institutului unional de profil din Crasnodar (Rusia), din 2006 -
Centrul ”Genetica și Ameliorarea Plantelor Aromatice și Medicinale” din cadrul
Institutului de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor al Academiei de Științe a
Moldovei (AȘM)
• Pe parcursul existenții acestei instituții, aici au fost studiate particularitățile biologice
și de dezvoltare în dependență de regiune a cca 40 specii (mentă, busuioc, pelin,
fenicul, lavandă, isop, cimbir și a.) și elaborate peste 40 soiuri de plante medicinale
și aromatice () cu conținut înalt de principiu activ.
• Centre importante de cercetare, întroducere în cultură și ameliorare a plantelor
medicinale și aromatice devin Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea
Agrară, Institutul de Genetică și Grădina Botanică ale AȘM și a.
• În 1964 se deschide Facultatea de Farmacie din cadrul Institutului de medicină din
Chișinău (actualmente IMF ”Nicolai Testimițanu”) în cadrul căreia actualmente
funcționează catedra ”Botanică farmaceutică și farmacognozie” și Centrul de
Cultivare a Plantelor Medicinale cu o colecție de peste 500 specii de plante unde se
efectuează cercetări multilaterale ale PM inclusiv cercetări fitochimice.
 Plantele medicinale și aromatice în Republica Moldova
Cultivarea și colectarea produse vegetale medicinale (PVM)
• În anii 60-70 în Republica Moldova funcționează câteva gospodării
agricole de stat (sovhozuri) specializate în cultivarea plantelor
medicinale, care transmiteau produsele vegetale uzinelor chimico –
farmaceutice și în rețeaua farmaceutică unională (fosta URSS).
• În această perioadă funcționează și o rețea de cultivare a plantelor
aromatice, etero-uleaginoase, și producere a uleirilor volatile
(exemplu sovhozul-fabrică ”Trandafirul Moldovei” din orașul Leova).
• După 1990 apar agenți economici privați, care cultivă plante
medicinale, obțin și realizează produse vegetale medicinale (PVM).
• Asociația de Stat «Moldsilva», care gestionează fondul silvic de stat,
colectează anual circa 400-500 tone fructe medicinale și până la
circa 150 tone alte PVM (frunze, flori, ierburi)
• Este relativ dezvoltată rețeaua colectorilor și realizatorilor individuali
de plante medicinale spontane
 6.DESCOPERIRI ȘTIINȚIFICE ȘI EVOLUȚIA FARMACOGNOZIEI

Secolele XVII-XVIII
• 1680: construirea microscopului Leeuwenhock (1632-1723)
• 1753: sistemul de clasificare al plantelor – Carl Linné (),(6000 specii clasificate)
• izolarea unor SBA: acizi organici (farmacistul suedez K. Scheele (1742-1786),
alcaloizi, vitamine

Secolul XIX
• IZOLAREA PRINCIPIILOR ACTIVE ALE PRODUSELOR VEGETALE
• 1806 - morfina (Derosne, Seturner,)
• 1820 - chinina (Pelletier, Caventou,)
• 1833 - hiosciamina (Geiger, Hessé,)
• 1869 - digitalina (Nativelle,)

Secolul XX:
• elucidarea biosintezei (izotopi radioactivi)
• introducerea în cultură a unor plante medicinale
• culturi de celule şi ţesuturi pe medii sintetice
• cercetări farmacodinamice ( testarea substanţele izolate, extractelor):
 8. PERSPECTIVELE DEZVOLTĂRII FARMACOGNOZIEI

• Descoperirea, descrierea şi obţinerea de noi produse vegetale şi

principii active, atât din plante medicinale cunoscute, cât şi din cele
nou descoperite rămâne a fi o preocupare de interes în creștere.
• Modernizarea în continuu a metodelor de cercetare, în special a
substanţelor biologic active, racordându-le la ultimele realizări ale
științelor de bază, aprofundând astfel în permanenţă posibilităţile de
dobândire a noi cunoaştințe despre proprietățile plantelor.
• Necesitatea cercetării unor noi tipuri de materii vegetale cum ar fi
apariția către mijlocul sec. XX a produselor vegetale calusale:
tisulare și celulare.
• Extinderea sarcinilor: În unele ţări în sarcina farmacognoziei, în
afara produselor vegetale şi parţial animale se pune și studierea
altor produse de natură biologică: enzime, seruri, vaccinuri.
• Rolul farmacognoziei crește și prin faptul că mai multe domenii de
activitate umană înaintează cerințe mari de calitate față de materile
lor prime de natură vegetală: cosmetologia, producerea
componentelor fitochimice (coloranți, UV, spumefiante etc.)
 Centru de Excelență în Medicină și Farmacie “Raisa Pacalo”
Unitatea de curs Farmacognozie

Referat
“ Obiectul de studiul și sarcinele farmacognoziei generale”

A coordonat :Porubin Ludmila

A elaborat: Didencu Mihaela