Sunteți pe pagina 1din 21

Conceptul de imobilizări corporale

Imobilizările corporale reprezintă active care sunt


deţinute de o entitate:
pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau
prestarea de servicii;
pentru a fi închiriate terţilor;
pentru a fi folosite în scopuri administrative şi sunt
utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un
an.
Recunoaştere
IAS 16 prevede că imobilizările corporale sunt
recunoscute ca activ atunci când:
costul acestuia poate fi evaluat într-un mod credibil
Imobilizările corporale vor fi evaluate de către entităţi
în momentul intrării în unitate a acestora, dar mai pot
fi evaluate ulterior prin modificarea, întreţinerea şi
reparaţia acestora.
!!! Ce menţiuni referitoare la cost apar în legislaţia de
profil de România?
Recunoaştere
perioada de utilizare a bunului să fie mai mare de un an
Imobilizările corporale trebuie să aibă o perioadă de
utilizare care depăşeşte un an.
funcţia bunului să fie aceea de a produce alte bunuri
sau servicii în concordanţă cu obiectul de activitate al
întreprinderii
Imobilizările corporale intrate într-o entitate trebuie să
aibă una din următoarele destinaţii: producţia de alte
bunuri, prestarea de servicii, închirierea la terţi şi
folosirea în scopuri administrative.
!!! De discutat distincţia cheltuieli ale perioadei – cheltuieli
capitalizate!
Evaluarea iniţială
 Imobilizările corporale care respectă condiţiile de contabilizare la active sunt
evaluate la costul de achiziţie sau costul de producţie.
 Costurile de achiziţie sunt reprezentate de preţul de cumpărare, taxele
vamale, taxele nerecuperabile şi toate chletuielile direct atribuibile pentru ca
activul să fie în starea de utilizare prevăzută; toate reducerile comerciale sunt
scăzute o dată cu preţul de cumpărare. Exemple de costuri directe:
 costurile de amenajare şi amplasare;
 costurile iniţiate de livrare şi manipulare:
 cheltuielile de instalare;
 onorariile cuvenite arhitecţilor şi inginerilor;
 costurile estimate pentru demontarea şi mutarea activului;
 costurile de restaurare a amplasamentului, în condiţiile în care costul este
recunoscut ca un provizion pe baza IAS 37.
 Când plata pentru imobilizări este amânată conform condiţiilor de
plată stabilite, bunul este contabilizat la preţul iniţial, dat de plata
imediată, iar diferenţa dintre suma şi totalul plaţilor este considerată
cheltuială cu dobândă pe perioada creditului sau este capitalizată în
conformitate cu IAS 23. Potrivit OMFP 1802/2014, în cazul amânării
unei contravalori a unei imobilizări, nu este aplicată cerinţa de
actualizare. Reducerile financiare sunt recunoscute ca şi venituri, iar
reducerile comerciale primite în facturi ajustează valoarea imobilizării.
 Dacă reducerile comerciale sunt acordate ulterior facturării, sunt
considerate subvenţii!!!
 Costul unei imobilizări cuprinde şi estimarea iniţială a costurilor cu
dezafectarea activului şi refacerea amplasamentului care dau naştere
unei obligaţii pentru întreprindere fie la achiziţie, fie ca urmare a
utilizării activului într-o anumită perioadă, în alte scopuri decât
pentru producţia de stocuri în perioada respectivă.
Schimburile de imobilizări corporale
 Un activ imobilizat obţinut prin schimb este evaluat la valoarea justă a
unui activ primit, este echivalent cu activul cedat şi corectat cu
valoarea oricărei sume echivalente în numerar.
 De regulă, imobilizările primite sunt evaluate la valoarea justă
exceptând situaţiile în care tranzacţiile de schimb nu au fundament
comercial sau când nici valoarea justă a activului primit sau cedat nu
poate fi determinată în mod fiabil. Contrar IAS 16, OMFP nr.
1802/2014 prevede că schimbul de active determină înregistrarea a
două operaţiuni distincte.
 Ajustările se vor efectua la nivelul situaţiilor financiare.
Exemplu 1
 Întreprinderea A schimbă la data de 01.06.2015 un echipament care are
o valoare justă de
a. 52.000 lei
b. 60.000 lei
 cu un alt echipament al întreprinderii B, evaluat la valoarea justă de
51.000 lei. Echipamentul întreprinderii A este achiziţionat în luna
martie 2013 (este pus în funcţiune la 01.04.2013) la o valoare de intrare
de 100.000 lei şi este amortizat liniar, durată de viaţă utilă 5 ani. Pentru
echipamentul primit, se stabileşte o durată de viaţă rămasă de 2 ani.
 La 31.12.2015, valoarea de inventar a echipamentului primit la schimb
este de 35.500 lei. La 31.12.2016, conform Raportului de evaluare a
echipamentului, valoarea justă a acestuia este stabilită la 52.500 lei.
 Exemplu 2
 La 31 decembrie N o entitate achiziţionează o sondă tehnologică, al cărei preţ pe
factură este de 1.000.000 lei. Conducerea estimează că durata de utilitate va fi
de 8 ani, iar la expirarea acestei perioade vor fi angajate cheltuieli cu
dezafectarea echipamentului şi refacerea amplasamentului în valoare de 20.000
lei. Presupunem că rata de actualizare este de 9%.
  Cum se schimbă situaţia, dacă la sfârşitul exerciţiului N+1, cheltuielile
cu dezafectarea sunt reestimate la 23.000 lei, iar rata de actualizare se
modifică la 10%?
 Care ar fi situaţia, dacă la sfârşitul exerciţiului N+2, cheltuielile cu
dezafectarea sunt reestimate la 10.000 lei, iar rata de actualizare se
modifică la 7%?
În cazul reevaluării, creşterea datoriei (a
provizionului) va afecta rezerva din reevaluare
existentă (105=1513), iar diferenţa eventuală afectează
o cheltuială (6812=1513), iar diminuarea datoriei (a
provizionului) va influenţa veniturile (1513=7812), în
măsura în care compensează o reevaluare negativă,
înregistrată anterior ca o cheltuială, iar diferenţa va fi
evidenţiată ca rezervă din reevaluare (1513=105).
 Exemplu 3
 La 1 ianuarie N se achiziţionează un echipament tehologic la costul de
400.000 u.m. Managerii estimează durata de utilizare a acestuia la 5
ani, iar cheltuielile cu dezafectarea şi refacerea amplasamentului la
20.000 u.m. Rata dobânzii pe piaţă va evolua astfel: N =6%; N+1 =8%;
N+2 =11%; N+3= 12%; N+4 =14%.
 La sfârşitul exerciţiului N+1, valoarea justă a echipamentului tehnologic
este stabilită la 250.000 u.m. De asemenea la sfârşitul exerciţiului N+2,
cheltuielile cu dezafectarea echipamentului tehnologic şi refacerea
amplasamentului se estimează la 30.000 iar durata de utilizare la 6 ani.
Rata dobânzii de piaţă sunt estimate astfel: N+3 =13%; N+4 =14%; N+5
=15%.
Amortizarea
Amortizarea reprezintă alocarea sistematică la
cheltuieli a valorii amortizabile a unui activ pe
întreaga sa durată de viaţă utilă.
Amortizarea economică sau contabilă este
determinată în urma estimărilor şi calculelor
rezultate din deciziile conducerii întreprinderii.
Ea afectează elementele de imobilizări ale
activului, în timp ce cheltuiala corespondentă
afectează contul de profit şi pierdere.
Amortizarea fiscală nu afectează performanţa
întreprinderii, ci calculul impozitului pe profit.
Amortizarea
Valoarea amortizabilă este costul activului dacă
întreprinderea are intenţia să folosească bunul până
la terminarea duratei sale economice de viaţă.
Valoarea reziduală este suma netă pe care
întreprinderea se aşteaptă să o obţină prin vânzarea
unui activ, la sfârşitul duratei sale de viaţă utilă,
după deducerea cheltuielilor estimate cu cesiunea
(existenţa unui terţ sau a unei pieţe active).
Durata de amortizare a imobilizărilor corporale -
perioadă sau număr de unităţi produse.
Amortizarea
Metode de amortizare a imobilizărilor corporale
O întreprindere poate utiliza metoda liniară, metoda
degresivă şi metoda unităţilor de producţie atât conform
IAS 16, cât şi OMFP nr. 1802/2014. În reglementările
româneşti apare şi metoda de amortizare accelerată, iar
în IAS 16 metoda însumării anilor.
Metoda aleasă va fi aplicată în acelaşi mod, de la un
exerciţiu la altul, exceptând situaţia în care ar apărea o
schimbare în ritmul aşteptat al avantajelor economice
(permanenţa metodelor). Schimbarea de metodă
afectează contul 1173.
Amortizarea
 Exemplu
 La 1 ianuarie N-1, întreprinderea a achiziţionat un utilaj al cărui cost de
achiziţie este de 120.000 lei. Conducerea întreprinderii a estimat durata
de utilizare a utilajului la 8 ani şi valoarea reziduală 20.000 lei. La
sfârşitul exerciţiului N+1 se estimează că durata ce corespunde cel mai
bine noilor condiţii este de 5 ani, iar valoarea reziduală apreciată din
perspectiva unei posibile vânzări la sfârşitul duratei de utilizare este de
40.000 lei. Se utilizează metoda liniară de amortizare.
 Amortizarea exerciţiilor N-1 şi N este de (120.000 – 20.000)/8 = 12.500
lei
 Valoarea netă contabilă la sfârşitul exerciţiului N: (120.000 – 12.500 x
2) = 95.000 lei
 Valoarea amortizabilă a următoarelor 3 exerciţii (din durata estimată
de 5 ani s-au scurs deja 2 ani) = (95.000 – 40.000)/3 = 18.333 lei.
Amortizarea
Conform IAS 16, imobilizările corporale se amortizează
la valoarea amortizabilă (costul din care este dedusă
valoarea reziduală). Amortizarea unei imobilizări începe
când aceasta este disponibilă pentru utilizare.

În cazul OMFP 1802/2014 nu există noţiunea de valoare


reziduală, amortizarea stabilindu-se prin aplicarea
cotelor de amortizare asupra costului imobilizării. Spre
deosebire de IAS 16, perioada de amortizare începe cu
luna următoare punerii în funcţiune şi încetează la
recuperarea întegrală a valorii lor de intrare.
Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale

Modelul bazat pe cost


O imobilizare corporală trebuie să fie contabilizată la
costul său diminuat cu amortizările cumulate şi cu
orice pierderi acumulate din depreciere.
!!! Să se explice acest model, luând un exemplu
de imobilizare amortizabilă. Menţiuni
referitoare la reflectarea în situaţiile financiare
anuale!
Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale

Modelul reevaluării
Metodele de reevaluare prevăzute atât de IAS 16 cât şi
de OMFP nr. 1802/2014 sunt:
- Metoda valorii nete (a deducerii amortizării din
valoarea activului);
- Metoda valorii brute (a indicelui de creştere).
 Exemplu
 O întreprindere deţine un utilaj care are o valoare de intrare de 60.000
lei. Durata de viaţă este de 10 ani, iar amortizarea cumulată pentru doi
ani este de 12.000 lei. Metoda de amortizare aplicată este metoda
liniară. La reevaluarea utilajului, amortizarea calculată este eliminată
din valoarea brută a activului. Prima reevaluare are loc după doi ani de
la deţinere, valoarea justă a utilajului fiind de 68.000 lei. A doua
reevaluare se efectuează după trei ani de la precedenta reevaluare, când
valoarea justă este de 37.500 lei. A treia reevaluare se efectuează după
un an de la ultima reevaluare, valoarea justă determinată fiind de 12.000
lei. A patra reevaluare are loc după un an de la reevaluarea anterioară,
valoarea justă fiind de 18.000 lei.
 !!!! Rezerva din reevaluare inclusă în capitalurile proprii poate fi
transferată în mod direct la rezultatul reportat sau rezerve,
atunci când aceasta este realizată. O parte din rezerva din
reevaluare poate fi realizată pe măsură ce activul este folosit în
întreprindere, sau integral, la cedare sau casare.
Cedarea
 Conform IAS 18 „Venituri”, câştigurile sau pierderile nete din cedarea
activelor imobilizate pot fi determinate ca diferenţă între încasările
nete şi valoarea contabilă netă a activelor şi înregistrate ca venit sau
cheltuială în contul de profit şi pierdere.
Exemplu
 Presupunem că o întreprindere vinde un echipament la un preţ de
vânzare de a). 23.000 lei; b). 15.000 lei. Valoarea de intrare a
echipamentului este de 50.000 lei, iar amortizarea cumulată până în
acest moment este de 30.000 lei.

S-ar putea să vă placă și