CAROL I

(1866-1914)
PRIMUL
REGE AL
ROMÂNIEI
 După înlăturarea lui Cuza la
11 februarie 1866, au început
demersurile pentru aducerea
pe tronul țării a unui prinț
străin. Acest fapt însemna:
 -o soluție pentru
consolidarea statului
național, întrucât marile
puteri recunoșteau unirea
doar pe durata domniei lui
Cuza;
 -cale eficientă și sigură
pentru stabilitatea politică și
socială;
 -pregătirea terenului în
vederea obținerii
independenței.
Politicienii români îşi îndreaptă privirea spre un
membru al familiei regale de Orleans din Franţa, Filip al
Belgiei, conte de Flandra. Acesta a refuzat politicos
tronul, deoarece pentru un prinţ din Franţa era
dezonorant să ajungă rege al unui stat vasal
Imperiului Otoman.
• Politicienii români, conduşi de către I.C. Brătianu, s-au
dus în Prusia (Germania) unde au propus această onoare
prinţului Carol Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von
Hohenzollern-Sigmaringen. Acesta a acceptat,
menţionând de la început că supunerea faţă de sultan nu
este o problemă atât de mare şi că va fi înlăturată la
momentul potrivit.

• Înainte de a pleca, celebrul cancelar al Germaniei,

Bismark, i-a spus: „De ce sa nu încerci? Dacă reuşeşti,
cu atât mai bine pentru tine!“
• Absolvent de şcoli
militare, Carol (1839-
1914) era un ofiţer trecut
de tânăr prin lupte, un
ostaş prusac disciplinat,
care participase în
război, un fin diplomat şi
un ofiţer apreciat de
către soldaţi pentru
calităţile sale militare şi
de conducător. Pentru
România, un lider tânăr,
cu calităţi militare şi
diplomatice reprezenta
un mare avantaj. La acea
dată abia împlinise 27 de
ani. Se născuse în
1839…
Cu sprijinul Franței și în urma consultării poporului
român, pe data de 10 mai 1866, Carol 1 a intrat în
Bucureşti, capitala României, unde a fost întâmpinat la
Băneasa de 30.000 de români. În acea zi depune
jurământul de credinţă în calitate de domnitor, în limba
franceză, pronunţând în română cuvântul “JUR”!
Această zi devine până în 1947, Ziua națională a țării.
 La 1 iulie 1866 este adoptată
prima constituție internă
românească, elaborată de
Parlament si promulgată de
Carol 1.
Este prima lege fundamentală
care proclamă oficial numele
țării de România și așează
statul român în rândul statelor
europene moderne.

art.1-” Principatele Unite constituie

un singur stat sub numele
de România”
Primii ani ai domniei au
fost grei pentru Carol.
Domnitorul nu s-a putut
adapta la viaţa politică
agitată a Principatelor
Unite. Venea dintr-o ţară
unde ordinea şi disciplina
făceau parte din cultura
ţării, iar în România, care
mai bine de 100 de ani
fusese condusă de domni
fanarioţi, în general
corupţi, ţara era într-o
luptă politică continuă. De
aceea, în anul 1870, a fost
la un pas de abdicare, dar
spiritul său de soldat care
nu se predă l-a făcut să nu
renunţe.
În 1869 s-a căsătorit cu
Elisabeta de Wied, iar
în 1871 s-a născut
Maria, prima
principesă română
din Dinastia de
Hohenzollern. Din
păcate, Maria a murit
de scarlatină la numai
3 ani. De atunci, Carol
nu a mai avut urmaşi.
Regele Carol 1 si soția sa, Elisabeta
În 1877 România participă la războiul ruso-turc în mod
direct, cu toată armata statului român. Calităţile de militar şi
conducător ale lui Carol sunt dovedite în război, timp de luni
de zile participând alături de soldaţi direct în luptă. Sub
conducerea sa armata română învinge, iar România îşi
cucereşte mult dorita libertate, devenind un stat
independent.
Se spune că la prima salvă de tun trasă de către turci de
dincolo de Dunăre înspre pământul românesc a certificat
începutul războiului prin celebrele cuvinte: “Asta-i muzica
ce-mi place!”
• Pacea de după război a consfinţit independenţa ţării,
proclamată la 10 mai 1877, dar Rusia a trădat convenţia
semnată înainte de război cu România şi a ocupat cele trei
judeţe atribuite Moldovei în 1856: Cahul, Ismail şi Bolgrad.
• României i-a revenit însă Dobrogea, teritoriu care i-a adus
deschidere la mare şi care a contribuit la dezvoltarea
economică ulterioară a României.
 România, devenind o ţară
europeană independentă, şi-a
schimbat statutul de Principat
şi, la 10 mai 1881, Carol I a
primit titlul de Rege, iar
România a devenit Regat.
 Atât de mult a preţuit
dobândirea independenţei prin
luptă, încât pe frunte i-a fost
pusă o coroană de oţel turnată
din metalul unui tun turcesc
capturat la Griviţa în 1877.
 Spiritul său de ordine în
crearea unui stat de drept, l-a
făcut ca, aşa cum la venirea sa
în România, în 1866, să adopte
legea de bază ţării, Constituţia,
să adopte modificarea
Constituţiei, prin cea regală,
din 1881, adaptată la noile
realităţi ale României.
 Ca ţară independentă,
România începe o
dezvoltare fără precedent.
Are dreptul să îşi bată
monedă proprie, leul
devenind moneda
naţională a României, cu
subdiviziunea sa, banul.
 Este adoptat imnul regal,
cu text scris de Vasile
Alecsandri şi stema regală.
 Pe frontispiciul Casei
Regale şi al tuturor actelor
emise de aceasta este
scris crezul Regal “Nihil
sine Deo” (Nimic fără
Dumnezeu).
 În cei 48 de ani de domnie
Carol (1866-1914) - cea mai
lungă domnie din istoria
românilor - el a realizat
schimbări majore în viaţa
statului român.
 Regele era un om extrem de
sever şi disciplinat, cu o
moralitate absolută. El a
impus celor cu care colabora
stilul său germanic, exact.
 Regina Elisabeta spunea
despre soţul ei că “şi în
somn el poartă Coroana pe
cap".
• Carol a lăsat o Românie cu o complexă reţea
de căi ferate, cel mai lung pod din Europa
(podul de la Cernavodă), portul de la
Constanţa şi o reşedinţă de vară la Peleş -
demne de orice ţară europeană. 
• Cu sprijinul său au fost modernizate:
- învăţământul – de Spiru Haret,
- administraţia – de Vasile Lascăr,
- apărarea naţională – de Nicolae Filipescu.
• Bucureştii arătau în 1866 ca un orăşel, dar în 1914 erau
oraşul Ateneului, al Palatului Poştelor, al Palatului CEC,
al Cercului Militar National, al hotelului Athenee Palace,
al Palatului Regal - al tuturor marilor clădiri ale
instituţiilor ţării şi Capitalei. A fost numit “Micul Paris”.
• Soţia regelui, Regina
Elisabeta, vorbea mai multe
limbi, era instruită şi a intrat
în lumea literelor româneşti
sub numele de Carmen Sylva
(Cântecul pădurii). Ea a scris
mai ales literatură pentru
copii. Regina a sprijinit
scriitori, muzicieni şi artişti
plastici români.
• În timpul Războiului de
Independenţă ea a înfiinţat
spitale, a organizat îngrijirea
ostaşilor răniţi, a procurat
medicamente, a avut grijă de
familiile sărace, s-a implicat
în acte caritabile si a
încurajat soţiile oamenilor
bogaţi să facă la fel.
• A rămas cunoscută de către
urmaşi în ipostaza de mamă a
răniţilor şi protectoare a
artelor. Prin toate acestea a
urmărit promovarea culturii
româneşti în Europa.
• În 1914 izbucneşte Primul Război Mondial. Carol I s-a văzut pus în
faţa unei alegeri grele: aceea de a lupta împotriva ţării sale de
origine sau de a alinia România, împotriva voinţei acesteia, într-un
război alături de Germania.
• Regele Carol nu s-a opus hotărârii Consiliului de Coroană de a nu
intra în război de partea Germaniei, supunându-se voinței
majorității și adoptând tactica neutralității.Această hotărâre a fost
pentru el o grea lovitură.
• Se spune ca tocmai durerea pricinuită de o asemenea alegere a
fost cea care i-a grăbit sfârşitul de la 10 octombrie 1914.
 În urma sa a rămas o Românie modernă, o ţară care a
trecut de la un stat de tip balcanic la o civilizaţie de tip
occidental.
 În 1914, Regele, la vârsta de 75 de ani, i-a lăsat nepotului
său, Regele Ferdinand, înfăptuirea a ceea ce el nu a putut
să termine: lupta, în fruntea armatelor române, pentru
unirea provinciilor româneşti într-un singur stat.
 A fost înmormântat la Curtea-de-Argeş, acolo unde i-a
urmat, după doi ani, şi soţia sa, Elisabeta…
• Regele Carol I va
rămâne în istorie
ca fiind
conducătorul care
a adus
independenţă ţării
şi cel care a
realizat
modernizarea
României.
 CLASA A VIII a A

ANCA BALAN
KARINA POHONȚU
CĂTĂLINA MARIAN
NATALIA ȚURCANU