ASEPSIA ȘI ANTISEPSIA

Semiologie chirurgicala

Dr. Dănilă Marius

• Ordinul nr. 961/2016 din 19 august 2016
pentru aprobarea Normelor tehnice privind
curățenia, dezinfecția și sterilizarea în unitățile
sanitare publice și private
În sensul prezentelor norme, termenii de mai
jos au următoarele semnificaţii:
• a) curăţare - etapa preliminară obligatorie, permanentă şi sistematică în
cadrul oricărei activităţi sau proceduri de îndepărtare a murdăriei (materie
organică şi anorganică) de pe suprafeţe (inclusiv tegumente) sau obiecte,
prin operaţiuni mecanice sau manuale, utilizându-se agenţi fizici şi/sau
chimici, care se efectuează în unităţile sanitare de orice tip, astfel încât
activitatea medicală să se desfăşoare în condiţii optime de securitate.
Suprafeţele şi obiectele pe care se evidenţiază macro- sau microscopic
materii organice ori anorganice se definesc ca suprafeţe şi obiecte
murdare. Curăţarea se realizează cu detergenţi, produse de întreţinere
şi produse de curăţat.
• b) dezinfecţie - procedura de distrugere a majorităţii microorganismelor
patogene sau nepatogene de pe orice suprafeţe (inclusiv tegumente),
utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici( substante dezinfectante) ;
• c) produsele biocide utilizate în domeniul medical pentru dezinfecţie (tip
de produs 1 şi 2) sunt produse care conţin substanţe active definite în
Regulamentul UE nr. 528/2012 al Parlamentului European
• d) dispozitivele medicale utilizate în procedura de dezinfecţie sunt reprezentate de accesorii
specifice utilizate în acest scop.
• e)dezinfecţie de nivel înalt - procedura de dezinfecţie prin care se realizează distrugerea
bacteriilor în formă vegetativă, fungilor, virusurilor, micobacteriilor şi a majorităţii sporilor
bacterieni; această formă de dezinfecţie se poate aplica şi dispozitivelor medicale
reutilizabile, destinate manevrelor invazive, şi care nu suportă autoclavarea;
• f) dezinfecţie de nivel intermediar (mediu) - procedura de dezinfecţie prin care se realizează
distrugerea bacteriilor în formă vegetativă, a fungilor, a micobacteriilor şi a virusurilor, fără
acţiune asupra sporilor bacterieni;
• g) dezinfecţie de nivel scăzut - procedura de dezinfecţie prin care se realizează
distrugerea majorităţii bacteriilor în formă vegetativă, a unor fungi şi a unor virusuri,
fără acţiune asupra micobacteriilor, sporilor de orice tip, virusurilor neanvelopate şi a
mucegaiurilor;
• h) antiseptic - produsul biocid care fie inhibă dezvoltarea, fie distruge microoganismele
la nivelul tegumentelor/mucoaselor intacte pentru prevenirea sau limitarea infecţiilor;
• i) biofilm - un strat subţire de microorganisme care aderă puternic la suprafeţe organice
sau anorganice şi care este foarte rezistent la un un un unele substanţe biocide;
• j) sterilizare - operaţiunea prin care sunt distruse toate microorganismele, inclusiv
sporii bacterieni, de pe obiectele contaminate, rezultatul acestei operaţiuni fiind starea
de sterilitate
 1. ASEPSIA

Asepsia (a = fără, sepsis = putrefactie) reprezinta ansamblul de masuri profilactice (de prevenire a contaminarii
plagilor) prin care se impiedica contactul germenilor cu plaga operatorie.

Se realizeaza prin curățenie si sterilizare.

 Asepsia are ca metodă prima sterilizarea. Sterilizarea este actul care, printr-o serie
de mijloace, realizează îndepartarea sau distrugerea completă a tuturor microbilor,
chiar a formelor sporulate și a virușilor.
Sterilizarea se poate face cu mijloace fizice sau chimice, dintre care se disting:
• -mijloace clasice- flambarea, fierberea, autoclavarea, caldura uscată, formolizarea.
• -metode moderne- sterilizarea cu vapori de oxid de etilen, raze gamma, submersia
în lichide germicide.

Sterilizarea instrumentarului se face:

• -cel mai frecvent cu caldură uscată, posibil fierbere, autoclavare;
• -ideal, prin radiații ionizante, vapori de etilen oxid.
Sterilizarea materialului moale (textil):
• -cel mai frecvent cu caldură umedă;
• -ideal cu radiații ionizante.
Sterilizarea materialului de sutură:
• -neresorbabil- frecvent autoclavare; ideal prin radiații gamma; de necesitate prin fierbere;
• -resorbabil- infiolare în amestec sterilizant; ideal prin radiații gamma și oxid de etilen.
Sterilizarea materialelor de cauciuc:
• -frecvent prin autoclavare la 120 grade C si 1 atm;
• -ideal prin radiații gamma și oxid de etilen;
• -posibil și prin fierbere la 120 grade C timp de 30 minute;
• -mijloace depășite- fierberea
Sterilizarea acelor:
• -frecvent prin autoclavare;
• -ideal prin radiații gamma;
• -se poate face o sterilizare bună cu oxid de etilen;
• -de necesitate, prin fierbere.
Sterilizarea periilor, apei, săpunului:
• -perii lufe- autoclav; apa- de la autoclav;
• -săpun lichid- se fierb 500g săpun în 10l apă timp de 70 minute
 Aseptizarea mâinilor chirurgului:
-metoda clasică- cel mai frecvent întâlnită - spălarea mecanică cu apa sterilă și săpun, 3 perii câte 5 minute
fiecare. Peria 1 până la treimea proximală antebrațului. Peria a doua pânp la treimea mijlocie și peria a treia
până la treimea distală. Spălarea se completează cu alcool iodat și alcool. Controlul bacteriologic arată
culturi sterile. Remanența microbiana la nivelul glandelor sudoripare implică refacerea aseptizării între
două intervenții chirurgicale, prin spălare cu perie 5 minute.
-metode moderne- cu detergenți (sterizolul); betadina . Aseptizarea este rapida (3 minute) și bună.
-metode de necesitate- badijonarea tegumentelor mâinii și antebrațului cu tinctură de iod în cazuri de mari
urgențe.
 Mijloace și tehnica sterilizării prin caldură:

Înainte de sterilizare, indiferent de metoda folosită, materialele vor fi

pregătite prin spălare și curațare specială, apoi asezate în recipiente speciale.

1. Sterilizarea prin caldură î n mediul uscat - metoda de elecție pentru

instrumente metalice, obiecte de porțelan, sticla Jena. Aparatul este o etuvă
cu pereți dubli izolați în azbest = pupinel. Sterilizarea se face la 160 sC, 30-40
minute. Dezavantaje: timpul îndelungat de sterilizare și de racire (1 oră).

2. Sterilizarea prin caldu ră umedă (în mediu de vapori), sub

presiune.=autoclav. Sterilizarea optimă pentru majoritatea materialelor moi
fiind obisnuită la 1 si ½ atm, 140 sC timp de 30 minute. Se sterilizează prin
această metodă materialul moale, materialul de sutură, materialul de
cauciuc.
Pregătirea și manipularea materialelor sterilizate la autoclav :

Materialele sunt așezate în cutii speciale numite casolete. Pe

peretele lateral, casoletele prezintă orificii ce permit pătrunderea
vaporilor. Dupa sterilizare, o bandă metalică permite astuparea acestor
orficii, favorizând etanseitatea casoletei și păstrarea materialelor în
condiții de sterilitate. După terminarea sterilizării, casoletele sunt
sigilate cu o banderolă pe care este notată data efectuării ei.

Casoletele trebuie păstrate în dulapuri închise. Valabilitatea

materialelor sterile este de 24 de ore, după care, chiar dacă nu au fost
folosite, trebuie resterilizate.
 Sterilizarea prin mijloace chimice
1.Sterilizarea prin vapori de formol:
Se face în termostate ermetic inchise, la subsolul cărora se introduce soluție 40% aldehidă formică sau tablete 3 -
oximetilen. Instrumentele se asează pe rafturi speciale prevăzute cu orificii în partea superioară a termostatului. Timpul de
sterilizare este invers proporțional cu temperatura realizată în termostat. Astfel, la 17s C- 24 ore, la 25s C - 2 ore, la 50sC - 30
de minute. Se sterilizează sonde, bujii, aparate optice. După sterilizare este necesară neutralizarea aldehidei formice prin
expunerea la aer, spălarea cu apă distilată și alcool.
2.Sterilizarea prin vapori de oxid de etilen:
Etilenul este un gaz fără culoare, inflamabil și explozibil. Se obține prin evaporarea unei soluții la 198sC. Are penetrabilitate
foarte mare în cauciuc, lemn, mase plastice, hârtie, textile. Are valoare bactericidă foarte bună, distrugând toate
microorganismele, fără a fi toxic.
Dezavantaje:
• -remanența direct proporțională cu grosimea materialului sterilizat;
• -poate da fenomene iritative;e00:00/00:542019 Volkswagen Beetle onvertDesignTruvi
• -trebuie aerisite 2-5 zile în aer pur;
• -materialele de metal și sticlă pot fi folosite imediat;
• -este explozibil, motiv pentru care se mestecă gaze inerte (CO2 10%, freon 88%).
Sterilizarea se face în instalații asemanatoare autoclavelor orizontale, la temperatura de 40-55s C, timp de 4- 6 ore, 90
minute, în funcție de presiune.
3.Sterilizarea prin submersie î n substante germicide:
Este o metoda de perspectiva, utilizată în prezent pentru materiale care nu rezistă la temperaturi mari și care sunt ușor
deteriorabile (sonde, catetere). Se utilizează mai frecvent:
• -mercaseptul (fenoseptul) soluție 2% fenil- mercuriborat;
• -bromocetul 1-2%;
• -clorocet 0,2-0,6%;
• -glutaraldehida 2% (Cidex), se prepară extemporaneu, soluția fiind activ valabilă 14 zile, permitând o
• bună sterilizare în 3 ore;
• -soluții antiseptice moderne (betadina, sterisolul, etc.) realizează sterilizarea în 15-30 minute
 Alte metode fizice de sterilizare
1.Sterilizarea prin ultraviolete:
Este un act ce se poate încadra în dezinfecție. Se folosesc ca
adjuvante în dezinfecția sălii de operație. Se utilizează lămpile de
ultraviolete pentru iradierea aerului și anumitor zone, cu scopul de a
reduce numarul germenilor. Se iradiază zilnic atmosfera 5-6 ore, prin
lampi instalate în perete, cu lungimea de undă de 253-290 microni și
intensitatea razelor de 18-30 microwatti/ cmp.
2. Sterilizarea prin intermediul radiațiilor.
Se utilizează radiații gamma furnizate de elemente radioactive ca
Cesiu (137), Cobalt (60). Se folosește pe scara industrială mai ales
pentru materialele de unică folosință (seringi, sonde, tuburi, mănuși,
valve).
Mijloace și metode de control ale sterilizării:

Controlul sterilizării este obligatoriu și el se face în primul rând prin controlul parametrilor de
funcționare al aparatelor de sterilizare. Acest mod nu este suficient cum nici metoda bacteriologică
(introducerea de eprubete cu germeni sporogeni, ermetic închise în casolete și insămânțare pe medii de
cultură), sau biologică, de așteptare a unor complicații septice, nu sunt utile practic.
Exemplu de dezinfecție - dezinfecția sălii de operație și a aerului.
Deși sălile de operație sunt împărțite în septice și aseptice, în orice sală există factori care produc și întrețin
o poluare microbiană de intensitate deosebită, cum ar fi:
• -produsele cavităților septice, care se împraștie uneori în timpul intervențiilor;
• -prezența și circulația intensă a personalului medical;
• -ajutoare fără echipament de protecție suficient și corespunzător;
• -curenții de aer turbulenți, produși la deschiderea ușilor.
În aceste condiții se impune o respectare riguroasă a regulilor în sala de operație, cât și o dezinfecție
sistematică, care uzează de mijloace multiple.
Curațenia zilnică obligatorie după terminarea operațiilor, este completată săptămânal de:
• -curațenia mare: spălarea cu apă și detergenți a pardoselii, tavanului și aparaturii;
• -formolizarea cu vapori de formol 2-3%, calculându-se 4g formol la 1cm spațiu de sală, timp de minimum
7 ore, timp în care sala rămâne închisă. Excesul de formol se neutralizează cu amoniac în soluție de 11/10
mc

Se poate întrebuința pentru dezinfecție, prin pulverizarea pereților sau a mobilierului, bromocet sau
clorocet.
• Zilnic, aerul din sală se iradiază cu ultraviolete. Lămpile trebuie așezate la 150 cm de pereți și la 300 cm
una de alta. Iradierea este eficientă la distanța de 150 cm, timp de 30 minute.
 2. ANTISEPSIA
Definiție:
Antisepsia (anti = impotriva, sepsis = putrefactie)
Reprezinta totalitatea mijloacelor prin care se urmareste distrugerea
germenilor (metoda curativă) prezenti intr-o plaga, pe tegumente sau in
mediu, cu ajutorului unui antiseptic.

Asepsie si Antisepsie --- didactic se descriu separat, dar in realitate ambele

metode se folosesc simultan si se completeaza reciproc alcatuind
sterilizarea.
 Mijloacele chimice fac apel la o multitudine de compuși, agenti chimioterapici ca sulfamidele și
antibioticele, administrate pe cale internă și antisepticele propriu zise, a caror utilizare, în marea
majoritate, este externă (aplicații, spălături, irigații).
Acțiunea antisepticelor este condiționată de o serie de factori: concentrație, durata de actiune,
temperatura de utilizare, gradul de penetrație al atmosferei ambiante, Ph și vâscozitatea mediului
unde acționează

Un bun antiseptic trebuie să îndeplinească urmatoarele condiții:

• -să fie solubil în orice proporții în apă sau soluții organice;
• -să fie stabil în soluții diluate și în timp;
• -să nu fie iritant și nici toxic pentru țesuturi;
• -să aibă un spectru bacterian întins;
• -să fie bactericid nu numai bacteriostatic;
• -să acționeze rapid, în câteva minute;
• -să-și conserve activitatea microbiană chiar în prezența lichidelor organice
• -să-și păstreze calitățile și când sunt incluși în diferiți excipienți (spray,
pomezi)
 Din punct de vedere didactic , antisepticele
se clasifică astfel
I.Antiseptice slabe:
Pe lângă alte calități, au și o ușoară acțiune antiseptică. Din această
categorie fac parte:
• -săpunul simplu sau cu amestec,
• -benzina iodată (o soluție de iod metaloid în benzină 1%).
Se utilizează la degresarea tegumentelor în jurul plăgii (uleiul
gomenolat în O.R.L.).
II.Antiseptice de suprafață:
Se folosesc pentru badijanarea tegumentelor sau mucoaselor.

ALCOOLUL- rectificat în concentrație de 70%, acționează bactericid datorită puterii

osmotice de pătrundere în straturile profunde ale epidermului și în glandele sebacee. Este bine
tolerat de tegumente, putând fi utilizat și în regiunile cu tegumente subțiri (axila, scrot).
Introdus în plagă, precipită proteinele, formând un strat izolator ce favorizează dezvoltarea
microbilor din crustă. În concentrație mai mare, condensează proteinele de pe suprafața corpului
bacterian, provocând formarea unui strat impermeabil, care impiedică pătrunderea antisepticului în
interiorul bacteriei și în același timp, deshidratarea celulelor tisulare, scăzându-le puterea de
apărare.
TINCTURA DE IOD- Este un antiseptic de suprafață, frecvent utilizat pentru badijonarea
tegumentelor la nivelul câmpului operator sau în jurul buzelor plăgilor accidentale. Are o acțiune
puternic dezinfectantă, revulsivă, topică rezolutivă. Este bactericid, fungigid, ameboid, moderat
virucid. Iodul mărește puterea de penetrație a alcoolului, soluția devenind eficace și în
profunzime. Dintre dezavantaje :
• -este iritantă pentru tegumentele acoperite cu păr sau alergice;
• -soluțiile vechi pot genera eriteme iodice tegumentelor, prin formarea acidului iodhidric, cu efect
• iritant;
• -aplicat pe plagi, precipită albuminele, iar pe seroase produce aderente;
• -aplicarea de comprese umede pe tegumente badijonate cu iod este contraindicată favorizând apariția
• acidului iodhidric
• derivați organici de iod: betadina .
II.Antisepticele care degajă clor :

HIPOCLORITUL DE Na- antiseptic citofilactic. Se utilizează sub forma de

soluție Dakin. Se
• folosește proaspătă, în irigații continue sau intermitente, la intervale mici,
fiind indicată în plăgile
• anfractuoase cu sfaceluri.
CLORAMINA- 0,2-0,5% preparată din tablete de 500mg. Antiseptic bun
pentru materiale, rufărie
• sau obiecte de sticlă necesare bolnavilor. La spălarea plăgilor se utilizează
soluții 0,1-0,3%. Rufăria este
• dezinfectată în 2 ore cu soluție 5-6%.
V.Substanțe care degajă oxigen în stare născândă:

APA OXIGENATĂ- antiseptic citofilactic, discutabil. Primează acțiunea

mecanică (spălarea și drenarea plăgilor anfractuoase prin spuma pe
care o produce). Are ușoară acțiune hemostatică și bună ca
decolorant. Are efect bacteriostatic asupra germenilor anaerobi,
prin crearea unui mediu puternic oxigenat în jurul lor.

Dintre dezavantaje enumerăm: topește catgutul, provoacă congestie

puternică, întârziind cicatrizarea păagii. Incolor, gust metalic. Se
prepară din perhidrol 30 ml la 1000ml apă= apă oxigenată 3% sau
perogen tablete (1-2 tablete/ 200ml apă).
V.Derivați ai metalelor grele:
Cei mai cunoscuți sunt cei organici sau anorganici ai mercurului (Hg) si
argintului (Ag):
• -sublimatul coroziv soluție1 ‰ pentru dezinfecția mâinilor;
• -oxicianura de Hg soluție 1/4000- păstrarea sondelor în urologie;
• -fenoseptul (fenil- mercuriborat) citofilactic, dar caustic microbian,
utilizat în plăgi- în soluție 0,1- 0,2% sunt mai rar utilizați;

nitratul de argint- derivat argentic anorganic. Dezinfectant bactericid

distructiv, cauterizant, sub formă solidă sau soluții concentrate. Se
folosește sub formă de creion cu acțiune caustică, producând
cauterizarea chimică sau soluții 1/6000- 1/500000, în spălături sau
nitratări vezicale. În contact cu șesuturile, precipită albuminele formând
o crustă din compuși organici ai argintului. Iritația chimică pe care o
produce, grabește epitelizarea. Derivații organici ai argintului, cum ar fi
colargolul 1%, protargolul 2% și argirolul 5%, sunt utilizați în
tratamentul infecțiilor cronice ale mucoaselor.
VI.Aldehidele:
• -formolul, -metenamina.
VII.Acizii: -azotic, boric, acetic.
VIII.Coloranții
Derivații ai acridinei; mai frecvent utilizați sunt:
• -rivanolul- praf galben, antiseptic, cu indicații largi. Se aplică sub formă de soluție
1‰ În plăgi infectate sau comprese;
• -permanganatul de potasiu- cristale de culoare violetă, oxidant, antiseptic slab,
utilizat mai ales la nivelul mucoaselor. Soluția întrebuințată 2-4% este de culoare
roză, mai puternic antiseptica decât cea concentrată;
• -metoseptul (pansetrina)- dezinfectant, colorează în verde tegumentele sau
mucoasele. Se utilizează la pregătirea campului operator, la persoane sensibile la
iod;
• -albastru de metilen 0,5-1%;
• -violet de gentiană 0,5-1%, sunt în atenție în dermatologie;
• -iodoformul, pulbere galbenă cu miros caracteristic- pe plăgi și în stomatologie.
IX.Fenolii și derivații săi- Hexaclorofenul este frecvent utilizat ca antiseptic inclus
într-o serie de preparate (săpunuri, paste dentare, spray-uri).
X.Detergenții:

Substanțe care, scăzând tensiunea superficială, sunt penetrante, favorizează

detașarea mecanică a microbilor și grăsimilor. Au efect abraziv față de grăsimi.
Sunt utilizați sub formă de soluții apoase sau alcoolice, atât pentru uzul menajer,
cât și pentru dezinfecție (pe materiale inerte) sau antiseptic (plăgi).
Toxicitatea lor este variabilă.
• -bromocet- cu acțiune bună antiseptică în plăgi (1%) sau obiecte din mediul
spitalicesc;
• -clorocetul- praf ce se dizolvă instantaneu în apă. Soluția utilă este în concentrație
de 0,1-0,2 până la 0,6%. Este de 10 ori mai puternic decât bromocetul.
• -detergenți menajeri (albă, dero, perlan)- dau rezultate pozitive în dezinfecția
veselei, băilor, ploștilor, urinarelor.

XI.Dezinfectante moderne:
• -Betadina, în diluții diferite este utilă atât pentru dezinfecția instrumentarului, cât
și a plăgilor operatorii;
• -Sterisolul