Pansamente si bandaje

Semiologie chirurgicala
dr. Danila Marius
• În sens strict, pansamentul reprezintă totalitatea mijlocelor și
metodelor prin care se realizează protecția unui țesut sau tegument
față de acțiunea agresivă a diferiților agenți. Pansamentul
chirurgical reprezintă actul prin care se realizează și se menține
asepsia unei plăgi în scopul vindecării ei.
• Plaga este o leziune a țesuturilor corpului, provocată accidental
(arsură, tăietură) sau operator, care presupune întreruperea
continuitatii țesutului respectiv cu sau fără pierdere de țesut. Plaga
chirurgicală este o incizie pe tegumentul deinfectat, deci are risc
de infecție de aproximativ 2%. Plaga chirurgicală este aseptică.
Plăgile accidentale traumatice au risc mare de infecție.
 Aplicarea pansamentelor
RESPECTAȚI CONDIȚIILE UNUI BUN PANSAMENT
a) Să fie făcut în condiții aseptice
•- Folosiți materiale de protecție şi instrumente sterile
•- Spălați şi dezinfectați mâinile, îmbrăcați mănuşi sterile
•- Serviți materialele folosind pense
•- Nu introduceți în casoletă sau în trusa de instrumente pensa cu care ați lucrat în plagă
•- Nu folosiți aceleaşi instrumente la alti pacienți
b) Să fie absorbant
•- Asigurați absorbția secrețiilor pentru a favoriza cicatrizarea
•- Folosiți comprese de tifon şi vată hidrofilă
c) Să fie protector
•- Acoperiți plaga cu comprese sterile şi vată
•- Asigurați-vă că dimensiunile compreselor depăşesc marginile plăgii cu cel puțin 1-2 cm
•- Dacă zona este expusă microbilor, protejați plaga cu un strat mai gros de tifon şi vată
d) Să nu fie dureros
•- Acționați cu blândețe şi răbdare
•- Administrați un calmant la recomandarea medicului dacă situația o cere
•- Spălați plaga prin turnare şi absorbiți surplusul de lichid şi secrețiile prin tamponare
•- Nu fixați pansamentul prea strâns pentru a nu jena circulația şi a nu produce durere
•- Asigurați limitarea mişcărilor în acea zonă dacă există indicații în acest sens
e) Să fie schimbat la timp
•Schimbați cât mai rar pansamentul la plăgile chirurgicale atunci când se menține
curat şi uscat;
• În cazul plăgilor secretante schimbați pansamentul ori de câte ori este nevoie;
DE RETINUT!!!!
 PREGĂTIREA
MATERIALELOR
Se face în funcție de tipul de pansament (protector, absorbant, compresiv, ocluziv, umed)
•- Tava medicală/cărucior pentru tratamente, măsuță pentru pansamente;
•- Trusa cu instrumente sterile: pense hemostatice, pense anatomice, foarfeci chirurgicale, stilete
butonate, sonde canelate;
•- Comprese sterile
•- Tuburi de dren sterile
•- Mănuşi sterile
•- Ochelari de protecție, mască
•- Muşama, aleză
•- Soluții antiseptice: pentru tegumente, pentru plagă
•- Soluții degresante: benzină iodată, eter
•- Medicamente: pulberi, unguente
•- Materiale pentru fixare: feşi de tifon, benzi adezive, plas adeziv , soluție adezivă, ace de siguranţă
•- Tăviță renală
 PREGATIREA PACIENTULUI
PSIHICA
•Informarea pacientul asupra necesității efectuării pansamentului
•- Explicați modul de desfăşurarea al procedurii
•- Obțineți consimțământul
FIZICĂ
•- Poziționați pacientul în funcție de segmentul ce trebuie pansat
•- Alegeți poziția de decubit pentru a evita lipotimia
•- Asigurați intimitatea pacientului dacă este cazul
 RESPECTAȚI TIMPII
PANSAMENTULUI
a) Crearea câmpului operator
•- Degresarea tegumentelor din jurul plăgii pentru a îndepărta urmele de adeziv de la pansamentul
sau sebumul, folosind eter sau benzin iodată
•- Îndepărtați compresele de la pansamentul vechi cu blândețe, umezindu-le cu soluție antiseptică
dacă sunt lipite
•- Dezinfectați tegumentul cu o soluție antiseptică (începând dinspre plagă spre periferie, schimbați
frecvent tamponul)
b) Tratarea plăgii
• natura şi evoluția plăgii;
• Spălați plaga cu un jet slab de soluție antiseptică dacă prezintă secreții,
•-Îndepărtați tubul de dren, îndepărtați firele
c) Acoperirea (protecția plăgii)
•- Aplicați comprese sterile care să depăşească marginile plăgii cu 1-2 cm
•- Nu aplicați un strat prea gros de tifon pentru a asigura o buna capilaritate
•- La plăgile care secretă, acoperiți compresele cu strat nu prea gros de vată pentru a nu permite,
stagnarea secrețiilor în contact cu tegumentul favorizând iritația şi macerarea
d) Fixarea pansamentului :
•- Alegeți o metodă de fixare adecvată regiunii prin înfăşare sau cu substanțe adezive
•- Verificați pansamentul pentru a nu jena circulația de întoarcere sau dacă asigură repausul în cazul
în care este limitată mişcarea
•- Verificați dacă pansamentul jenează mişcarea
 OBIECTIVE

• Favorizarea vindecării plăgii

• Prevenirea infecției
• Aprecierea procesului de vindecare
• Protecția plăgii împotriva factorilor
mecanici
 EFECTUAREA PROCEDURII:
• - Alegeți materialele necesare în funcție de tipul pansamentului
• - Evaluați starea pacientului pentru a stabili dacă pansamentul se face la pat sau la
sala de pansamente
• - Puneți masca, acoperiți părul, spălați mâinile şi dezinfectați-le cu alcool
• - Îmbrăcați mănuşi sterile, luați din trusă 2 pense sterile
• - Îndepărtați pansamentul vechi dacă este cazul, fără să produceți durere. Dacă este
lipit umeziți cu apă oxigenată sau ser fiziologic; observați plaga
• - Curățați tegumentul din jurul plăgii folosind tampoane îmbibate în benzină sau eter
pentru a efectuadegresarea şi apoi dezinfectați cu alcool sau tinctură de iod.
Ştergerea se va face de la plagă spre periferie schimbând des tampoanele pentru a
evita contaminarea
• - Spălați plaga prin turnare pentru a nu produce durere, folosind una din soluțiile
dezinfectante
• recomandate
• - Absorbiți secrețiile din plagă prin tamponare pentru a nu produce durere
• - Curățați din nou tegumentele din jurul plăgii folosind tampon pentru o singură
manevră şi ştergeți apoi cu un tampon uscat
• - Efectuați în continuare tratamentul plăgii în funcție de natura şi evoluția
acesteia, aplicând medicamente dacă sunt recomandate;
• - Acoperiți cu comprese de tifon sterile care să depăşească marginea plăgii
cu 1-2cm şi aplicați desupra un strat subțire de vată dacă este necesar
• - Fixați prin lipire cu materiale adezive sau prin bandajare folosind un
procedeu adaptat regiunii (circular, în spiral , în evantai, cu faşă răsfrântă,
în spic)
 EVALUAREA EFICACITATII
PRECEDURII
• pacientul nu acuza durere
• pansamentul este bine fixat si curat
• plaga este in curs de vindecare
gasiti greseala!
Asa se tine corect fasa in mana
dreapta cand pansati
fazele vindecarii unei plagi
observati cum peste plaga este pusa o compresa si
peste compresa se trage fasa
 Bandaje
• Bandajul sau înfasarea chirurgicala reprezinta metoda de
fixare a pansamentului sau de imobilizare temporara a unor
regiuni anatomice cu ajutorul fesilor.    
•  Fesile pot fi de tifon, de pânza sau tesatura elastica, de diferite
lungimi si latimi, în functie de regiunea pe care o acopera.
• Latimea unei fesi este cuprinsa între 5-25 cm, iar lungimea 1-
20 m. Ele se livreaza în forma de sul, cu capatul initial la
exterior si cel terminal în interior.
• Fasa de tifon este cea mai frecvent utilizata, este moale si se adapteaza bine
oricarei regiuni. Se livreaza sub forma de suluri cu latimile mai sus mentionate si cu
lungimea de 5 m.
• Fasa de pânza este confectionata din orice fel de tesatura în cazul în care nu
dispunem de fesi de tifon si i se pot da lungimi si latimi diferite în functie de
necesitate. Tot din panza se confectioneaza si bandajele pline ,,basma”, in forma
triungiulara, patrata sau dreptunghiulara si care se folosesc pentru fixarea
pansamentului, dar mai ales pentru imobilizarea temporara a unui membru in caz de
fracturi sau luxatii.
• Fasa elastica este tesuta din fire de bumbac si de latex, nu se desira, este usoara,
solida, nu jeneaza miscarile, nu produce staza si se recupereaza usor. Este folosita
in bandajul artuculatiilor in cazul luxatiilor si pentru profilaxia stazei venoase si
edemului de etiologie vasculara la nivelul membrelor inferioare.
• Infasarea chirurgicala a avut mai multa intrebuintare pina la descoperirea
substantelor adezive, care au cucerit teren fiind mai economice si mai manevrabile.
In prezent nu se mai practica reutilizarea fesilor deoarece exista riscul de
transmitere a unor germeni rezistenti în urma manevrelor de spalare si calcare a lor,
deaceea dupa folosire, fesile sunt arse la crematoriu.
Fasa de tifon Fasa autoadeziva
 Indicatiile bandajului
• fixarea pansamentului în regiunile în care materialele
cu substante adezive nu asigura aceasta cerinta ( pe
extremitati, regiunea capului, zona articulatiilor);
• fixarea pansamentelor unor plagi usoare situate în
regiuni supuse traumatizmelor in timpul activiatii
(mîna, picior);
• efectuarea unui pansament compresiv
• imobilizarea temporara a membrelor care au fost
supuse unor traumatizme (entorse, lixatii, fracturi)
 Principii
Bandajul trebuie :
• sa imobilizeze perfect pansamentul pentru protectia plagii
• sa fie elastica pentru a nu produce leziuni de compresie
• sa nu sporeasca suferinta bolnavului
• sa permita miscari în articulatiile interesate
Din punct de vedere tehnic ...
• bandajarea membrelor se incepe din portiunea distala spre cea proximala în sensul
circulatiei venoase
• bandajarea trebuie sa inceapa si sa se termine la 15-20 cm de plaga
• capatul fesei va fi plasat opus plagii si se va fixa printr-un nod care nu jeneaza sau
cu leucoplast
• turele fesei sa nu prezinte cute si sa se acopere partial unele pe altele pentru a nu
aluneca
 Tehnica bandajului
• Fasa de tifon este tinuta în mâna dreapta si cu ruloul spre cel ce executa se
deruleaza de la stânga spre dreapta. Bandajarea incepe cu 2-3 ture circulare ,,ture
de fixare”. Pentru o fixare sigura, dupa primul tur, coltul liber al fesii se rasfrânge .
Urmatoarele ture se trag în diverse moduri (circular, oblic, în evantai, etc.).
Terminarea bandajarii se efectueaza cu 2-3 ture suprapuse, capatul fesii fixându-se
cu ace de suguranta, prin legare sau cu banda adeziva. În cazul legarii se despica
fasa in doua, se încruciseaza sau se înnoada capetele si se leaga în jurul
segmentului respectiv în asa fel încât nodul sa nu fie amplasat pe zona afectata sau
pe zone de sprijin.
• Scoaterea fesei se efectuaza prin
derularea ei în sens invers sau prin taiere
cu foarfeca butonata.
 Modalitaţi de bandajare
• În funcţie de regiunea anatomică supusă bandajului, sunt mai multe tipuri de infaşare: spirală,
circulară, în spică, în evantai, în ,,8”, etc.
• Bandajul circular: se efectuaza suprapunând turele de fasa exact una peste alta.
Are avantajul ca se executa simplu si rapid. Dezavantajul consta în faptul ca se
rasuceste, mobilizând pansamentul de pe plaga. Se aplica pe regiunile cilindrice:
cap, git, brat, abdomen, torace, articulatia pumnului etc
• Bandajul in spirala: dupa fixarea fesei cu ture circulare, se trece la ture oblice,
conducând-o serpuind în asa maniera încât sa acopere 1/3 din turele anterioare. Pe
alocuri fasa se rasfrânge prin tehnica numita ,,manevra policelui”, deoarece
marginea caudala a fiecarei ture ramâne departata de tegumente. Acest tip de
bandajare este indicat de aplicat pe membrele superioare si cele inferioare
• Bandajul in evantai: se începe cu ture circulare aplicate deasupra articulatiei dupa
care se efectuaza o tura oblica deasupra articulatiei, urmatoarele ture fiind conduse
din ce în ce mai putin oblic, ajungând circulare la nivelul liniei articulare. Sub
articulatie se continue din nou cu ture oblice , pâna la acoperirea completa a
regiunii. Este indicata în regiunea cotului genunchiului etc.
• Bandajul în spic de griu sau spica: se începe cu ture circulare deasupra
articulatiei , pentru fixarea pansamentului, dupa care fasa este condusa în forma
cifrei ,,8”, fiecare tura acoperind cea precedenta cu 1/3 sau 2/3. Se termina
infasarea cu ture circulare pe punctul de sprijin. Se indica tot în regiuni articulare,
la radacina membrelor (regiunea inghinala, scapulo-humerala), cât si pentru
executarea unui pansament compresiv dupa amputatie de sân la femei .
• Bandajul in forma cifrei 8: se incepe cu ture circulare sub articulatie, dupa care turele sint
conduse oblic peste articulatie, continuând cu ale ture circulare deasupra articulatiei. Se revine
oblic pe fata opusa , incrucisând prima tura ascendenta, dupa care se continua în 8 acoperind
jumatate din tura anterioara. Se continua de câteva ori si se termina bandajul deasupra
articulatiei cu ture circulare. Este indicata pentru regiunile articulare: articulatia cotului,
piciorului, mâinii.
• Bandajul rasfrânt: se fixează fasă prin ture circulare, după care se continuă oblic în sus până
pe faţa anterioară sau posterioară a antebraţului unde se fixează cu ajutorul policelui mâinii
stângi şi apoi se rasfrânge şi continua în jos, înconjurând segmentul posterior, după care iarăşi
oblic în sus acoperind jumătatea turei anterioare se continuă până pe faţa anterioară a
antebraţului unde iaraşi este fixată cu policele, repetând manevra. La sfârşit este fixată cu ture
circulare. Aceasta metodă este indicată de aplicat la nivelul membrelor şi are avantajul

etanşietaţii pe toată lungimea sa .

 Tipuri de bandaje pe regiuni
• Bandajarea calotei craniului  se execută sub formă de capelină sau prin
bandaj recurent (mitra lui Hipocrate)
• Capelina se efectuază folosind o singură faşă de către 2 persoane. Iniţial
faşa este condusă circular pornind de la protuberanţa occipitală, pe
deasupra urechii drepte, lasând libere pavilioanele auriculare, trecând
deasupra arcadelor sprâncenoase, apoi deasupra urechii stângi şi se
continuă cu înca 2 ture circulare pâna la nivelul frunţii, unde se fixează
faşa cu ajutorul policelui şi se rasfrânge până la nivelul regiunii occipitale
unde este fixată de ajutor. Se conduce faşa din spate în fata acoperind bolta
craniană cu ture oblice fixate la final prin 2-3 ture circulare. Se fixeaza
capătul liber al feşii cu leucoplast sau ace de siguranţă, în capătul opus
regiunii pansate
Bandajarea regiunii fetei se practica folosind prastia, capastrul, binoclu sau monoclu.
Prastia se foloseste la bandajarea nasului. Se confectioneaza dintr-o fasa lunga de 50-60 cm, care la ambele
capete se despica lung, lasând la mijloc o portiune de aproximativ 5 cm lungime nedespicata (fig. 8-14), care
este aplicata peste pansamentul nasului. Se trec capetele superioare ale fesii sub pavilionul urechii si se
înnoada în regiunea occipitala, iar cele inferioare se trec deasupra urechilor incrucisându-le pe cele
superioare, realizând astfel o prastie
Capastrul se foloseşte pentru fixarea pansamentului de la nivelui bărbiei şi buzelor. Este confecţionat la fel ca şi
praştia folosind o faşă cu o lungime de 0,50-1m. Fixăm cu partea nedespicată pansamentul de la nivelul
bărbiei sau buzelor, după care capele inferioare sunt legate pe calotă, iar cele superioare la ceafă.
Monoclul sau binoclul se foloseste pentru fixarea pansamentului la nivelul orbitelor.
Monoclul acopera o singura regiune orbitara. Se efectuaza începând cu 2-3 ture circulare frontooccipitale dupa
care se conduce fasa oblic peste ochiul pansat, pe sub urechea de aceeasi parte si se readuce fasa pe frunte,
deasupra urechii opuse. Se efectuaza din nou o tura circulara frontooccipitala, apoi oblic repetând
succesiunea de ture oblice si circulare pâna la acoperirea completa a ochiului. Se fixeaza capatul liber al
fesei cu leucoplast sau ace de siguranta.
Binoclul acopera ambele regiuni orbitale. Pentru infasarea binoculara, în locul turelor circulare frfontooccipitale,
se conduce fasa oblic peste celalalt ochi, turele incrucisindu-se deasupra piramidei nazale unde formeaza o
spica
• Bandajarea toracelui
se efectuaza pentru fixarea pansamentului la nivelui regiunii toracice cât ai pentru imobilizare în fracturi de
coaste si entorse sau luxatii ale umarului si a claviculei.
• Tipurile de bandaje sânt: bandajul circular, spica sânului, bandajul Desault, bandajul Velpeau si basmaua
pentru imobilizarea bratului si a umarului.
• Bandajul circular al toracelui se realizeaza conducând fasa circular incepând din regiunea inferioara a
toracelui 2-3 ture de fixare, dupa care efectuam ,,manevra policelui” si se conduce fasa de jos în sus peste
umar, coborând fasa pe spate pentru a realiza asfel o bretea de sustinere pe umar, fixând-o apoi cu o tura
circulara peste torace. Se repeta manevra pentru a doua bretea peste celalalt umar. Se conduce fasa în ture
spiralate pâna în axila, unde se închee cu 2 ture circulare.
• Spica sânului se începe cu doua ture circulare de fixare pe torace, dupa care se conduce fasa de jos în sus
spre umarul opus sânului de pansat, trecând peste sânul interesat. Se coboara fasa pe spate prin axila
sânului ce trebuie pansat, pâna în dreptul turei circulare, care se executa de fiecare data dupa ce s-a trecut
fasa peste sân si spate. Se încheie bandajul cu doua ture circulare. Spica dubla acopera în mod similar
ambii sâni.
Bandajul umarului in spica
• Bandajul Desault este tehnica cea mai des folosita de imobilizare provizorie pentru leziunile
claviculei si umarului, precum si ca mijloc de imobilizare provizorie pentru fracturile bratului.
Pentru realizarea acestui tip de bandaj avem nevoie de 4 fesi cu latimea de 20 cm, vata si talc.
Initial se sprijina membrul superior al pacientului , astfel încât bratul si antebratul sa formeze
un unghi de 90 de grade. Se începe îmbracarea toracelui cu ture circulare pâna sub axila.
Aceste ture vor izola pielea toracelui si pielea bratului si antebratului, evitând aparitia iritatiei
si chiar a eroziunii pielii, provocate de transpiratia locala. Se întroduce în axila si în plica
cotului o cantitate mica de vata îmbibata cu talc, dupa care lipim bratul si antebtatul de torace
su cotul îndoit la 90 o . Fixam membrul superior de torace prin ture circulare de fasa care
trebuie sa cuprinda bratul, cotul si antebratul. Apoi din spate fasa se trece peste umarul lezat,
coboara anterior peste brat, sub cot si urca în spate paralel cu bratul. Fasa revine în fata peste
umarul lezat, se indreapta oblic sub axila sanatoasa si se reântoarce în fata peste umarul
bolnav, coboara lateral de-a lungul bratului sub cot, apoi sustinând antebratul , se indreapta
spre toracele opus facând o tura circulara de fixare la cot. Dupa aceasta tura de fixare, fasa se
trece din nou peste umarul lezat, coboara anterior, va sustine antebratul, se face iar o tura
circulara si tehnica se continua astfel , încât fiecare tura oblica si circulara sa depaseasca cu
câtiva centimetri tura anterioara. Dupa imobilizarea membrului superior cu 2-3 fesi circulare,
intreg antebratul va fi întarit cu benzi de leucoplast. Pumnul, mâna si degetele trebuie sa
ramâna libere pentru a putea fi permanent mobilizate.
Velpeau
Bandaj tubular de fixare tip plasa