Injecțiile

Semiologie chirurgicala
Dr. Danila Marius
 Definitie
• Act medico-chirurgical prin care se introduce
la nivelul tesuturilor o substanta, pe difetite cai
(intradermica, subcutanata, intravenoasa,
intramusculara) de obicei straina organismului,
in scop explorator, diagnostic si terapeutic.
 Seringa
Seringa este compusa din 3 piese: cilindru, piston, garnitura de etansare.

Caracteristicile tehnico-constructive asigura seringii urmatoarele calitati:

• un control perfect al lichidului de injectat;
• capacitate sporita de etansare;
• siguranta marita in manevrarea pistonului;
• o dozare corecta a solutiilor medicamentoase;
• o alunecare usoara si regulata a pistonului;
• manevrarea cu usurinta, fara a presupune cunostinte deosebite din partea utilizatorilor;
• o imbinare perfect etansa cu suportul de ac prin conul seringii (con Luer).
•
La seringile de 1 ml, 2 ml, 2,5 ml, 5 ml si 10 ml, conul seringii este coaxial cu cilindrul, iar
la seringile de 20 ml conul este excentric.

Prin prelucrarea si ascutirea varfului tubului de ac si tratarea suprafetei (siliconare) se

asigura penetrarea usoara, fara senzatia de durere  a tesuturilor.
Seringa
 Acul
• Ambou. Este componenta din plastic cu ajutorul careia se ataseaza acul la seringa. Importanta acestei componente
este mult mai mare decat s-ar crede, culoarea sa indicand o serie de informatii utile, cum ar fi diametrul acului.
• Canula. Este acul propriuzis, realizat din metal. Aceasta este prevazuta cu un canal prin care circula serul.
• Bizou. Este taietura oblica de la capatul acului, care formeaza varful.
• Lumen. Este canalul din interiorul acului.
• Teaca protectoare. Este o piesa extrem de importanta care se fizeaza deasupra
canulei, de ambou si are rol de protectie. Aceasta poate sa protejeze atat
utilizatorul, cat si acul.
Ce reprezinta culorile de pe ambou?
• Fiecare culoare reprezinta un anumit cod. Galben, spre exemplu
, reprezinta 30 G, albastru 23 G sau negru 22G.
• Acest cod este implementat inca din secolul XIX si initial
a fost folosit in industria sarmei, pentru a clasifica diametrele
acesteia. Din secolul XX este adoptat de medicina si este folosit
peste tot in lume.
• Ceea ce este foarte interesant este faptul ca valoarea
lui G este invers proportionala cu diametrul acului. Astfel,
un ac cu diametru mai mic are un G mai mare.
 Cum se alege acul perfect?
• Acul trebuie sa fie ales in functie de tipul injectiei si de substanta
folosita. Pentru injectarea sub piele este nevoie de ace mai scurte,
in timp ce pentru injectarea in muschi este nevoie de ace ceva mai
lungi.
• Valoarea lui G conteaza foarte mult atunci cand se stabileste
substanta injectata. Astfel, o substanta vascoasa va avea nevoie de
un G mai mic, in timp ce o substanta foarte fluida poate sa fie
injectata cu un ac subtire, care provoaca o durere mai mica.
• Recomandarile medicale sunt urmatoarele:
• Injectiile intradermice au nevoie de ace cu 26 -28 G
• Injectiile intramusculare vor necesita ace cu 26-30 G
• Injectiile subcutanate vor avea nevoie de ace cu 19-27 G
 Substanţe injectabile
• Sunt livrate în fiole, flacoane, borcane cu conţinut steril
• Substanţa medicamentoasă poate fi:
Pulbere - Lichid
• În cazul pulberilor sau dacă fiola este însoţită de solvent, aceasta va fi dizolvată înaintea
injectarii
• Pe recipient trebuie să fie specificat:
Medicamentul
Calea de administrare
Concentraţia, cantitatea
Termenul de valabilitate
 Tehnica injecţiilor
3 timpi principali:
1. Pregătirea seringii
2. Pregătirea regiunii respective
3. Efectuarea injecţiei propriu-zise
 1. Pregatirea seringii
• Necesită 2 manevre: montarea şi încărcarea. Ambele
manevre se efectuează respectând regulile de
asepsie/antisepsie.
• Încărcarea: cu fiola în mână, se goleşte lichidul din gâtul
acesteia(scuturare, lovire), se dezinfectează gâtul fiolei cu
tampon cu alcool 70grade şi se taie cu o pila specială
( dezinfectată în prealabil)
• Se montează acul de aspiraţie, se introduce în fiolă şi se
aspiră(ac gros). În caz de încărcare din flacon, după
dezinfectare, se înţeapă capacul de cauciuc
• După aspiraţie se va scoate aerul din seringă (poziţie verticală
cu acul ridicat şi golire până la apariţia primei picături de
lichid)
 2. Pregatirea regiunii
• Tegumente indemne, fară leziuni sau infecții
(dermatite, foliculite)
• Epilare dacă este necesar
• Dezinfecție cu alcool sau betadine
• Informarea pacientului asupra manoperei ce
va fi executata
 3. Efectuarea injectiei
• Pacientul va fi asezat în clinostatism, iar cel ce
efectuează injecția va adopta o poziție comodă
• Medicamentele păstrate la rece trebuie încalzite
în mână ( poate apare reacție de iritație locală)
• Injectarea unei cantități mari se va efectua lent 
• Acul se scoate rapid, pe direcția de introducere (se
vor prinde seringa și acul de ambou)
• Locul de puncție se acopera cu un tampon steril și
se va efectua compresie digitală
 Injectia intradermica
• Scop diagnostic (intradermoreactii la, tuberculina – Mantoux, chist hidatic – Casoni, antigen
difteric – reactia Schick, pentru reactii de sensibilizare la diferite substante – testarea la
antibiotice)
• Scop terapeutic (anestezia locala,purpure, urticarie, vaccin BCG)
• Zonă de elecţie: faţa anterioară a antebraţelor
(accesibilă, pilozitate redusă)
• Se folosesc seringi mici (2ml) cu ace mici şi subţiri
Metodă: după dezinfecţie se
întinde tegumentul sau se pliază între degetele
I,II o cută de 4-5cm, se introduce acul cu bizoul în
sus paralel cu tegumentul, strict intradermic. Prin
injectare se formează o papulă (“ coaja de
portocală”).
 Accidente / incidente

• Revarsarea soluției la suprafața pielii deoarece s-a intrat cu bizoul in

direcție gresită
• Lipsa formării papulei dacă soluția  se duce sub derm pentru ca s-a
introdus prea profund
• Lipotimie
• Stare de șoc si reacție alergică generalizată din cauza substanței injectate.
În caz de soc anafilatic se intervine cu hemisuccinat de hidrocortizon.   
• Atingerea unui vas sanguin. În acest caz va aparea sânge pe seringă la
aspirație
• Înțeparea unui nerv. În acest caz pacientul va resimți durere vie si intensă
• Ruperea acului în cazuri rare
• Infecții locale în cazul nerespectării regulilor de asepsie si antisepsie.
 Injectia subcutanata
• Injecția subcutanată reprezintă introducerea
unor substanțe medicamentoase (insulină,
anticoagulant, atropina) în hipoderm prin
intermediul unui ac adaptat la o seringă.
• Soluțiile vor forma un depozit din care se va
difuza lent, către sistemul capilar, soluția
medicamentoasă.
• Metodă: după dezinfecţia tegumentelor, se
realizează un pliu cutanat între degetele I şi II,
acul va fi introdus paralel cu direcţia pliului,
după care acesta va fi eliberat. Verificăm prin
mişcări de lateralitate dacă vârful acului e în
hipoderm( acul se mişcă uşor). Se aspiră şi se
injectează lent. Dupa retragerea acului locul se
masează uşor. Pt. hipoderm se folosesc numai
soluţii izotone.
Se vor evita tegumentele ce acoperă vase, nervi, reliefuri osoase, faţa internă a
membrelor, faţă, gât, cap
 Injectia intramusculara
Injecția intramusculară presupune introducerea unei substanțe
medicamentoase (soluţii izotone cristaline, uleioase sau substanţe
coloidale) în țesutul muscular.
Scop ---Terapeutic
• Absorbție rapidă în circulația sanguină.
• Rată rapidă de absorbție comparativ cu injectiile intradermice sau 
subcutanate.
• Efectul medicaţiei administrate intramuscular se instalează mai
lent faţă de efectul medicației administrate intravenos, dar
mai rapid de 4-5 ori decât ce este administrat subcutanat.
• Efectul maxim terapeutic se instalează în aproximativ 20-45 de
minute de la injectare. 
Zone de elecţie:
1. Regiunea deltoidiana: - În orice loc deasupra şanţului
radial - ex: ATPA
2. 2. Regiunea antero-laterală a coapsei: - În 1/3 medie,
antero-lateral, în masa m.cvadriceps sau m.vast
lateral –
Limite: la 3 laturi de deget de trohanterul mare şi la 4
laturi de deget deasupra rotulei - Mai frecvent la
copii - Introducerea acului se face perpendicular pe
tegument, iar coapsa să nu fie rotată extern
3. Regiunea fesieră - Masă musculară mare -
Participă mai puţin la mişcări - Se folosesc ace
lungi - Injectare profundă în plină masă
musculară - Introducerea acului se face printr-
o mişcare bruscă perpendiculară pe suprafaţa
tegumentului - Se aspiră, după injectare se
retrage acul brusc, se tamponează si masează
zona( stricarea paralelismului planurilor)
Mușchiul dorsogluteal care poate fi localizat ușor împărțind imaginar fesa in 4 cadrane. Locul
propice pentru injecția intramusculară este CADRANUL SUPERIOR EXTERN
• Muschiul ventrogluteal. Pentru identificarea locului propice pentru injecția
intramusculară, se pune mâna cu eminența tenară (grupa de mușchi dispusă sub
degetul mare) pe trohanterul mare, indexul pe spina iliacă antero-superioară și
mediusul larg deschis pe creasta iliacă. Spatiul delimitat între degetele 2 si 3
corespunde locului injectiei.
Mușchiul deltoid. Mușchiul deltoid este potrivit pentru administrarea injectiilor cu volum mic.
(= 2 ml)
Injectia intravenoasa