FORMAREA CONȘTIINȚEI

ISTORICE
Realizatori
Crăciun Victor - Ștefan
Ignat Andra
 CONȘTIINȚA ISTORICĂ

Conștiința istorică se naște din încercarea de a construi identitatea unui popor,a unei
națiuni,prin raportarea la alte popoare,iar pasul cel mai important în acest sens este făcut de cronicarii
moldoveni.
În veacul al XVII-lea și-a făcut apariția în tările române un nou tip de cărturar
instruit,iubitor de cultură,cunoscător de limbi latine,uneori chir cu funcții importante în stat.
Pentru ca istoria să nu fie dată uitării,reprezentanți ai boierimii au început sa recupereze
trecutul istoric și să demonstreze ideea unității de neam și limbă.
ISTOGRAFIA reprezintă totalitatea scrierilor istorice dintr-o anumită perioadă sau dintr-o
anumită țară și totalitatea cercetărilor istorice privitoare la un anumit aspect.
Primele forme ale istografiei au fost inscripțiile în limbă slavonă de pe pietrele de mormânt
,așezate de Ștefan cel Mare în amintirea strămoșilor săi.Tot timpul domniei lui,a fost notată prima cronică
”Cronica lui Ștefan cel Mare„ continuată în secolul al XVI-lea de letopisețele lui Macarie,Eftimie și Azarie.
 Dacă pe întreaga perioadă a epocii medievale conştiinţa supremă era cea religioasă, manifestată
prin apartenenţa la un ansamblu de valori spirituale ce ţineau de domeniul sacrului, începând cu Umanismul
Renascentist se va naşte un alt tip de conştiinţă, şi anume, CONȘTIINTA ISTORICĂ. O astfel de
conştiinţă reprezintă atât înţelegerea identităţii trecutului şi a tradiţiei istorice, cât şi a comunităţii de
interese, de scopuri şi idealuri.
Conştiinţa istorică se impune odată cu apariţia Umanismului Renascentist, tocmai pentru că acest
curent pune foarte mult accent pe ideea că omul este înzestrat cu raţiune de extracţie divină şi de aceea
trebuie să-şi cunoască existenţa, lumea în care trăieşte, să-şi construiască o ierarhie valorică într-un univers
al său.
  
De-a lungul timpului,oameni precum Grigore Ureche,Miron Costin,Ion Neculce şi Dimitrie
Cantemir au reaușit să aducă literatura română pe cele mai înalte culmi.Cronicarii moldoveni sunt boieri
luminaţi,cărturari preocupaţi de consemnarea istoriei poporului,fiind conştienţi de rolul său educativ.
Temele fundamentale abordate de cronicari şi care au contribuit la formarea conştiinţei noastre
istorice sunt: →originea latină comună a tuturor românilor
→latinitatea limbii române
→formarea continuităţii poporului român în acest spațiu geografic.
 
 CRONICA reprezintă o lucrare istografică ce ilustrează evenimentele istorice într-o ordine
cronologică.Totodată aceasta reprezintă prima imagine scrisă a istoriei noastre,iar cele mai valoroase aparțin
moldovenilor și muntenilor.
Cronicarii moldoveni scriu „Letopiseţul Ţării Moldovei”,continuând scrierea de undea părăsit-o
predecesorul.Motivul pentru care aceștia  consemnează evenimentele este cunoaşterea istoriei. Liniile de
cercetare abordate de cronicari au dat un impuls formării conştiinţei identintității şi au contribuit la
impunerea limbii naţionale ca limbă de cultură.
Grigore Ureche Miron Costin

Ion Neculce Dimitrie Cantemir

 Conștiința istorică între intenție și concretizarea intenției

Interesul pentru cunoașterea propriei istorii se va manifesta în cultura română prin

conștiința cronicarilor.Aceștia sunt autorii acelor scrieri,prin care s-au pus bazele istografiei neamului
nostru,devenită permanentă până în zilele noastre.Cronicarii au considerat o necesitate stringentă
consemnarea evenimentelor istorice,deoarece provinciile românești parcurseră veacuri de istorie care
riscau să fie lăsate uitării.De aceea ,prima intenție a cronicarilor a fost aceea de a consemna trecutul.
Pe de altă parte,cronicarii sunt cei care conștientizează rolul formativ al istoriei ,conștiința
de neam,de limbă și de origine,fiind personalități reprezentative pentru acea epocă (Grigore Ureche,Miron
Costin,Ion Neculce,Dimitrie Cantemir)
 Cronici independente

Una din cronicile independente o reprezintă ”Letopisețul Țării Moldovei”,începută de Grigore

Ureche,deoarece scoate în evidență scopul cunoașterii ,transmiterii unei experiențe utile,dar totodată și un
scop educativ,fiind cea mai veche cronică scrisă în limba română,ce a fost păstrată.
Are și o valoare literar-artistică, marcând începutul desprinderii de naratiunea istorică și a
evoluției spre naratiunea artistică.dar totodată are și valoare documentară, oferindu-ne informații prețioase
despre epoca înfățișată: 1359-1594(de la Dragoș Vodă până la Aron Vodă).
 Portretismul lui Grigore Ureche

 
Grigore Ureche este cel mai vechi cronicar al Moldovei.
A excelat în portretistică şi în descrierea câmpurilor de luptă,de aceea a fost,numit
portretist.Totuşi. de obicei, portretele scoase din contextul lor epic, nu sunt valabile,pentru că
particularitatea artistică a cronicii este de a ilustra portrete morale, în special a unor domnitori, prin
evenimente. Faptul că este mult evidenţiată partea pozitivă a lui Ştefan cel Mare, este, deasemenea, cu
un motiv.În condiţiile în care principala atitudine a oamenilor este lupta, trăsătura morală definitorie este
vitejia. În acest context, Ştefan cel Mare este modelul eroic. Prin el, Grigore Ureche urmăreşte să
trezească în contemporan sentimentul patriotic şi ideea că jugul turcesc poate fii înlăturat
 Moralismul lui Miron Costin

Între opera lui Grigore Ureche şi opera lui Miron Costin, nu se observă mari diferenţe,deoarece
Miron Costin, a continuat opera lui Grigore Ureche,însă cronicarul încearcă să interpreteze evenimentele
din propriul punct de vedere, fapt ce face ca opera lui să atragă atenţia atât a unui istoric cât şi a unui literar.
În operele cronicarului ,moralismul constituie prima treaptă spre literatura artistică, deoarece
presupune interpretare subiectivă a faptelor narate,participarea autorilor la judecarea oamenilor și a
evenimentelor,tot din perspectivă subiectivă ,caracterul memorialistic,dar totodată și prezența unor procedee
a unor proze artistice.
 Plurlingvismul ilustrat prin viziunea lui Ion Neculce

Ion Neculce este cel mai mare povestitor român pană la Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu .
Criticii literari îl aseamănă pe Ion Neculce cu o „babă” ,deoarece acesta prin stilul său
de povestitor reuşeşte să atragă atenţia ,iar prin acest mod al său de a povesti doreşte să se apropie de
cititor,dar totodată îşi evidenţiază calităţile sale literare.
Stilul de a scrie a cronicarului nu foarte diferit de cel din zilele noastre, acesta respectând regulile
de scriere a unei narţiuni, având un narator omniscient, obiectiv care narează la persoana a III-a,astfel
 evenimente sunt încadrate într-o succesiune cronologică, având o importanţă incontestabilă, fiind o
multitudine de subiecte, personaje şi teme.
 Concluzie

Cronicarii au avut un rol esențial în litearatura română ,fiind cei care i-au dat contur și culoare, cei
care au transmis un numar fundamental de idei pentru etnogeneza românilor,ilustrând cea mai bogată
contribuție documentară pentru istoria noastră medievală.
 Evaluarea cunoștințelor

1)Ce reprezintăconștiința istorică?

2) Care au fost primele forme ale istografiei?

3) Dacă conștiința istorică apare odată cu Umanismul Renascentist,atunci care este ideea pe care se
bazează acest curent?

4) Care a fost prima intenție a cronicarilor?

5) Rolul cronicarilor pentru limba și literatura romană din ziua de azi.