Universitatea Constantin Brâncuși din Tg-Jiu

Facultatea de Științe Economice

Specializarea:Finanțe și Bănci
Anul:2
Grupa:223

Tema 2:
PIAȚA VALUTARĂ, OPERAȚIUNILE REPO ȘI REVERSE-
REPO,SWAP-UL ȘI CERTIFICATELE DE DEPOZIT

Studentă:Udrescu Ionela Alina

Tg-Jiu,2020
Operațiunile de piață monetară (open market)
1.Piața valutară
■ Piața valutară(Forex sau Fx- foreign exchange market) este o piață a tranzacțiilor de
vânzare-cumpărare a valutelor.
■ Piața valutară permite participanților să schimbe o anumită monedă contra altei monede.
■ Nu are o locație fizică sau un punct central,dar operează cu bănci, corpora ții şi persoane
fizice pe întreg globul,24 de ore din 24,mai pu țin în weekend.
■ Cursul de schimb valutar sau cursul FX reprezintă suma la care se schimbă o monedă
contra altei monede.
■ Pe piața valutară, tranzacțiile pot fi executate în sume,la date şi sub denumiri variabile.
■ Participanții la piața valutară sunt:
1.BANCA CENTRALĂ:
-reglementează piața monetară internă;
-monitorizează şi menține valoarea monedei naționale pe piețele valutare;
-menține rezervele valutare;
-controlează ratele dobânzii monedei naționale.
2.BĂNCILE
-administrează portofoliul împrumuturilor în diverse valute;
- furnizează cele mai bune servicii;
-maximizează profiturile prin poziția pe care o dețin şi din arbitraj valutar;
3.SOCIETĂȚI,INSTITUȚII,FIRME etc. LOCALE
-maximizează utilizarea în diverse valute a numerarului;
-minimizează riscurile şi costurile valutare.
■ Piața valutară internă este o piață valutară care operează într-un anumit stat. Achiziționarea și
vânzarea de valută străină se realizează prin intermediul băncilor licențiate. Cerințele pentru
procesarea documentelor utilizate de către instituțiile de credit în procesul de cumpărare și
vânzare a monedei străine în numerar sunt stabilite de către Banca Națională a Moldovei. Rata de
schimb reprezintă un raport proporțional între unitățile monetare din diferite țări.
■ Specificul piețelor valutare
■ Piețele valutare pot diferi în funcție de tipul de curs valutar utilizat:
-cu un singur regim – pentru astfel de piețe este caracteristic cursul de schimb flotant, iar cota ția
acestuia este stabilită în cadrul tranzacțiilor valutare;
-cu regim dual – reprezintă o piață pentru care se aplică simultan cursurile de schimb fix și flotant.
■ După tipul de organizare, piețele valutare sunt divizate în:
-piețele bursiere – sunt piețele valutare organizate, pentru care schimburile valutare reprezintă una
dintre cele mai ieftine surse de monedă străină; de regulă, lichiditatea ofertelor plasate pentru licitații
este considerată a fi absolută;
-piețele în afara burselor – sunt organizate de dealeri și operate de ei prin telefon, re țeaua de
calculatoare sau telefax.
■ Bursa valutară este o întreprindere a cărei funcție constă în organizarea tranzacționării valutei și a
valorilor mobiliare, valoarea cărora este exprimată în valută străină. Scopul unei astfel de activități
este de a mobiliza fondurile temporar disponibile prin vânzarea valutei/titlurilor de valoare și
stabilirea unui anumit curs de schimb.
■ Piețele ambelor tipuri se completează reciproc și au o trăsătură comună – manipulează cu valută și
titlurile de valoare într-un sector bine desemnat. Pentru aceasta, pot fi utilizate diferite metode și
forme de realizare a resurselor de schimb valutar.
 2.Operațiunile repo şi reverse-repo

Operațiunile REPO –operațiuni reversibile,destinate injectării/absorbției de lichidită ți, în

cadrul cărora BNR cumpără de la institu țiile de credit active eligibile pentru tranzac ționare,cu
angajamentul acestora de a răscumpăra activele respective la o dată ulterioară şi la un pre ț
stabilit la data tranzacției.
Operațiunile reverse-repo sunt tranzacții reversibile,destinate absorbției de lichiditate,în
cadrul cărora BNR vinde institu țiilor de credit active eligibile pentru tranzac ționare, angajându-
se să răscumpere activele respective la o dată ulterioară şi la un pre ț stabilit la data tranzac ției.
 3.Swap-ul

■ O tranzactie swap este un acord OTC (Over-the-counter) intre doua parti prin care prima parte
promite sa faca o plata in contul celei de-a doua parti si cea de-a doua parte face o plata
simultana in contul primei parti. Platile pentru ambele parti implicate sunt calculate conform
unor formule si sunt efectuate conform unei scheme convenite cuprinzand o esalonare la
diferite date in viitor. Acest tip de contract swap este denumit plain vanilla.
■ Exista patru tipuri principale de swapuri:
■ swap-uri pe ratele dobanzii
■ swap-uri pe valute
■ swap-uri pe marfuri
■ swap-uri pe actiuni
■ Platile swap-urilor implica rate fixe, flotante sau ambele in functie de tipul de swap. Astfel in
cazul swapurilor pe rata dobanzii platile ambelor parti pot fi bazate pe rata a dobanzii fixa sau
flotanta, in cazul swapurilor pe valute platile unei parti sunt bazate pe dobanda asupra uneia
dintre valute iar pentru partea opusa pe dobanda unei valute diferite. In cazul marfurilor platile
unei parti sunt bazate pe indicele pretului marfii iar cealalta parte face plati bazate pe rata fixa
sau flotanta a pretului. Pentru actiuni si titluri de valoare o parte considera rentabilitatea unui
indice si face plati bazat pe aceasta iar cealalta pe un alt indice. Swapurile sunt contracte OTC
care reprezinta echivalentul unei serii de contracte forward fiecare avand acelasi pret.
■ Operatiunile swap sunt si au fost importante pe pietele produselor derivate iar in prezent
sunt utilizate de o gama larga de jucatori de piata in scopul de hedging, speculatie sau
reducere a costurilor de finantare. Swapurile sunt produse derivate care sunt in masura sa
ofere accesul pe piete pe care, in mod normal respectivii jucatori nu pot patrunde. Natura
OTC a swapurilor ofera acestora o flexibilitate aproape nelimitata si pot fi ajustate intr-o
maniera in care sa fie profitabile pentru ambele parti. Un avantaj al swapurilor este acela
ca este o tranzactie unica care reglementeaza intervale de plata de pana la zece ani in timp
ce alte produse derivate pe termen scurt pot implica un numar mare de contracte si
tranzactii cu costuri suplimentare. Swapurile sunt folosite pentru schimburi reciproce de
riscuri actionand ca o forma de asigurare pentru riscul de piata.
■ Dezavantajele swapurilor constau in faptul ca respectivele contracte nu sunt
standardizate si nu pot fi folosite pentru alte scopuri financiare – nu pot fi tranzactionate.
De asemenea se poate pune problema unui risc de credit in timp ce pentru alte produse
derivate cum sunt contractele futures sau optiunile acest risc de credit nu exista ele fiind
garantate de o casa de compensare. Swapurile mai prezinta riscul de contrapartida, nu
exista nici o garantie ca partile vor respecta obligatiile. Alte riscuri sunt aceleasi ca si in
cadrul altor produse derivate: riscuri de piata, juridice si operationale.
■ Sintetizand swapurile sunt:
- contracte negociate privat si individualizate
- contrapartidele trebuie sa se cunoasca reciproc
- exista riscul de contrapartida – poate fi minimalizat prin constituirea unei garantii.
 4.Certificatele de depozit

■ Certificatele de depozit sunt mai putin utilizate in prezent, iar foarte multe banci nici macar
nu le mai ofera. Ele functioneaza ca si un depozit la termen, in sensul ca banii sunt depusi
pe un termen prestabilit.
■ Unele certficate pot fi pot fi transmise de la o persoana fizica la alta sau pot fi
rascumparate inainte de scadenta, fara a pierde dobanda. Pretul de rascumparare oferit de
banca tine cont de dobanda acumulata intre data constituirii depozitului si data
rascumpararii.
■ Ele pot fi:nominative( nu se transmit de la o persoană la alta)sau la purtător(pot fi transmise
altei persoane).
■ Certificatele de depozit nu se pot prelungi automat, astfel ca daca banii nu se retrag la
scadenta, nu se acumuleaza niciun fel de dobanda pentru ei.