Sunteți pe pagina 1din 13

Sarcina electrică

Molecule si Atomi

Substanţele sunt compuse din molecule ( particule mici care păstrează proprietăţile
chimice ale substanţei ).

Dar moleculele sunt compuse din particule şi mai mici, numite atomi (care păstrează proprietăţile
elementului chimic). De exemplu molecula de apă conţine 2 atomi hidrogen şi 1 atom de oxigen .

Atomul este format din nucleu şi înveliş electronic.


Nucleul, particula centrală a unui atom, este alcătuit din nucleoni (protoni şi neutroni)
concentraţi unul lângă altul.
Nucleul (are aproape toată masa atomului, Protonul (are masa de cca. 1836 ori mai mare decât a
dar este foarte mic- raza sa este de 10000 electronului)
ori mai mică decât a atomului) Neutronul (are masa de cca. 1840 mai mare decât a
electronului )

Protonii sunt particulele pozitive din nucleu. Numărul de protoni (numărul atomic Z ) identifică
elementul chimic şi este egal cu numărul de electroni, deci atomul este neutru din punct de vedere
electric. Protonul are următoarele caracteristici :
- masa m p 1, 661027 kg ;
19
- sarcina electrică q p  1, 610 C.
Neutronii sunt particulele neutre din nucleu.Numărul neutronilor este (A – Z), A fiind numărul de masă.
Neutronul are următoarele caracteristici :
- masa mn 1, 661027 kg;
- sarcina electrică qn  0C.
Învelişul electronic este spaţiul care înconjoară nucleul şi în care se mişcă
electronii. Electronul are următoarele caracteristici :
31
- masa me  9,110 kg ;
19
q
- sarcina electrică e  1, 6 10 C.
ELECTRIZAREA CORPURILOR
Scurt istoric

Electrizarea corpurilor a fost descoperită cu mai bine de 2500 de ani în


urmă, în Grecia antică. Fenomenul de electrizare, “focul ascuns” , cum îl
numeau vechii greci, a fost pentru mult timp considerat o curiozitate. Cuvântul
“electricitate” a fost introdus în ştiinţele naturii probabil la sfârşitul secolului al W. Gilbert (1540-1603)
XVI-lea, fiind atribuit lui W. Gilbert (1540-1603).
Etimologia acestuia, precum şi a tuturor noţiunilor derivate, o
constituie cuvântul grecesc pentru chihlimbar (electron), o răşină naturală
care a fost utilizată în Grecia antică pentru a obţine “focul ascuns”- adică
sarcini electrice acumulate prin electrizare.

Abia în secolul al XIX-lea, cercetările


efectuate de Ampère, Faraday, Maxwell şi
mulţi alţii si continuate de fizicienii şi chimiştii
secolului al XX-lea au condus la concluzia că
proprietăţile fizice şi chimice a tot ce ne
înconjoară, de la atom la celula vie, sunt în
André Marie Ampère mare parte, determinate de existenţa
(1775 - 1836) interacţiunii electrice.
Cuşca lui Faraday (experiment)
Metode de electrizare
A. Electrizarea prin frecare
Experimental se constată că, în anumite condiţii, de exemplu prin frecare, corpurile pot fi
aduse într-o stare care modifică unele dintre proprietăţile mediului în care acestea se află.
Modificarea este pusă în evidenţă prin aceea că alte corpuri, aduse în aceeaşi stare, sunt
supuse unor forţe. Prin frecarea unei baghete de ebonită sau chihlimbar cu o bucată de blană
se constată că bagheta atrage bucăţele de hârtie sau fire de păr, praf etc.

- --

Dacă bagheta de ebonită este adusă în apropierea unui pendul electrostatic se constată că
bobiţa pendulului este atrasă de către baghetă.
Starea baghetei (obţinută în acest experiment prin frecare), ce se manifestă prin propietatea
acesteia de a atrage corpuri uşoare, se numeşte stare de electrizare. Atunci când un corp nu
este electrizat spunem că se află în stare neutră. Procesul prin care un corp trece din stare
neutră în stare de electrizare se numeşte electrizare. Prin convenţie s-a stabilit că unele corpuri
se electrizează negativ (corpuri din bachelită, chihlimbarul) iar altele se electrizează pozitiv
(corpuri de sticlă).
Mărimea fizică scalară ce măsoară starea de electrizare se numeşte sarcină electrică
(notată cu q sau Q ).
 q  SI  1C (Coulomb)
În practică se utilizează submultiplii coulombului :
1C  103 mC  106  C  109 nC  1012 pC
Sarcina electrică este un multiplu de sarcini elementare : q  N e
Sarcina elementară (e) este cea mai mică sarcină electrică posibilă (sarcina electronului în
valoare absolută) : e  1, 610 19 C

Dacă printr-un procedeu oarecare (frecare) se modifică numărul de electroni din înveliş,
atunci atomii devin ioni pozitivi dacă au pierdut electroni şi ioni negativi dacă există un surplus
de electroni faţă de numărul protonilor din nuclee. Prin frecare are loc un transfer de electroni
între corpuri :
- corpul care cedează electroni se încarcă pozitiv cu sarcina q1   N e ;
- corpul care primeşte electroni se încarcă negativ cu sarcina q2   N e
(N este numărul de electroni transferaţi).
Prin frecare poate fi electrizată orice substanţă, chiar şi metalele, dar
trebuie ca acestea să fie prevăzute cu mâner izolator, altfel sarcina electrică
se scurge prin corpul nostru în pământ iar pedulul nu este deviat, ca în figura
alăturată.
B. Electrizarea prin contact
Dacă o baghetă, electrizată prin frecare, este adusă în apropierea
unui pendul electric cu bilă metalică (poziţia 1), se constată că în prima
2
etapă bagheta atrage bila (poziţia 2) dar imediat o respinge (poziţia 3). 3
-
Se trage concluzia că după ce s-a atins bila de baghetă se produce o
electrizare a bilei cu acelaşi fel de sarcină electrică care se distribuie 1

pe toată suprafaţa ei.


La contactul dintre două corpuri, unul încărcat electric cu
Q1 Q2
- - sarcina Q01  N (e) şi celălalt neutru Q02  0 , N t electronii
- - - - trec de pe primul corp pe cel de-al doilea. Deci :
-
Q01 Q02
- primul corp va avea sarcina Q1  ( N  N t )(e) ;
- al doilea corp va avea sarcina Q2  N t (e) .
Corpurile îşi distribuie sarcinile proporţional cu dimensiunea lor, încât, dacă sistemul
este izolat, are loc conservarea sarcinilor electrice:
Q01  Q02  Q1  Q2
+
++ + + + ++ ++
În urma electrizării prin contact corpurile vor avea acelaşi fel de + + ++ +

sarcină electrică, fie numai pozitivă, fie numai negativă. După


atingere bilele se resping.
--
+ + + + + + +
-- +
C. Electrizarea prin influenţă + + + + + +
--
-- +
+

-- +
În cazul conductoarelor metalice este specifică existenţa unui număr mare
--
de electroni care se pot mişca aproximativ liber în interiorul materialului. + + + + + + --
Dacă în apropierea unui corp metalic, izolat, se apropie o baghetă de ebonită --
--
+ + + + + +
electrizată prin frecare, se produce o deplasare a electronilor liberi, --

determinând o polarizarea corpului (o parte negativă şi una pozitivă).


Dacă se conectează corpul la pământ, printr-un fir conductor,sarcina --
+ + + + + +
pozitivă este anihilată de către electronii ce vin din pământ, iar pe corp rămân --
-- --
numai + + + + + + --
--
sarcini electrice negative. După ce se desface legătura cu pământul, se poate --
îndepărta bagheta căci corpul rămâne electrizat, prin influenţă, cu sarcină -- --

electrică negativă, care se distribuie uniform pe toată suprafaţa corpului. -- --


--

Electrizarea prin influenţă se poate realiza şi la corpurile izolatoare, unde, în


prezenţa câmpului electric, forţele electrice produc deformarea învelişurilor electronice
ale atomilor realizându-se dipoli electrici care se orientează ordonat. Această
electrizare este locală dar la capetele corpului se vor găsi straturi subţiri de sarcini
electrice “legate” pe feţele acestuia.
Din cele prezentate mai sus rezultă clar că prin electrizare nu se generează sarcini
electrice, ci doar se transferă sarcini de la un corp la altul sau se redistribuie sarcina
+ - + - + - + - + electrică pe un sistem de corpuri.
+ - + - + - + - +
+
+ - + - + - + - +
LEGEA LUI COULOMB
Experimental s-a constatat că două corpuri electrizate
interacţionează între ele prin forţe de atracţie sau de repulsie
după cum ele au sarcini electrice diferite sau au acelaşi fel de
sarcină electrică.

Pe baza datelor experimentale, fizicianul Charles Coulomb a formulat în anul 1785


legea interacţiunii dintre corpurile electrizate:
Între două corpuri punctiforme, purtătoare de sarcini electrice q1 şi q2 , se exercită
forţe orientate pe linia ce uneşte corpurile, de valoare proporţională cu produsul sarcinilor
şi invers proporţională cu pătratul distanţei r dintre corpuri :
q1 q2
q1 q2 -F F
F k 2
+
r
+
r
Constanta de proporţionalitate k depinde de mediul în care se află sarcinile electrice şi de
sistemul de unităţi de măsură. Pentru vid constanta are valoarea
k0  9 10 N  m / C
9 2 2

Aditional: https://www.physicsclassroom.com/Physics-Interactives
Probleme rezolvate
1. Câţi electroni a primit un corp electrizat cu o sarcină Q = - 10 C ? Cu cât a crescut
masa corpului după electrizare ?
Q = - 10 C
N=? -
Δm = ? electron
Corp

Q 10
Q  N  qe  N   N  19
 6, 25  1019
electroni
qe 1,6 10
Unde : N = numărul de electroni şi qe = sarcina unui electron

m  N  me  m  6, 25 1019 9,11031  56,875 1012 kg

Unde : m = variaţia masei şi me = masa electronului


2. Două corpuri punctiforme, încărcate cu sarcinile q1  1 C şi respectiv, q2  3 C, se află la o
distanţă r = 1m în aer. Determină poziţia x (faţă de q1 ) în care trebuie plasată o sarcină q3
astfel încât, indiferent de valoarea ei, să se afle în echilibru.

q1  1 C  106 C Cele două corpuri, fiind ambele încărcate pozitiv, vor atrage sarcina a
q2  3 C  3 106 C treia şi ea trebuie plasată între corpuri pentru a rămâne în echilibru.
Primul corp atrage sarcina q3 cu o forţă F 1 şi al doilea cu o forţă F2.
r  1m Condiţia de echilibru este ca cele două forţe să fie egale ca modul.
x? q1 q3 q2
F1 - F2
+ +
F1  F2 x r
q1  q3
F1  k
x2 q1  q3 q2  q3 q1 q2 q1 q2
q2  q3  k 2 k  2    
 r  x  r  x rx
2 2
F2  k x x x
 r  x
2

r 1
 r  x   q1  x  q2  x  
6
 0,366m  36,6cm
q2 3 10
1 6
1
q1 10
2. Două corpuri mici, identice, încărcate electric cu sarcinile q1  1 Cşi, respectiv, q2  3000nC se
aduc în contact şi apoi se depărtează la distanţa r = 1m în aer. Se cere :
a) sarcină electrică pe care o va avea fiecare corp după punerea în contact ;
b) forţele de interacţiune electrostatică .
+ + + + +
a) Corpurile fiind identice, după contact,
+
+ + +
q1  1C  10 C 6
+
+ + + +
+ + + + +
vor avea sarcini electrice egale. +
q2  3000nC  3 106 C q1 q2 q q
r=1m
q1  q2
a) q=?
q1  q2  q  q  q1  q2  2q  q 
2
6 6 6
F=? 10  3 10 4 10
b) q   2 106 C
2 2
b) Pentru aer k k o .

q q
-F F
+ +
r

9  
6 2
q 2 2 10
F  k  2  F  9 10   36 103 N  36mN
r 1
4. Două sfere metalice identice, cu masele egale m = 0,1 g, situate în aer, sunt suspendate
din acelaşi punct prin două fire izolatoare, de lungime l = 20 cm. Care sunt sarcinile electrice
(egale) ale celor două sfere, dacă unghiul format de cele două fire este   90 ?
m  0,1g  104 kg
Sfera este în echilibru dacă rezultanta dintre greutate şi
l  20cm  0,2m forţa electrică are acelaşi modul ca tensiunea din fir,aceeaşi
direcţie şi sens opus.
  90 
2

q? T
r
F 2

 F 
tg  2 G
2 G
R
q2 q2
F k 2 k
r q 2 
 F k 4l 2 sin 2
r   
2  tg  kq 2

  2
4l sin 2  tg  
sin  2  r  2l sin 2 2 mg 2 4l 2 mg sin 2 
2 l 2 G  mg 2
  
4l 2 mg sin 2 tg mg  tg
2 2  2l sin 
4
q 2  2  0, 2  2  10 10  94, 28 10 9 C  94, 28nC
k 2 k 2 9 109