Cucerirea independenței

de stat a României
Prof. Elena Ichim
Școala Gimnazială Nr. 2 Zimnicea/Școala Gimnazială
”M.R.Paraschivescu” Zimnicea, jud. Teleorman
 ”Fierbe” Dunărea

Proclamarea independenței de stat a României a exprimat efervescența care cuprinsese

elitele politice pe fondul unui context internațional favorabil- declanșarea ”crizei orientale” în
1875-1876 și a războiului ruso-otoman, în primăvara anului 1877.

9 mai 1877- în sesiunea extraordinară a Adunării Deputaților, Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe al
României, proclamă independența țării:
”În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem ? Suntem independendenți, suntem națiune de sine
stătătoare...suntem națiune liberă și independentă”
 În întâlnirile de la Livadia, în Crimeea, și Ploiești,dintre reprezentanții guvernului român și
domnitorul Carol I cu omologii lor ruși, a fost evidentă trufia imperialistă rusă; aceștia au
respins o eventuală participare a armatei române la sud de Dunăre. România era un stat tânăr
cu care își disputau controlul asupra gurilor Dunării, căci cine stăpânea acest canal de navigație,
avea deschise căile de comunicație până în centrul Europei, și putea dezvolta un comerț
înfloritor pe Marea Neagră, până în Orient.
Imediat după proclamarea independenței, guvernul a anulat tributul către Poartă – 914 000
lei - și l-a direcționat către Ministerul de Război pentru înzestrarea armatei. Armata română
număra peste 100 000 de oameni, dintre care 58 700 făceau parte din ”Armata de Operațiuni”
care va fi pusă sub comanda generalului Alexandru Cernat. La conducerea Marelui Cartier
General a fost numit colonelul George Slăniceanu

Armata rusă a fost copleșită de presiunea și rezistența armatei otomane în sectorul

Șipka și Plevna.Pe 19 iulie, Marele Duce Nicolae, comandantul suprem al armatelor
ruse, solicită principelui Carol sprijinul armatei române. Acesta acceptă cu
condiția să i se încredințeze comanda trupelor româno-ruse ce acționau la
Plevna.Carol I urma să fie secondat de generalul rus Zotov. Grosul armatei române
trece Dunărea pe la Slătioara, lângă Corabia, între 12-16 august.
 Luptele de la Grivița

Cel de-al treilea asalt general asupra Plevnei, a avut loc la 30 august, la insistenţele rușilor care
aveau nevoie de o victorie cu ocazia zilei ţarului, dar a fost respins. Aici armata română a primit cu
adevărat ”botezul focului”. Singura victorie a fost obținută de soldații noștri care au cucerit reduta
Grivița 1. Reduta Grivița 2, despre a cărei existență nu s-a știut, recunoașterea terenului fiind
efectuată de ruși, nu a putut fi cucerită. Toată valea ei s-a transformat într-un carnagiu, românii fiind
direct expuși. Aici au murit la datorie maiorul George Șonțu, căpitanul Valter Mărăcineanu, și peste
1500 de eroi români. Acest loc a fost numit ”Valea Plângerii”.
Mausoleul de la Grivița

În luna noiembrie, armata română cucerește Rahova (Oriahovo) și

Opanez. La 28 noiembrie, după un asediu de circa 3 luni, Osman-
pașa se predă colonelului Mihail Cristodulo Cerchez.
”Capitulez cu armata mea, predându-mă în mâinile junei și
bravei armate române”-aceste cuvinte rostite de Osman exprimau
o admirație sinceră față de eroismul armatei noastre.
După căderea Plevnei, rușii se îndreaptă spre Adrianopol,
românii spre Vidin. În luna ianuarie 1878, este cucerită localitatea
Smârdan. În ianuarie 1878, armata otomană capitulează. Războiul se
încheie. Congresele de pace de la San Stefano și Berlin confirmă o
realitate câștigată pe câmpul de luptă prin jertfa a 10000 de tineri –
independența de stat a României. Marile puteri europene au hotărât
însă un preț peste jertfa de sânge și ne-au impus un schimb
teritorial care ne aduce după patru secole Dobrogea, dar pierdeam
din nou, sudul basarabiei. Din toate aceste furtuni, România ieșea
încrezătoare în destinul ei.
Bibliografie:

• Istoria României în date, coord. Dinu C. Giurăscu, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Enciclopedică,
București, 2007.
• http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Carol_I_de_Hohenzollern-Sigmaringen
• https://www.google.com/search?
q=trecerea+dunarii+de+armata+rusa+la+zimnicea&tbm=isch&source=univ&sa=