Cauzele degerăturilor
Degeratura
a) adaptare, degerătura producându-se mai greu în situaţia existenţei unei rezistenţe la frig câştigate sau
transmise genetic (eschimoşii rezistă la temperaturi de până la minus 70 grade Celsius, iar aborigenii din
Ţara de Foc la temperaturi între minus 38 grade Celsius şi minus 15 grade Celsius, faţă de populaţia de la
ecuator, care pot dezvolta degerături la câteva grade Celsius sub zero).
b) factori favorizanţi, dintre care mai importanţi pot fi:
• caracteristicile îmbrăcăminţii (grosimea, izolaţia, lărgimea, starea uscată), respectiv cu cât e mai subţire,
mai strâmtă, mai udă şi mai uşor de pătruns de frig,cu atât permite apariţia mai rapidă a degerăturii;
• starea psihică: oboseala sau apatia favorizează instalarea degerăturilor;
• condiţii sociale proaste: sărăcie, război
• impregnarea alcoolică, atât prin vasodilataţia periferică de tip vasoplegic, cât şi prin existenţa unei slabe
percepţii a mediului extern;
• existenţa unor ţesuturi sensibilizate anterior la frig (degerături preexistente) permite instalarea unor
degerături la temperaturi mai puţin scăzute decât pentru alţi subiecţi;
• imobilitatea, factor care induce o circulaţie periferică defectuoasă.
Cum se produce degeratura?
• mecanisme de scădere şi împiedicare a pierderilor de căldură,
realizate în principal la nivelul microcirculaţiei, prin
vasoconstricţie;
• mecanisme de producere de căldură (musculatură, ficat);
• vasoconstricţie cu închiderea anastomozelor arterio-venoase,
generând ischemie acută, cu hipoxie acută. Concomitent apare
alterarea transmiterii în terminaţiile senzitive, cu prurit, dureri
acute (tegument alb). Este o fază compensată, total reversibilă.
(grad I + II).
• vasodilataţie patologică, prin deschiderea sfincterelor arterio-
venoase, generând ischemie cronică, cu hipoxie cronică (stază,
agregare trombocitară, tromboze) şi necroză celulară sau
tisulară. Concomitent apare blocarea transmiterii în terminaţiile
senzitive, cu anestezie şi sistarea durerii (tegument roşu –
violaceu). Aceasta este o fază decompensată, parţial reversibilă,
dar uneori ireversibilă.
• sacrificarea extremităţilor, echivalent cu fenomenul de
centralizare din hemoragii („centralizarea căldurii”);
• pierderi mari de căldură, echivalent cu pierderile lichidiene din
arsuri, cu posibilitatea apariţiei de şoc hipotermic, echivalent cu
şocul combustional.
 Tabloul clinic
 degerătura localizată (nas, ureche, buze, mână, picior) – deci în zone expuse cu circulaţie periferică ce poate fi uşor
afectată de expunerea prelungită la temperaturi scăzute;
 piciorul de imersie sau „de tranşee” – expunerea picioarelor la temperaturi oscilând în jurul a 0 grade Celsius, dar
asociat cu umezeală rece permanentă. Situaţiile reale necesită un picior aflat timp îndelungat în apă rece sau zăpadă
umedă asociat unei: situaţii de stare de inconştienţă (ebrietate, crize patologice), împrejurări accidentale (accidente
montane, în perioade de dezgheţ). Această formă clinică de degerătură este o variantă umedă de degerătură de
gradul IV (gangrenă umedă) cu componentă septică importantă asociată încă de la început.
 degerătura de altitudine înaltă – apare în condiţii de frig hipoxic (alpinişti, aviatori).

a) Tratament general, cu:

Tratamentul degerăturilor
scoaterea pacientului de sub influenţa frigului;
asigurarea unui mediu care să permită reîncălzirea zonei
afectate, respectiv încălzirea (defrigerarea) progresivă în mediu
ambiant sau imersie în apă încălzită progresiv;
tratamentul elementelor de şoc hipotermic, prin reechilibrare
hemodinamică (cu lichide la 37 grade Celsius), metabolică,
echilibrare cardiorespiratorie, asigurarea condiţiilor de reluare a
diurezei.
• vasodilatatoare, antitrombotice (heparină), antiagregante (dipiridamol),
antibiotice, antialgice și sedative.
b) Tratamentul local, prin:
• pansamentul sistematic al plăgilor;
• favorizarea eliminării necrozelor, în paralel cu excizia ţesuturilor
necrozate, astfel încât vindecarea survine spontan la degerăturile
superficiale în câteva zile, în timp ce la degerăturile profunde vindecarea
apare în minim 3 – 4 săptămâni sau chiar mai târziu, necesitând grefe în
plăgi granulare şi amputaţii în gangrene);
• tratamentul sechelelor, reprezentate de atrofii musculare, retracţii
tendinoase, poziţii vicioase degete, tulburări vasculare de tip arteriopatie
cronică asociată cu neuropatie cronică periferică
• procedee reconstructive, dacă afectarea unor funcţii este gravă, iar
resursele locale sunt disponibile pentru utilizarea de lambouri cutanate
sau musculo – cutanate diverse .