COLEGIUL DE MEDICINĂ ORHEI

Viaţa economică în
lumea antică

Elev:MIHALAŞ VEACESLAV
Profesor:MORARU LUDMILA
Cuprins :
Agricultura Lumii Antice -1-4
Meşteşugăritul -5-6
Comerţul Şi Transportul-7-8
Colonizarea Greacă-9
 Agricultura
 Baza economiei la majoritatea popoarelor antice,
a fost agricultura. Aceasta s-a practicat în Orient
pe văile marilor fluvii Nil, Tigru, Eufrat, Ind,
Gange, Hauanghe. Datorită perfecţionării
uneltelor, organizării producţiei şi construcţiei
irigaţiilor (diguri, canale, lacuri de acumulare,
puţuri au fost valorificate spaţii întinse, iar
productivitatea muncii a crescut
 Agricultura Egipteană
 Civilizația Egiptului antic s-a dezvoltat datorită
fluviului Nil și inundațiilor sezoniere. Predictibilitatea
revărsărilor și solurile fertile oferite le-au permis
egiptenilor să-și construiască un imperiu pe baza unei
bogății agricole. Egiptenii sunt acreditați ca fiind unul
dintre primele grupuri de oameni care au practicat
agricultura la scară largă. Acest lucru a fost posibil
datorită ingeniozității acestora care au dezvoltat
bazinele de irigație. Cultivau cereale, cum ar fi grâu și
orz, și plante industriale, cum ar fi inul și papirusul.
 Agricultura Grecească
 Grecii antici considerau că agricultura este cea mai
sigură bază a bogăției unui stat.Agricultorii greci au
format clasa cea mai importantă a cetăților. În epoca
homerică, culturile obișnuite erau: grâul, orzul, grâul de
calitate proastă folosit la hrana vitelor, viței de vie,
măslinul, părul, rodia, mazărea, bobul și ceapa. Oamenii
de rând s-au eliberat de sub aristocrația latifundiarilor,
ducând la apariția democrației
 Agricultura în Roma antică
 Agricultura romană descrie practicile agricole ale Romei antice , pe o
perioadă de peste 1000 de ani. De la începuturi umile, Republica Romană
(509 î.Hr. până la 27 î.Hr.) și imperiul (27 î.Hr. până la 476 d.Hr.) s-au
extins pentru a stăpâni o mare parte din Europa , nordul Africii și Orientul
Mijlociu și astfel au cuprins multe medii agricole din care climatul
mediteranean sec , verile fierbinți și iernile reci și ploioase au fost cele
mai frecvente. În zona mediteraneană, o triadă de culturi a fost cea mai
importantă: cereale , măsline și struguri . Marea majoritate a oamenilor
conduși de Roma erau angajați în agricultură. De la începutul micilor
proprietari de pământ, în mare măsură autosuficienți, societatea rurală a
devenit dominată de latifundium , proprietăți imobiliare deținute de cei
bogați și care utilizează în principal munca sclavă. Creșterea populației
urbane, în special a orașului Roma, a necesitat dezvoltarea piețelor
comerciale și a comerțului la distanță cu produse agricole, în special
cereale, pentru a furniza oamenilor din orașe hrană.
 Meşteşugăritul
 Bogăţia de materii prime, ca şi confecţionarea şi perfecţionarea
uneltelor au favorizat dezvoltarea si răspindirea meşteşugurilor.
 Izvoarele istorice atestă prezenţa mineritului, a metalurgiei şi a
construcţiilor latoate popoarele antice. Producerea uneltelor din metal
(săpăliga, secera, plugul,inventarea roţii olarului şi răspindirea ei la
toate popoarele, confecţionarea podoabelor din aur şi argint,
producerea sticlei, a vaselor din piatră sau metal, aceramicii,
prelucrarea pieilor, a linii şi a fibrelor textile, precum şi
diferitele procedee tehnice şi unele invenţii (cuptoare pentru arderea
ceramicii şi pentru topit minereul, sudura fierului şi prelucrarea
metalelor la cald, şurubul şi ghiventul în spirală, roata olarului, roata
pentru găleţile de scos apă, moara hidraulică, macaralele, maşinile de
război etc.) sunt dovada unei ample producţii meşteşugăreşti. Această
dezvoltare era inegală. în statele orientale meşteşugurile se practicau
la curţile monarhilor şi în jurul templelor şi abia mai tirziu în
oraşe,unde meşteşugarii erau grupaţi în cartiere speciale.
 Grecia (în special în Atica au apărut ateliere mici şi
mijlocii, iar din secolele V-IV î.Hr., ateliere mari
(ergasterii),
 unde, alături de proprietar, lucrau şi sclavii.In
Imperiul Roman, pe lingă atelierele mici şi mijlocii
ale căror produse erau vindute direct, apar mari
ateliere, fie orăşeneşti sau ale împăratului, fie în
anexe ale marilor latifundii, unde lucrau sclavii.
Existau adevărate centre specializate în variate
domenii meşteşugăreşti:
 Samos, Corint, Calcis, Egina, Lesbos, Lacoma erau
vestite în prelucrarea metalelor
  Fenicia,Egipt, Milet,Creta, Cipru, Chios, Samos,
Atica etc.), în tors, ţesut şi vopsit: Atica.
Corint, Arretium în ceramică etc.
 Comerţul şi transporturile
 Exploatarea minereurilor, prelucrarea lor, ca şi
transportul diferitelor produse agricole şi meşteşugăreşti
au determinat îmbunătăţirea transporturilor si apariţia
marilor între comerciale. Dacă la început schimbul a avut
un caracter local şi mtem, apare treptat şi schimbul între
diferitestate. In Orient, economia bazată pe schimb a
avut un rol secundar în Grecia şi,mai ales, în Imperiul
Roman creşterea producţiei de mărfuri a impus
extinderea comerţului.In întreaga lume antică au apărut
centre meşteşugăreşti si comerciale, legate între ele prin
drumuri care asigurau transportul mărfurilor la distanţe
mari: Theba, Memphis, Babilon, Ninive, Sidon, Byblos,
Tyr, Mahenjordaro, Harappa, San, Cnossos, Milet,
Megara, Atena, Alexandria, Roma etc.
 Transportul pe uscat se făcea în Orient, la început, cu sania
trasă de boi.După descoperirea roţii, apar carele cu roţi, care
accelerează viteza transporturilor. Alături de boi sunt folosiţi
măgarii şi, mai tirziu, caii.Primii constructori de drumuri au fost
asirienii, urmaţi de perşi. Căile terestre au avut o mare
importanţă în Imperiul Roman vestite erau drumurile care legau
Roma de restul Italiei (Via Appia, Via Aurelia, Via Slaminia
etc.).Popoarele antice au folosit de timpuriu transporturile
fluviale, precum şicele maritime. Sumerienii au inventat navele
cu velă, iar fenicienii, grecii şi romanii au perfecţionat atit
te"nica construcţiei corăbiilor, c0t şi navigaţia. /eamena&ează
porturi: Sidon, Pireu, Milet, Alexandria, Ostia etc.Se făcea
comerț cu cereale, vin, fructe, ulei, produse
meşteşugăreşti,obiecte de lux, dar, în unele regiuni, un
important loc îl deţinea comerţul cusclavi. Cele mai vestite
tirguri de sclavi erau în  Rhodos, Delos, Efes, Bezantion.
 Coloniizarea Grecă
 Coloniile greceşti erau numeroase pe litoralul de sud şi de vest al
Italiei
 împreună cu Sicilia (Syracusa),formau Grecia mare  pe coastele
de nord ale Africii
 (Naukratis), în Bosfor (Bizantin),  pe litoralul Mării Negre
 (Olbia, Istros, Histria, Callatis, Tomisetc.).Centre economice,
coloniile întreţineau relaţii cu oraşul mamă şi au ajuns la o
deosebită înflorire economică datorită legăturilor cu populaţia
autohtonă.Zonele dintre ele au jucat un important rol politic şi
cultural în lumea antică(Cartagina, Syracusa etc.).Apariţia
proprietăţii private ,norme de proprietate.Căile apariţiei şi
dezvoltării proprietăţii private sunt diferite în Orient şi în lumea
greco-romană.Se deosebesc două forme principale ale
proprietăţii: cea orientală şi cea  greco-romană.