Culegerea datelor in diabetul

zaharat, obezitate si
deshidratare
Diabetul zaharat la varstnic
Diabetul este o afecțiune ce apare în mod frecvent la
persoanele vârstnice.
 Până la vârsta de 75 de ani, aproximativ 20% din
populație poate fi afectată de acesta.
 În cazul pacienților vârstnici, diabetul este diferit din
punct de vedere metabolic față de persoanele mai
tinere, la fel și tratamentul.
 Diabetul este asociat cu o scădere importantă a
calității vieții și cu o morbiditate semnificativă din
cauza complicațiilor macrovasculare și
microvasculare. 
•Menținerea nivelului optim al glicemiei și
modificarea factorilor de risc pot reduce substanțial
riscul de apariție a complicațiilor la persoanele
vârstnice.
•Odată cu înaintarea în vârstă, se produc mai multe
schimbări la nivelul metabolismului carbohidraților
ce interacționează cu istoricul genetic pentru a
explica incidența diabetului la persoanele vârstnice,
in plus, stilul de viață joacă şi el un rol important.
•Persoanele obeze (în special în cazul celor cu
obezitate abdominală), ce adoptă o dietă bogată în
grăsimi saturate sau care sunt sedentare, au șanse
mai mari de a dezvolta diabet odată cu înaintarea în
vârstă.
Caracteristici clinice
-Jumătate dintre pacienții vârstnici cu diabet nu știu că
au această boală, ceea ce sugerează că simptomele
hiperglicemiei apar rar în această grupă de vârstă.
- Acest lucru se poate datora faptului că pragul renal
pentru glucoză crește odată cu vârsta, glucoza fiind
eliminată prin urină atunci când nivelul acesteia este
deja crescut semnificativ.
-În plus, setea este tulburată odată cu îmbătrânirea
fiziologică, polidipsia nu este caracteristică pacienților
vârstnici cu diabet. 
Clasificare:
Diabet zaharat tip 1
Diabet zaharat tip 2
Diabet zaharat secundar:
-diabet monogenetic-afecteaza secretia de insulina
-defecte genetice in actiunea insulinei
-boli ale pancreasului exocrin
-boli endocrine
-medicamente si substante toxice
-infectii, etc.
Diabet gestational
Cauzele diabetului zaharat
Diabetul zaharat de tip 1 este numit si diabet
insulinorezistent. Cu alte cuvinte, in lipsa tratamentului cu
insulina, viata nu este compatibila. Sistemul imunitar al
pacientului ataca in mod eronat si distruge celulele beta
din pancreas care produc insulina. Cuprinde aproximativ
10% din totalul cazurilor de diabet zaharat. Diabetul
zaharat de tip 1 nu poate fi prevenit!
Diabetul zaharat de tip 2 cuprinde 90% din totalul
cazurilor. De cele mai multe ori, boala este asociata cu
obezitatea. Acest tip de diabet se caracterizeaza prin
rezistenta la insulina, cu alte cuvinte organismul nu poate
utiliza insulina eficient. Cauza exacta a diabetului de tip 2
nu este cunoscuta inca, dar se considera ca anumiti factori
pot creste riscul de dezvoltare a bolii:
-mostenirea genetica,
-sedentarsimul,
-obezitatea.
La debut, boala poate fi gestionata cu ajutorul pastilelor –
antidiabetice orale – dar ulterior, pacientii, mare parte a
lor, ajung la tratamentul cu insulina pentru controlul
glicemiilor.
Diabetul gestational
Este afectiunea diagnosticata in timpul sarcinii, cu
precadere in semestrul 2 sau 3.
De cele mai multe ori, boala se remite dupa ce femeie a
nascut, dar, peste 50% dintre aceste femei este posibil sa
faca diabet zaharat de tip 2 peste cativa ani.
Factorii favorizanti ai diabetului zaharat de tip 1

Factorii genetici.
Are loc o crestere a riscului de diabet zaharat de tip 2 daca in
familie exista rude care au afectiunea.
Infectii ale mamei in perioada celor 9 luni de sarcina sau
varsta inainta a mamei la momentul nasterii.
Factorii virali sunt:
-enterovirusuri,
-rotavirusuri etc.
Anumite deficiente ale vitaminei D, nivelul ridicat de stres.
Factorii favorizanti ai diabetului zaharat de tip 2
-Excesul de greutate.
Kilogramele in plus constituie un factor care favorizeaza
boala. Sunt studii care sustin ca exista o asociere clara
intre grasimea corporala si rezistenta la insulina, dar
acesta lucru nu inseamna in mod obligatoriu ca o
persoana cu obezitate va face peste ani diabet zaharat.
Specialistii sustin ca o scadere in greutate cu numai 10%
contribuie la eliminarea insulinorezistentei.
-Mostenirea genetica. Este clara o legatura intre cele
doua, cu alte cuvinte marea majoritate a pacientilor cu
diabet zaharat de tip 2 au in familie rude cu aceasta boala.
-Prediabetul- este afectiunea in care nivelul glicemiei din
sange este mai mare decat valorile normale, dar nu atat de
mare incat sa fie diagnosticat cu diabet zaharat de tip 2.
Daca nu este corect tratat si gestionat adesea prediabetul se
transforma in diabet zaharat de tip 2.
-Lipsa miscarii este un alt factor de risc controlabil al bolii.
Practic, cu cat un individ este mai sedentar cu atat mai
mult creste riscul sau de a dezvolta diabet zaharat de tip 2.
-Varsta- Datele statistice arata ca riscul pentru diabet
zaharat de tip 2 creste odata cu inaintarea in varsta.
Principalele simptome ale
diabetului
senzatia de sete in exces,
senzatia de foame in exces,
urinare frecventa,
starea de somnolenta,
oboseala persistenta,
vederea neclara,
rani care se vindeca destul de greu,
Tablou clinic
debutul este insidios

este descoperit cu prilejul unui episod infectios

intercurent
 evolutia este lenta si se manifesta prin aspect

estompat al triadei clasice: poliurie, polifagie,

polidipsie.
Cum se diagnosticheaza diabetul?
Glicemia –a jeun – pe nemancate, dimineata >126 mg/dl. Analiza
se face cand persoana este nemancata, dimineata, la primele ore.
Glicemia in orice moment al zilei >200 mg/dl.
TTGO (testul de toleranta la glucoza pe cale orala). Testul de
toleranta la glucoza se realizeaza astfel: se masoara la inceput
glicemia a jeun dupa o perioada de repaus alimentar de minimum
8 ore, apoi pacientul bea o solutie ce contine 75 grame de glucoza
dizolvata in apa, iar dupa o ora, respectiv la doua ore de la
momentul inghitirii glucozei se masoara din nou glicemia.
Diagnosticul de diabet este pus la un nivel al glicemiei la 2 ore ≥
200 mg/dl.
Hemoglobina A1C numita hemoglobina glicolizate (sau
hemoglobina glicata) este o analiza medicala care
reflecta media glicemiei in ultimele 3 luni. Este o
analiza cu o puternica valoare predictiva in ceea ce
priveste complicatiile diabetului zaharat. Glicemiile din
luna premergatoare masurarii hemoglobinei glicolizate
contribuie cu 50% la valoarea acesteia, in timp ce
controlul din urma cu 3 luni contribuie doar cu 10% din
acea valoare. De asemenea, are un rol foarte important
in ceea ce priveste riscul complicatiilor diabetului:
cetoacidoza, nefropatia, retinopatia.
Complicații:

Diabetul este una dintre cele mai frecvente cauze de

deces în rândul vârstnicilor. Cel mai probabil, rolul
diabetul în mortalitate este subestimat, deoarece,
atunci când pacienții vârstnici decedează din cauze
cardiovasculare, acesta nu este printre factorii
contribuitori la deces.
Mortalitatea în cazul pacienților cu boli
cardiovasculare este în strânsă legătură cu nivelul
glicemiei și cu valoarea hemoglobinei glicozilate 
Principalele complicatii cronice sunt:
Boala vasculara – care duce la atacul de cord, la
accident vascular cerebral. Medicii spun ca peste 50%
dintre pacientii cu diabet zaharat tip 2 au deja
complicatii vasculare la momentul diagnosticarii
diabetului.
Probleme oculare – numita retinopatie diabetica. Prin
afectarea retinei, diabetul zaharat inseamna cea mai
frecventa cauza a orbirii.
-Afectarea nervilor – neuropatia diabetica. Nervii
pot fi afectati pe diverse portiuni, ducand la amorteli
sau parastezii. O parestezie se manifesta prin semne
spontane ca furnicaturi, redoare a pielii – piele
cartonata, amortire.
-Afectarea rinichilor – nefropatia diabetica. In
aceasta complicatie rinichii nu mai functioneaza
partial sau total.
Infectii sau afectiuni cutanate.
-Piciorul diabetic. Dureri, ulceratii, modificari
biomecanice sau chiar amputatii din princina
neropatiei diabetice.
Ochiul diabetic
Retinopatia diabetica este o complicatie a diabetului
zaharat care are o prevalenta de peste 33% printre
pacientii diabetici. Aceasta este cea mai des intalnita
boala oculara diagnosticata la bolnavii de diabet, alte
afectiuni posibile sunt cataracta si glaucomul, ultima
boala oftalmologica afectand nervul ocular. Retinopatia
diabetica poate afecta femeile insarcinate care au diabet.
In cazul acesta, este foarte important controlul
oftalmologic inainte de sarcina, dar si teste in timpul
sarcinii pentru a verifica acuitatea vizuala.
-Cataracta este opacifierea lentilei ochiului care poate duce
la vedere tulbure sau incetosata. Studiile epidemiologice au
demonstrat ca aceasta este cea mai frecventa cauza a
insuficientei vizuale la pacientii cu diabet zaharat. Altfel
spus, aparitia bolii este in stransa legatura cu variatiile
glicemiei.
-Glaucom, alta complicatie a diabetului zaharat. Acesta este
o afectiune a ochiului care poate conduce la pierderea
vederii din princina deteriorarii retinei si a nervului optic.
Persoanele cu diabet zaharat au de doua ori mai multe sanse
de a dezvolta glaucom precum si alte probleme oculare.
Piciorul diabetic
Pacientul cu diabet zaharat poate dezvolta in timp
anumite complicatii, afectiuni localizate la nivelul
piciorului. Practic, medicii spun ca sintagma
piciorul diabetic inseamna de fapt mai multe
afectiuni ale picioarelor la pacientii cu diabet si care
pot conduce la disfunctii tisulare, in cele din urma,
in lipsa ingrijirii adecvate si timpurii se ajunge la
amputatia membrului inferior.
Ulceratiile sunt o alta manifestare a piciorului diabetic.
Mai mult, ulcerul piciorului diabetic este poate cea mai
importanta complicatie a diabetului, datele statistice
arata ca precede amputatia in proportie de 80%. Ulcerele
apar de regula in talpa, in zona imediata de sub degete
sau chiar sub degetul mare de la picior. Desi ele nu dor,
pacientul trebuie sa mearga obligatoriu la medic. Medicii
spun ca doua cauze stau la baza dezvoltarii ulcerului
diabetic: neuropatia diabetica periferica si boala
vasculara diabetica. Mai mult, sunt studii care sustin ca
neuropatia periferica este cel mai puternic factor care
initiaza ulceratiile la piciorul diabetic.
Primele simptome ale piciorului diabetic sunt:
-amorteli sau furnicaturi resimtite in picior,
-uscarea pielii,
-pierderea reflexelor, in special in glezna,
-pierderea echilibrului si a coordonarii,
-bataturi care apar sub picior, pe talpa,
-ulceratii,
- infectii,
-deformari si dureri osoase si dureri articulare
Neuropatia diabetica
-este o complicatie grava a diabetului zaharat ce
afecteaza sistemul nervos periferic. In lipsa
tratamentului evolutia este ireversibila si poate duce la
amputatie
Medicii spun ca daca pacientul are un bun control al
glicemiilor se poate reduce riscul de neuropatie cu
60% cel putin in cazul celor cu diabet zaharat de tip 1.
Mentinerea glicemiei in parametrii normali este
esentiala pentru prevenirea neuropatiei diabetice.
Principalele simptome sunt:
-aparitia furnicaturilor,
-aparitia durerii care seamana cu arsura la nivelul
picioarelor,
Diagnosticatea timpurie are ca efect rezolvarea problemei
inainte de a cauza daune iremediabile precum este
amputatia.
Nefropatia diabetica
-este o complicatia grava la nivelul rinichilor, o boala
renala cronica, progresiva, care apare la o treime
dintre pacientii cu diabet zaharat. Este extrem de
important ca diagnosticul sa fie pus cat mai devreme
pentru ca pacientul sa aiba parte de tratament. In caz
contrar, de la nefropatia diabetica la insuficienta
renala este un singur pas.
Principala cauza a afectiunii este nivelul mare de
zahar din sange, cum se intampla la persoanele cu
diabet zaharat, iar glucoza mare din sange duce la
distrugerea vaselor de sange. In ani, rinichii nu vor
mai putea sa functioneze corect si se va ajunge la
insuficienta renala. Printre factorii de risc se regasesc
si colesterolul marit, hipertensiunea arteriala,
fumatul, consumul exagerat de alcool.
Dintre complicatiile acute ale diabetului zaharat, cea mai
severa este COMA HIPEROSMOLARA, neacidocetozica!

-Comă clinică
-Hiperglicemie marcată (>600 mg/dl)
-Hiperosmolaritate (>350 mOsm/l)
-Absenţa cetozei şi a acidozei:
-corpi cetoni absenţi în urină şi în concentraţie
normală în ser
-HCO3- >20 mEq/l
-pH >7,3
Circumstante de aparitie
Vârstnici (dar rar şi la copii)
Factori precipitanţi
infecţii urinare şi respiratorii
infarct miocardic
embolie pulmonară
pancreatită acută
unele medicamente: corticoizi, betablocante, diuretice,
fenitoină, cimetidină, clorpromazină, clozapină,
olanzapină, alcool, droguri
Tablou clinic
Comă de diverse grade de severitate
Deshidratare marcată (tegumente uscate, hipoTA)
Manifestări neurologice: semne de focar, convulsii
NU: vărsături, dispnee Kussmaul
Mortalitate: 15%
Diagnostic
Suspiciune în prezenţa comei la un diabetic cunoscut

(poate fi şi inaugurală)
Hiperosmolaritate

Absenţa cetozei şi acidozei

Tratament
Rehidratare

Reechilibrare electrolitică

Corectarea hiperglicemiei

Tratamentul factorilor precipitanţi

Corectarea hiperglicemiei
Insulină cu acţiune scurtă intravenos
Bolus: 0,15 – 0,3 UI/kg/h
Injectomat: 0,1 UI/kg/h (6UI/h)
Rata de scădere a glicemiei: 50-70 mg/dl/h
Când glicemia <300 mg/dl: 1-4 UI/h (în funcţie de glicemie)
Glicemia: 90-180 mg/dl
Insulină s.c. când se reia alimentaţia orală (insulina i.v. se
opreşte la 1 h după prima injecţie de insulină s.c.)
Schema de administrare a insulinei
Insulina scurta

Iniţial: 0,15 UI/kgc i.v. în bolus

0,1 UI/kgc/h i.v. în perfuzie

Dacă glicemia nu scade cu 50-70 mg% în

prima oră

0,2 U/kgc/h i.v. în perfuzie urmărind ca

glicemia să scadă cu 50-70 mg%/h
Coma diabetica clasica, hiperglicemica, este mai
rara.

Coma hipoglicemica este frecventa la varstnic.

Hipoglicemia este un pericol real pentru batrani, in
conditiile abuzului de sulfamide hipoglicemiante.
COMA HIPOGLICEMICA
•Comă determinată de scădere valorilor glicemiei (de
obicei <50 mg/dl)
•Hipoglicemie severă: pacientul nu este capabil să se
trateze singur
Circumstante de aparitie
Supradozaj medicamentos
Creşterea intervalului între administrarea tratamentului şi
alimentare
Ingestie de HC în cantitate redusă
Nealimentare
Injectare în vas de sânge
Efort fizic excesiv
Vărsături sau diaree
Consum de alcool
Insuficienţă renală
Tablou clinic
Debut rapid (minute), uneori neprecedată de semne care
sugerează hipoglicemia
Pacient agitat, frecvent cu convulsii, semnul Babinski
bilateral; uneori mimează o comă neurologică
Tonus muscular crescut, contracturi
Hidratare normală, frecvent transpiraţii (nu sunt
obligatorii, fiind absente în comele prelungite sau în caz
de neuropatie vegetativă!!!!)
Tratament
De urgenţă maximă
Glucagon 1-2 mg i.m.
Glucoză 33% până ce pacientul iese din comă (100-150
ml)
Dacă nu sunt disponibile: se introduce zahăr sau sirop cu
linguriţa între arcadele dentare
-După ce îşi revine: prânz glucidic
-Dacă pacientul nu îşi revine şi glicemia a crescut, se
continuă cu perfuzii cu soluţii glucozate 5-10%,
pentru a menţine glicemia la 200-250 mg/dl
-Tratamentul se aplică şi dacă nu avem certitudinea
comei hipoglicemice
-Se recomandă spitalizarea, chiar dacă pacientul a
ieşit din comă
Obezitatea
-Pe masura inaintarii in varsta, persoanele devin tot mai
putin active
-masa musculara tinde sa diminueze la varstnici,
ducand la scaderea metabolismului.
-Aceste modificari au drept consecinta reducerea
necesarului caloric.
-este problema majora de sanatate publica, atat datorita
numarului mare de persoane afectate cat si a riscurilor
asociate cu aceasta boala.
Cauze:
Obezitatea se manifesta printr-o crestere a masei tesutului adipos,
rezultata in urma unor aporturi calorice mai mari decat cheltuielile
energetice.
Factorii care pot provoca un dezechilibru intre aporturile calorice si
consumul de calorii sunt:
 mostenirea genetica,
 aporturile alimentare excesive,
 consumul de alimente bogate in grasimi
 sedentarismul.
Aportul caloric excesiv si activitatea fizica insuficienta sunt
principalele cauze ale obezitatii, in special atunci cand acestea doua
apar in combinatie
Factor de risc pentru:
- boli cardiace
-diabet zaharat tardiv
-hipertensiune arteriala
-accident vascular cerebral
-varice
-sindrom de apnee in somn
-osteoartrite
-unele forme de
cancer(ginecologice)
Tratamentul obezitatii la varstnic
Stabilit de medic si
nutritionist!
Adoptarea unei diete cu
continut mic de calorii
Scadere eficienta: 1-1.5
kg/ saptamana
practicarea exercitiului
fizic
Deshidratarea
Vârstnicii, în special cei diagnosticați cu demență,
pot suferi urmări grave de pe urma consumului
insuficient de lichide.

Odată cu înaintarea în vârstă, oamenii sunt mai

predispuși, dar totodată mai vulnerabili la deshidratare.
Simțul setei redus, consumul de lichide diuretice
(lichide care deshidratează, precum cafeaua și
alcoolul) și aportul crescut de medicamente diuretice
sunt factori care cresc riscul de deshidratare. 
Pentru vârstnicii cu demență, riscul este cu atât mai mare cu
cât afecțiunea este mai avansată.
La început, aceștia pot uita pur și simplu să consume apă,
chiar dacă s-a instalat setea, sau pot să uite dacă au băut deja
lichide sau nu, din cauza stării de confuzie.
În stadiile moderate de demență, vârstnicii ar putea uita
cum să se hidrateze - în care dulap sunt paharele, cum să
pornească robinetul sau cum să umple paharul cu apă.
Atunci când demența este severă, pacientul nu va mai
recunoaște senzația de sete sau nu o va putea exprima
persoanei de care depinde pentru ajutor.
Cauzele principale ale deshidratarii:

Deshidratarea la varstnici este deosebit de frecventa din

mai multe cauze:
- Medicamente- persoanele in varsta iau diverse
medicamente pentru tratarea sau mentinerea sub
control a anumitor afectiuni medicale. Unele dintre
acestea pot fi diuretice, in timp ce altele pot provoca
transpiratia excesiva.
-Sete scazuta- simtul de sete al unei persoane devine
mai putin acut pe masura ce imbatraneste. In plus,
persoanelor varstnice le ia mai mult timp sa se ridice
si sa isi ia un pahar de apa atunci cand le este sete sau
se pot baza pe acele persoane care au grija de ele,
insa acestea nu-si pot da seamna cand persoana
varstnica are nevoie de lichide.
-Scaderea functiei rinichilor- pe masura ce
imbatranim corpul nostru pierde functia renala si este
mai putin capabil sa conserve lichidul (acesta este
progresiv incepand cu varsta de 50 de ani, dar devine
mai acut si se observa dupa varsta de 70 de ani).
- Boala -voma si / sau diareea pot provoca rapid
deshidratarea la persoanele varstnice.
Simptomele deshidratarii la batrani
Starea de confuzie generală și/ sau schimbarea comportamentului
obișnuit sunt primele semne că un bătrân diagnosticat cu
demență sau boala Alzheimer ar putea fi deshidratat. Alte
modificări ale corpului și schimbări de comportament asociate
cu aportul insuficient de lichide includ:
slăbiciune
oboseală
agitație
greață
amețeli
crampe musculare (în special la nivelul brațelor și picioarelor)
Riscurile deshidratarii la varstnici
În general, adulții în vârstă nu sunt interesați de
hidratarea corespunzătoare. Mulți vârstnici limitează
în mod intenționat aportul de lichide, întrucât se tem
de accidentele urinare. Cei cu mobilitate compromisă
pot reduce aportul de lichide pentru a evita deplasările
suplimentare la baie. Mulți dintre acești bătrâni beau
apă doar atunci când iau medicamente.
Riscurile unui consum atât de scăzut pot fi
periculoase, întrucât cauzează:
-Probleme ale sistemului urinar și renal -
Deshidratarea prelungită sau repetată poate provoca
infecții ale tractului urinar, pietre la rinichi sau chiar
insuficiență renală.
-Convulsii - electroliții, precum potasiul și sodiul,
ajută la transportarea semnalelor electrice de la un
neuron la altul.
- dezechilibru electrolitic, pot să apară contracții
musculare involuntare și uneori pierderea
cunoștinței.
-Șoc hipovolemic - Aceasta este una dintre cele
mai grave complicații ale deshidratării, care poate
pune viața în pericol. Apare atunci când volumul
redus de sânge determină o scădere a tensiunii
arteriale și o scădere a cantității de oxigen din
corp.
Cum poti ajuta persoanele cu
dementa sa se hidrateze?
Dacă ai în grijă o persoană în vârstă cu demență,
trebuie să acționezi proactiv împotriva deshidratării.
Din cauza demenței, s-ar putea să nu îți poată spune
de fiecare dată când îi este sete, deci asigură-te că va
consuma suficiente lichide pe tot parcursul zilei. 
De asemenea, este bine să te asiguri că persoana cu
demență are mereu o sticlă de apă sau de ceai la
îndemână. În același timp, sticla trebuie să fie ușor de
manevrat (de preferat de 0,5-0,7 L), în caz că mușchii
sunt slăbiți. 
Alte opțiuni de hidratare includ:
-Ceaiuri de plante - pot fi alese în funcție de alte
afecțiuni (ceai de valeriană pentru agitație, ceai de
mentă pentru digestie deficitară etc.)
-Supe și ciorbe
-Ciocolată caldă, de preferat cu mai puțin zahăr
-Fructe și legume proaspete
-Sucuri proaspete de fructe și legume și piureuri de
fructe cum sunt piureurile de fructe pentru copii
-Sorbeturi de fructe și înghețată, în sezonul cald