Determinarea

însușirilor fizice ale

apei
Indicatori fizici ai apelor natural:
• Turbiditatea
• Temperatura apei
• Radioactivitatea
• Conductivitatea electrică
• Concentrația ionilor de hidrogen
 Determinarea temperaturii apei

Temperatura apelor de suprafață variază în funcție de temperatura aerului, în timp ce

temperatura apelor de profunzime este constantă. Se determina cu ajutorul unui termometru
gradat în zecimi de grad după introducerea lui în apa de analizat.
Material necesar: termometru gradat în zecimi de grad, un vas izoterm de 5 ‐ 10 litri.
Modul de lucru: se introduce termometrul în apa de cercetat şi citirea temperaturii se
face după 10 min fără a‐l scoate din apă. Dacă condițiile nu permit introducerea directă a
termometrului la punctul de luare a probei de apă, se recoltează un volum de 5 ‐ 10 litri din
apa de analizat intr‐un vas care trebuie protejat de razele solare şi în care se introduce direct
termometrul, iar după 10 min se face citirea temperaturii apei.
 Determinarea turbidității apei. Turbiditatea apei este dată de particule foarte fine aflate în
suspensie, care nu sedimentează în timp. Determinarea turbidității se poate face calitativ,
semicantitativ şi cantitativ.
Radioactivitatea apei este proprietatea acesteia de a emite radiații permanente alfa, beta
sau gama.
 Concentrația ionilor de hidrogen. pH‐ul apelor naturale este cuprins între 6,5 – 8.
Concentrația ionilor de hidrogen din apă, reprezintă un factor important care determină
capacitatea de reactivitate a apei, agresivitatea acesteia, capacitatea apei de a constitui medii
pentru dezvoltarea diferitelor organisme etc.
Alcalinitatea apei este dată de prezența bicarbonaților, carbonaților alcalini, alcalino‐
teroşi şi a hidroxizilor.
Aciditatea apei este determinată de prezența bioxidului de carbon liber, a acizilor
minerali şi a sărurilor acizilor tari cu bazele slabe. Aciditatea surselor naturale de apă este
foarte puțin posibilă, prezența ei indicând o poluare cu ape reziduale.
Aplicarea metodei gravimetrice la
determinarea riziduului uscat și
calcinat din apă
Determinarea reziduului total uscat la 105˚C

Principiul metodei: Un volum de apă nefiltrată se evaporă pe baia de apă iar reziduul obținut se usucă la
temperatura de 105˚C și se cântărește.
Modul de lucru:
• Din proba de apă nefiltrată se măsoară cu pipeta un volum și se trece într-o capsulă în
prealabil adusă la masă constantă;
• Proba se evaporă pe baia de apă până la uscare;
• Capsula conținând reziduul se usucă în etuvă la 105˚C timp de 1h după care se trece în
exsicator iar după 30 de minute se cântărește;
• Operațiile de uscare, cântărire și răcire se repetă până la masă constantă (diferența
dintre două cântăriri succesive nu trebuie să depășească 0,0005g).
• Principiul de calcul: Reziduul total uscat la 105˚C se exprimă în mg/dm3 și se
calculează cu formula:
Determinarea reziduului total fix la 550˚C

Principiul metodei: se cântărește reziduul obținut după calcinare la 550˚C al reziduului

total uscat.

Modul de lucru:
Capsula conținând reziduul total uscat la 105˚C se introduce în cuptor unde se
menține timp de 1h la 550˚C. Capsula se scoate din cuptor și se introduce în exicator
unde se menține timp de 1h, după care se cântărește. Operațiile se repetă dacă este
nevoie până la masă constantă.
Principiul de calcul: Reziduul total fix la 550˚C se exprimă în mg/dm3 și se
calculează cu formula.