LEUCEMII

CRONICE
Padureanu Alexandra-Elena
Oprea Denisa Elena
Oanta Octavian-Andrei
Obeidat Laith
Pasare Radu
 Leucemia
Este o boala ce are la baza proliferari neoplazice ale sistemului
leucopoietic insotita aproape constant de cresterea numarului de
leucocite circulante si modificari calitative ale acestora.

La baza clasificarii contemporane a leucemiilor stau mai multe

criterii de tipizare. Actualmente, o clasificare unica a leucemiilor
inca nu exista.
Totusi, se pot enumera urmatoarele
criterii:

• morfologia tipului de celule, ce constituie masa celulara tumorala

1

• gradul de tulburare a procesului de diferentiere a celulelor leucemice

II atat structural,cat si citochimic

• numarul de cellule blastice in maduva osoasa si in sangele periferic,

III fenotipul immunologic si particularitatile genetice ale acestor celule

• evolutia si gradul de exprimarea progresiei tumorale a leucemiilor

IV
 De mentionat ca la baza clasificarii
leucemiilor in forme acute si
cronice, pe prim plan se situeaza
gradul de tulburare a procesului de
diferentiere a celulelor in maduva
osoasa si modificarile calitate
morfologice ale celulelor aparute in
sangele periferic si nu evolutia bolii.
 LEUCEMIILE CRONICE

Au o evolutie relative mai benigna, masa

celulara fiind constituita din celule
diferentiale din toate etapele de maturatie, dar
cu o intarziere partial a maturatiei.
Acumularea de celule cu grad diferit de
maturatie indica persistenta mai indelungata a
fazei monoclonale.
Dupa tipul de celule blastice depistate in
sangele periferic se deosebesc:

leucemia cronica mieloida

leucemia cronica limfoida
leucemia cronica monocitara
leucemia cronica megacariocitara
eritomieloza cronica
eritremia
Leucemia cronica mieloida se caracterizeaza
printr-un proces tumoral, care afecteaza toate
seriile maduvei osoase: granulocitara, monocitara
si eritrocitara.

Procesul poate fi raspandit in ficat, splina, iar in

fazele avansate-in orice tesut.
De mentionat ca in maduva osoasa are loc infiltratia
difuza a tesutului gras cu elememte mieloide, uneori
se constata focare vaste de necroze, in splina si
nodulii limfatici se constata atrofia tesutului
limfatic, permanent are loc resorbtia tesutului osos.
In sangele periferic se constata o leucocitoza
neutrofila pronuntata (10.000, 50.000, 100.000
leucocite/mm^3.
In fazele avansate leucemia mieloida cronica
capata semne maligne: febra inalta istovitoare,
starea casectica progresiva, dureri in
oase,starea anemica pronuntata si slabiciune.
De regula se constata marirea in volum a splinei,
mai rar a ficatului, sangerari, determinate de
micsorarea numarului de plachete in sange.
Leucemia granulocitară cronică-LGC

Reprezintă o afecţiune monoclonală,

aparţinând sindromului mieloproliferativ
cronic, în care stimulul leucemic acţionează la
nivelul celulei progenitoare pluripotente, având
ca rezultat proliferarea autonomă a liniei
granulocitare.

Se caracterizează prin anemie, leucocitoză cu

granulocite aflate pe toate treptele de maturaţie,
bazofilie, trombocitoză şi splenomegalie.
Etiologia bolii este necunoscută, câţiva factori
crescând incidenţa bolii:

a. Radiaţiile ionizante - argumentele în sprijinul acestei ipoteze :

- incidenţa crescută a LGC la japonezii supuşi bombardamentului
atomic de la Hiroshima şi Nagasaki (incidenţa maximă a bolii a
fost la 7 ani de la eveniment);
- incidenţa crescută la bolnavii iradiaţi pentru spondilită
anchilopoietică şi cancer uterin;
- incidenţa crescută la medicii radiologi.
Experimental, in vitro, prin iradiere cu raze X s-a observat apariţia
genei hibride BCR/ABL , având rol în patogenia bolii.

b. Factori leucemogeni chimici : solvenţii organici (benzen,

toluen), insecticidele - rol discutabil.

c. Predispoziţia genetică : bolnavii cu LGC au o frecvenţă crescută

a antigenelor HLA CW3 şi HLA CW4. Nu se observă totuşi o
agregare familială a bolii.
 Markerul citogenetic specific este reprezentat
de cromozomul Philadelphia ( constând într-o
translocaţie reciprocă între cromozomii 9 şi 22),
iar markerul citoenzimatic de fosfataza alcalină
leucocitară (FAL) care în faza cronică a bolii este
scăzută sau 0.
 Evoluţia LGC este bifazică: există o fază
cronică, oligosimptomatică, controlabilă
terapeutic, care durează în medie 3-5 ani, şi o
fază acută (blastică), în care tabloul clinic şi
de laborator este asemănător unei leucemii
acute.
Trecerea spre faza blastică se poate face
brusc sau progresiv, prin intermediul unei
etape de tranziţie = faza accelerată.
 Un aspect controversat în patogenia LGC este
rolul hematopoietic al splinei. Exista ipoteze care
sustin ca splina este sediul transformării blastice
iniţiale în majoritatea cazurilor şi că blaştii
proveniţi din splină colonizează ulterior măduva.
Frotiu de sange
periferic al unui
pacient
diagnosticat cu
leucemie
granulocitara
cronica (LGC)
-se observa devierea
la stanga a seriei
granulocitare si
prezenta bazofilelor
 Leucemia cronica limfoida are la baza
proliferarea neoplazica a celulelor limfoide din
grupul limfocitelor B.
 Astfel, in leucemia cronica limfoida, celulele-B
isi pierd capacitatea de a se diferentia in celule
plasmatice , fapt ce conduce la reprimarea functiei
de sinteza a imunoglobulinelor.
 Mai mult decat atat, are loc si cresterea masei
limfocitare totale (acumularea de limfocite
leucemice in sange, maduva osoasa, ganglionii
limfatici, splina cu marirea in volum a acestor
organe), determinand criteriile morfofunctionale de
baza ale leucemiei limfoide cronice.
 Atipismul procesului limfoproliferativ poate fi
explicat prin faptul ca aceste limfocite leucemice
functional se deosebesc mult de limfocitele
normale,apartinand unei singure “colonii”
celulare.
 Aceasta populatie monoclonala de celule
leucemice intra in conflict cu populatia normala
de limfocite, care conduce la scaderea numarului
de limfocite normale, ceea ce determina
diversitatea de dereglari severe ale mecanismelor
imune, din care cauza imunitatea umorala este
reprimata considerabil, explicandu-se aparitia
diverselor complicatii.
 Etiologia este necunoscută. Se pare că radiaţiile
ionizante nu au rol etiologic în LLC. Implicarea
factorilor genetici în apariţia bolii este dovedită de :
• incidenţa familială crescută (descendenţii de
gradul I ai bolnavilor cu LLC au un risc de
îmbolnăvire de 3 ori mai mare pentru LLC sau
alte limfoproliferări maligne);
• în familiile bolnavilor cu LLC se constată şi o
incidenţă crescută a bolilor autoimune şi
cancerelor solide.
 Stadializarea LLC:

1. Stadializarea Rai:
- stadiul 0: limfocitoză periferică > 10.000/μl;
limfocitoză medulară >40%;
- stadiul I : stadiul 0 + adenopatii palpabile
- stadiul II: stadiul 0 + hepato- şi/sau splenomegalie + adenopatii
- stadiul III: stadiul 0 + anemie (Hb< 10g/dl);
stadiul IV: stadiul 0 + trombocitopenie ( număr trombocite < 100000/ μl)

2. Stadializarea Binet:
- stadiul A: limfocitoză + mai puţin de 3 arii limfatice interesate;
- stadiul B :limfocitoză + mai mult de 3 arii limfatice interesate;
- stadiul C : limfocitoză + anemie şi/ sau trombocitopenie.
Clasificarea se bazează pe existenţa a 5 arii limfatice : ganglionii cervicali,
ganglionii axilari, ganglionii inghinali, splina, ficatul.
Examenul morfologic al sângelui periferic:

 Seria leucocitară : limfocitoză peste 10.000/mm3 (peste 5000/mm3dacă

este dovedit componentul monoclonal), cu limfocite aparent normale
morfologic.
 Examenul frotiului relevă aspectul monoton, monomorf, predominând
limfocitele leucemice ( de obicei mici, mai rar mijlocii) şi umbrele
nucleare Gumprecht ( resturi ale nucleilor limfocitari).

Proliferare extinsă a
limfocitelor cu nucleu
dens. Umbre nucleare se
pot observa frecvent,
semn al fragilității
celulare.
 Limfocite în LLC cu
structură tipică a
cromatinei și citoplasmă
slab reprezentată.

Limfocitele leucemice au nucleul mai sărac în cromatină şi mai metacromatic

decât limfocitele normale. Aceste celule sunt fragile şi prin distrugere dau naştere
fantomelor celulare. Uneori pe frotiu apare un procent mic ( sub 10%) de
elemente tinere (prolimfocite şi limfoblaşti). Se constată o dublă populaţie
limfocitară (una normală şi una leucemică), care pot fi diferenţiate funcţional
printr-o serie de teste:
- capacitatea blastogenezei limfocitelor în cultura tratată cu fitohemaglutinină:
limfocitele normale se multiplică în procent de 75-80%, pe când cele leucemice
nu depăşesc 5-10%;
- limfocitele normale cultivate în prezenţa serului de cobai sau a
cortizonului supravieţuiesc, pe când cele patologice mor.
 Proliferare de limfocite atipice
mari cu nucleu cu structură
neregulată, nucleoli bine definiți
și citoplasmă bine reprezentată.

Seria eritrocitară: sindromul anemic apare de

obicei tardiv, este moderat şi lent progresiv. Anemia este
hipocromă, cu prezenţa de eritroblaşti policromatofili şi
oxifili, cu nuclei cariorexici sau cu corpi Jolly.
Seria trombocitară -trombocitopenia este
tardivă.
Examenul măduvei osoase hematogene:

Aspect monomorf, de măduvă limfocitară (infiltraţia

cu limfocite fiind peste 40%). Tabloul este dominat de
limfocite mici, mature; rare prolimfocite şi
limfoblaşti.

Examen citologic al
măduvei în LLC:
proliferarea în exces a
limfocitelor mici care
sunt răspândite difuz.
Biopsia osteo-medulară evidenţiază patru tipuri de infiltrat
limfocitar: nodular, interstiţial, difuz şi mixt.

Biopsiaganglionară este necesară în cazul transformării

limfomatoase a LLC ( sindrom Richter); aspectul histologic este de
limfom non-Hodgkin cu celule mari.

Reacţiile citochimice şi citoenzimatice: reacţia PAS este pozitivă,

limfocitele leucemice conţinând o mare cantitate de glicogen
(granulele PAS pozitive din citoplasmă sunt mai numeroase decât
în limfocitele normale, dar mai mici decât în limfocitele din LAL);
Reacţia peroxidazelor, cu negru Sudan B, FAL sunt negative.
 Leucemia cronica monocitara se
caracterizeaza printr-un proces tumoral cu
numarul foarte marit de celule monocitare in
maduva osoasa si sangele periferic.

Semnul caracteristic al acestei forme este

nivelul majorat al concentrate de lizozim in sange
si urina, precum si reactia pozitiva la esteraza
nespecifica.
Pe frotiul de sange periferic, alaturi de
monocitele mature, se constata ertrocariocite si
promonocite solitare.
 Leucemia cronica eritromieloida se
caracterizeaza printr-un proces tumoral cu
hiperplazia maduvei rosii a oaselor, prin prezenta
in sangele periferic a eritrocariocitelor, uneori si a
promieiocitilor, mielocitilor, eritroblastilor si
mieloblastilor.
Apare o anemie normocroma cu o crestere
moderata a numarului de reticulocite in sangele
periferic.
La punctia splinei se constata semne de metaplazie,
un mare numar de eritrocariocite.
Pentru leucemia cronica eritromieloida este
caracteristica reactia pozitiva la fosfataza acida.
 Leucemia cronica megacariocitara
reprezinta un process tumoral predominant al
seriei megacariocitare.

In sangele periferic se constata o

hipertrombocitoza (800.000-1.000.000
trombocite/mm^3), bazofilie si trombocite
deformate.

Uneori in ficat se poate constata infiltratia

mieloida si megacariocitara.
 Leucemiile cronice mieloide neidentificate.

Alaturi de formele clasice ale leucemiilor

cornice exista si un grup de leucemie cronica,
care nu pot fi idetificate specific.

In aceste forme de leucemie se constata o

hiperplazie mieloida polimorfocelulara in maduva
osoasa si o bazofilie cu un mechanism inca
necunoscut.
Va multumim
pentru atentie!