Contractul de transfer

tehnologic
Student: Panaguța Roman Gr. D-173
Profesor: V.Boaghi
 Rezumat
• Implementarea cercetărilor științifice în dezvoltarea economiei au ridicat câteva
întrebări factorilor de decizie. Unele state, mult mai rapid, altele mai lent, au
găsit un consens optimal pentru recunoașterea transferului tehnologic,
permițând accesul unui cerc mai larg de utilizatori la dezvoltările științifice și
tehnologice în scopul comercializării sub forma de noi produse și/sau servicii.
Astfel, contractul de transfer tehnologic s-a simțit necesar în condițiile
promovării unui stimulent competitiv pentru comerţul naţional şi internațional
sănătos. Acest studiu răspunde la întrebarea: „Care este regimul juridic al
contractului de transfer tehnologic?” Articolul este bazat pe premisa susținerii
cercetărilor științifice și tinde să antreneze legislatorul național în perfecționarea
reglementărilor legale ale contractului comercial de transfer tehnologic.
Lucrarea concluzionează că un mecanism legal va fortifica încrederea în
dezvoltarea cercetărilor științifice pentru antreprenori și, respectiv, va ridica
economia națională.
 Scurt Istoric
• Crearea noilor tehnologii este evidentă pe măsura concurenţei de piaţă, iar aplicarea
acestora a devenit o necesitate pentru societate, în special pentru antreprenori. Apariţia
primelor contracte de transfer tehnologic este datată după al Doilea Război Mondial.
• În Republica Moldova instituţia transferului tehnologic a fost pentru prima dată
reglementată prin Legea nr. 289 din 10.07.2003 privind politica de stat pentru inovare şi
transfer tehnologic [5]. Conform acesteia, transferul tehnologic presupune o „introducere
în circuitul economic a tehnologiilor şi utilajelor specifice, a echipamentelor şi instalaţiilor,
inclusiv activitatea de diseminare a informaţiei, de explicare, de transmitere a
cunoştinţelor, de consultanţă, realizându-se trecerea de idei sau tehnologii de la creator
la beneficiar”. Respectiva lege a fost abrogată prin prevederile Codului cu privire la
ştiinţă şi inovare a RM din 15.07.2004 [6] şi promovarea activităţii de inovare şi transfer
tehnologic a fost atribuită Academiei de Ştiinţă a Moldovei [7], creându-se Agenția pentru
Inovare și Transfer Tehnologic al AȘM (AITT) la 29.10.2004. Ulterior, prin Hotărârea
Guvernului cu privire la aprobarea Acordului de parteneriat între Guvern şi Academia de
Ştiinţe a Moldovei pentru anii 2005 − 2008 [8] a fost aprobat primul contract-tip pentru
finanțarea proiectelor de inovare și transfer tehnologic de către AITT.
Transferul tehnologic este un proces și complex și variat,
fiind realizat la diferite etape de finalizare a tehnologiei.
Fiind în esența sa comercializare, transferul tehnologic se
supune întru totul legilor pieței. In lucrare sunt analizate
mai multe modele si mecanisme de transfer tehnologic
În cadrul schimburilor economice internationale, un loc important il ocupa
comertul cu inteligenta umana. Elementul esential in aceasta forma de comert
este transferul sau schimbul de tehnologie. Transferul de tehnologie constituie
expresia ce desemneaza in mod generic orice tranzactie asupra tehnologiei
considerata in sens larg, vizand transmiterea de catre detinatorul de tehnologie
catre beneficiar a cunostintelor cu privire la metoda, modul, experienta de
producere a unui produs, crearea unei fabrici, uzine etc., impreuna cu tehnice
aferenta, indiferent daca este brevetata sau nu, pe plan juridic.
Modelul clasic al transferului de tehnologie include in sine trei componente (fig. 2):
• Sursa, care poseda tehnologia si este dispusa sa transfere;
• Utilizatul care este dispus de a primi tehnologia;
• Mecanismul de transfer care este creat si utilizat pentru efectuarea transferului.
Modelul sinergic reflecta o serie de activitati ale procesului de transfer al tehnologiei (fig. 3). Printre ele
se numara: inovarea, adoptatia, adaptarea, diseminarea, implementarea.
Transferul tehnologic poate fi realizat in doua moduri: pe verticala, pe orizontala.
Transferul tehnologic pe verticala se caracterizeaza prin deplasarea informatiilor
asupra tehnologiei de la nivelurile de varf manageriale la nivelurile inferioare ale unei
organizatii sau ale unui sistem de organizatii. Transferul pe verticala se defasoara
dupa un „lant de comanda” in fluxul de informatii. Transferul tehnologic pe orizontala
are loc prin deplasarea informatiilor asupra tehnologiei intre persoane din clase de
job-uri similare, din interiorul unei organizatii sau intre organizatii similare.
 Formele de contract tehnologic
 Contractul de franciza. Franciza este operațiunea care îmbracă forma unui contract prin care o
persoană numită francizor îi acordă unei alte persoane, numită beneficiar sau francizat, dreptul de
exploatare a unui ansamblu de drepturi de proprietate industrială sau intelectuală, în scopul de
producție sau de comercializare a anumitor tipuri de produse și/sau de servicii. Obținerea unei
francize implică plata unei taxe de intrare în sistem precum și a unor redevențe anuale, de regulă
sub forma unui procent din cifra de afaceri.
 Contractul de licenta. Contractul incheiat intre doua parti, prin care una - titular - se angajeaza
sa-i cedeze celeilalte - beneficiar - dreptul de a folosi brevete de inventie, procedee tehnice,
documentatii tehnice, scheme operatorii de productie, metode de exploatare a masinilor, metode
de tratare a produselor, marci de fabrica, marci comerciale, marci de servicii, contra unui pret, in
conditii si pe perioade determinate.
 Contractul de know-how. Prin contractul de know-howse urmărește transmiterea unui ansamblu
de cunoştinţe de către furnizor, în schimbul plății preţului de către beneficiar. Acesta din urmă nu
are obligaţia de a dezvolta know-how-ul decât dacă în contract se prevede expres acest fapt, însă
dacă alege să o facă, atunci îl utilizează sub marca proprie.
 Contractul de engineering. Prin engineering se intelege o activitatea complexa cuprinzand
operatiile cele mai diverse, de la prestatiile de servicii de ordin intelectual – transmiterea de idei,
conceptii, planuri, schite etc., executari de lucrari, cuprinzand realizari de instalatii si punerea lor in
functiune – pana la furnizari de materiale necesare executarii acestor lucrari de constructii, montaje
etc.
 Concluzii:

Transferul de tehnologie este un proces comlex care permite unui

individ, unități de producție, instituții de cercetare etc. sa obțină mașini,
echipamente, tehnologii etc. în condițiile de respectare a proprietății
intelectuale.
 Transferul de tehnologii se realizează cu ajutorul mecanismelor care
includ forme și metode specifice. Acesta are un caracter complex
descris, în esențial, transferul tehnologic pe orizontală și verticală.
 Bibliografie

• 1. Metode de bună practică și tehnici de transfer tehnologic și inovare

pentru ÎMM. ROCA (Rețeaua Organizațiilor de Consultanță în Afaceri).
Disponibil la
http://www.mdrl.ro/_documente/phare2003/dezv_afaceri/IMMuri/manu
ale/Transfer%20tehnologic/Curs%20Transfer%20Tehnologic.pdf
• 2. Akperov I. G., Petrașov A. V. Transfer innovationnih tehnologii:
gotovtocti, prepiatctvia, vozmojnocti. OAO Transfer. Innovatii. ISSN:
2071-3010. Nr. 5, 2008, pp. 106 – 112
• 3. Hotărârea Guvernului RM nr. 80  din  28.01.2005, cu privire la
aprobarea Acordului de parteneriat între Guvern şi Academia de
Ştiinţe a Moldovei pentru anii 2005 – 2008. M.O. nr. 20-23/133 din
04.02.2005.