Tehnologia de crestere si exploatare a crapului

1) Tehnologia de crestere si exploatare a reproducatorilor

Reproducatorii si remontii alcatuiesc nucleul de reproductie. Maturitatea sexuala a

crapului are loc in zona temperata la 4-5ani la femele si 2-3ani la masculi. Crapul se
reproduce de obicei in perioada de primavara-vara, cand temperatura apei este de cel
putin 170C – 200C, continutul in O2 de 5-6mg/litru, iar vatra lacului sa fie acoperita de
fire de iarba. Cand sunt create conditii, crapii, matur sexual se trag la mal si isi depun
icrele in grup. Icrele depuse se lipesc de vegetatie. Nucleul matca este format din
familii ce se compun din 2 masculi si o femela.
Calcularea numarului de reproducatori are la baza numarul de puiet care se
comercializeaza, suprafata helesteelor, procentul de supravietuire la diferite varste. In
efectuarea calculului, prezinta importanta si prolificitatea.
Productia piscicola se deduce in functie de performantele exploatatiilor din zona,
sau din productia anilor anteriori. Greutatea corporala a puietului are limite variabile
functie de conditiile de crestere, limitele de variatii sunt intre 15-70g. Se apreciaza ca
de la o femela se pot obtine 120000 icre/kg greutate corporala. Practic se calculeaza 1-
2 familii la fiecare hectar de helesteu de crestere sau 3-6 reproducatori.
 Furajarea rationala a reproducatorilor stimuleaza ovogeneza si spermatogeneza.
In perioada de reproducere, raportul proteic nu trebuie sa fie mai strans de (1/2), iar
din amestecurile furajere nu trebuie sa lipseasca furajele de origine animala.
Cantitatea de furaj administrata zilnic nu trebuie sa depaseasca 3% din greutatea
reproducatorilor.
Nu se va administra hrana in exces primavara, din dorinta de a grabi maturarea
reproducatorilor, deoarece pestele va depune tesut adipos si va deveni inapt pentru
reproductie.

Exemplu de hranire a reproducatorilor in perioada de reproducere:

- faina de orz 40%;
- srot de floarea soarelui 30%;
- tarate de grau 10%;
- faina de leguminoase cultivate (bob, lupin) 10%;
- faina de carne 9%;
- calciu furajer 1%.
Componentele proteice din acest exemplu sunt de circa 60%.
2) Tehnologia cresterii larvelor de crap

Odata cu incheierea procesului de incubatie are loc eclozionarea larvelor care vor
fi lansate in juvelnice, amplasate in bazinele de crestere a larvelor. Capacitatea
acestor juvelnice este de 200-250 mii larve, deci de la 1-2 femele, si au o durata de
utilizare de 5-7 zile.

Apa circula de jos in sus, cu un debit sporit de 0,4-0,5 l/sec/m 2 curata si aerata.
La 3-4 zile se curata juvelnicele pentru a nu se colmata peretii si permite circulatia
corespunzatoare a apei, iar zilnic se perie peretii acestuia.

Perioada larvara dureaza aproximativ 6-10 zile, timp in care se hranesc atat
endogen, din rezervele sacului vitelin, cat si exogen, cu elemente trofice din mediul
inconjurator, valorificand unele alge unicelulare. Hranirea cu alge determina o
dezvoltare a tubului digestiv; lipsa hranei specifice, in aceasta perioada determina
persistenta sacului vitelin, ca un raspuns al organismului la conditiile de mediu.
 In functie de natura hranei, la crap exista trei etape distincte de hranire :

Etapa I – caracterizata prin aceea ca larvele se hranesc prin excelenta cu fitoplancton,

etapa ce corespunde nutritiei mixte si in continuare inca 2-3 zile de nutritie exogena;

Etapa II – cand hrana de baza o reprezinta zooplanctonul, larvele sunt preponderent

zooplanctonofage. Aceasta etapa incepe dupa varsta de 6 zile, si dureaza pana la
varsta de 45 de zile, incluzand atat perioada larvara cat si cea de alevin si puiet;

Etapa III – se caracterizeaza prin faptul ca atat puietul, cat si tineretul consuma o
hrana preponderent bentonofaga.
 La varsta de 6 zile, larvele pot fi pescuite si transportate spre bazinele de
predezvoltare. Transportul larvelor se face in pungi de polietilena umplute cu apa si
larve de circa 75% din volum, iar diferenta de 25% reprezinta spatiul liber, unde se
introduce oxigenul sub presiune.
Densitatea larvelor intr-o punga de transport, in functie de durata transportului,
este urmatoarea:
- pana la 5 ore – 200.000 bucati (pierderi max. 3%);
- 5-10 ore – 150.000 bucati (pierderi max. 3%);
- 10-15 ore – 100.000 bucati (pierderi max. 5-7%);
- 15-20 ore – 70.000 bucati (pierderi max. 5-7%);
- 20-24 ore – 50.000 bucati (pierderi max. 10-15%, peste 24 ore se schimba
oxigenul);
Dupa sosirea la destinatie, pentru a evita pierderile prin soc termic, pungile se
introduc inchise in apa bazinului in care vor fi deversate, pentru egalizarea
temperaturii. Daca temperatura este prea ridicata, se deschide punga si se introduce
treptat apa din helesteu, dupa care se lasa larvele sa iasa din punga, intr-un tarc
confectionat din tifon si amplasat in helesteu.
Asa se poate urmari viabilitatea larvelor, pierderile inregistrate si se pot elimina
cele care au murit sau au o viabilitate redusa, urmand ca celelalte sa fie lansate in
bazin.
 3) Tehnologia cresterii alevinilor si puietului

In acvacultura clasica se intalnesc doua situatii distincte:

- alevinii sunt crescuti in bazinul in care s-au reprodus parintii;
- larvele rezultate in urma reproducerii artificiale sunt folosite pentru popularea
helesteelor de crestere a alevinilor (perioada post larvara) in ziua a 15-a de la
inundare se populeaza cu larve de 3-5 zile.
Norma de populare depinde de gradul de dezvoltare al biomasei planctonice
accesibile alevinilor: infuzor, alge verzi, zooplancton, zoobentos.
Sunt recomandate densitati de 0,5-2,0 (3,0) milioane/ha larve la 3-5 zile.
Cand larvele au varsta de 6 zile se administreaza un furaj special prestarter in
cantitate de 8kg/ha repartizat in 10 tainuri raspandite uniform pe suprafata
helesteului. In zilele urmatoare cantitatea de furaj se suplimenteaza cu cate 1kg/zi.
In aceasta perioada, principalele lucrari ce trebuiesc efectuate pentru mentinerea
si imbunatatirea habitatului sunt:
- oxigenarea apei cu aeratoare sau prin administrarea unui debit permanent de apa;
- administrarea unor ingrasaminte, drojdii sau faina de peste daca se impune;
- combaterea vegetatiei dure.
 La varsta de 15-18 zile, alevinii se pescuiesc si se transfera in helestee de crestere.
Greutatea medie a lor la aceasta varsta este de 0,2-0,3g/buc.
Transportul alevinilor pe distante medii sau mari se face in saci de polietilena cu
capacitate de 50 l sau in cisterne autonome. Raportul este 20l/30l O2.
In perioada 8-20 zile, crapul realizeaza cel mai accentuat ritm de crestere.
Incepand cu varsta de 20-24 de zile puietul trebuie furajat cu hrana bogata in
proteine.
Se recomanda ca in aceasta perioada sa fie distribuite furaje complexe, a caror
structura sa contina componente care se gasesc in cantitati mai reduse in bazin,
amestecate in diferite proportii, in functie de etapele de varsta considerate.
Administrarea hranei pentru alevini si puiet se va face prin imprastierea pe
suprafata apei, in 6-8 tainuri pe zi, la 1-2 m fata de maluri, pentru a nu fi impinsa de
valuri la mal, iar pe masura ce inainteaza in varsta, se va reduce numarul meselor pe
zi, dar va creste cantitatea de furaj.
La sfarsitul acestei perioade puietul ajunge la 3-5 grame si respectiv 5-6 cm
lungime, cand poate fi pescuit si deversat in bazinele de crestere a crapului vara I,
etapa ce se suprapune calendaristic pe inceputul lunii iunie.
4) Tehnologia cresterii tineretului vara I

Incepand cu varsta de 45 de zile, puietul se pescuieste din helesteele de

predezvoltare sau de reproducere, si se trec in helestee de crestere vara I.
Pescuitul puietului, sortarea si numararea acestuia seta recomandabil sa se faca
dimineata sau seara, evitand ca aceasta actiune sa aibe loc in perioadele cele mai
calduroase ale zilei, reducand astfel la minimum pierderile de efectiv. Transportul
se face de regula in saci de polietilena cu capacitatea de 20l apa, in care se pot parca
15-20 mii de pui.
In cazul unei populari mai rare, se va produce o valorificare incompleta a bazei
trofice, ceea ce va avea drapt rezultat scaderea productiei totale, chiar daca greutatea
individuala va fi mai mare, iar o populatie prea deasa va avea ca efect o situatie
inversa, in sensul ca baza trofica va fi consumata in totalitate, dar ea va fi
insuficienta si cresterea individuala limitata. Denstatea de populare este dependenta
in mod deosebit de conditiile asigurate, fiind cuprinsa intre 20-60 mii de
exemplare/ha cu productivitatea naturala variabila, ce poate ajunge la 350-1000
kg/ha.
Bazinele de crestere trebuie sa fie bogate in hrana naturala, predominant
bentonica, compusa din larve si ninfe de insecte, viermi (tubifex) moluste mici. In
gropi sapate in helestee de crestere poate cultiva hrana vie (daphnia).
 Locurile de hranire difera in functie de suprafata bazinului, de densitatea
populatiei piscicole si de cantitatea de furaj ce urmeaza a fi distribuita. Literatura de
specialitate prevede la o suprafata de 2 ha sa se instaleze 3-4 mese, la cele cu
suprafata de 2-5 ha, 5-7 mese iar in cele cu suprafata mai mare de 10 ha, se
amenajeaza o masa la ha. Locurile de hranire sunt marcate prin pari. La o masa se
distribuie 50-60 kg furaj, inmuiat in apa cu 1-2 ore inainte de administrare.
Furajarea incepe cand temperatura apei atinge 150C. Distribuirea furajelor se face
din barca de 1-2 ori pe zi la aceleasi ore si aceleasi locuri. Prima furajare se face la
primele ore ale diminetii (vara 5-9) controland daca pestele a consumat hrana
distribuita.
Greutatea la finele toamnei este cuprinsa intre 30-60g, functie de conditiile de
hranire si intretinere asigurate. Productia de crap de o vara, in toamna, poate fi de
800-1600 kg/ha si chiar mai mult daca se face o hranire suplimentara adecvata.
Pescuirea se face prin golirea bazinelor de crestere vara I si dirijarea pestelui spre
gropile sau bazinele de pescuit, iar de aici se preia cu minciogul. Se mai poate
utiliza si “cutia prinzator”, care se instaleaza la gura de evacuare a apei din helesteu.
Inainte de livrare sau transvazare, crapul se sorteaza, pe categorii de greutate, se
indeparteaza speciile nedorite si se face deparazitarea. Transportarea se face cat mai
rapid posibil, cu mijloace adecvate si la temperatura apei de 5-70C.
5) Tehnologia cresterii crapului de consum

Crapul destinat consumului poate fi de doua vari (C1+) sau de trei veri (C2+), in
functie de tehnologia de exploatare adoptata. La crapul de doua veri sa parcurge o
singura hibernare sau somn de iarna, pe cand la crapii de trei veri, doua hibernari.
Obisnuit, popularea bazinelor cu crap vara a 2-a sau a 3-a se face cat mai
devreme posibil, deoarece o intarziere a transvazarii pestelui din bazinele de iernat
in cele de crestere, dupa ce apa a inceput sa se incalzeasca, se soldeaza fie cu
pierderi de efectiv, fie cu o scadere semnificativa a greutatii corporale.
Suprafata bazinelor de crestere a crapului vara a 2-a sau a 3-a se incadreaza intre
limitele de 5-20 ha si, respectiv, 15-30 ha, pentru crapul de 3 veri. Suprafata
bazinelor de crestere trebuie sa fie corelata cu cantitatea de peste ce a fost iernata,
dar si cu baza trofica naturala, respectiv, cu posibilitatea de hranire suplimentara.
In mod obisnuit se poate avea in vedere o populare de 4-6 indivizi/m 2 la crapul
de 2 veri si 3 indivizi/m2 la crapul de 3 veri, cu variatii in functie de conditiile de
hrana de care beneficiaza. Dupa sortare si deparazitare, la populare se urmareste
atingerea unei greutati corporale de 700-800g pentru C1+, si 1,2-1,5kg pentru C2+
In vederea unei valorificari cat mai eficiente a bazei trofice naturale, se pot folosi
si categorii de varste diferite, fara insa a depasi densitatea optima stabilita.