* INTOLERANTA LA

PROTEINELE DIN
LAPTELE DE VACA LA
COPII Condrea Adriana M1634
Intoleranta la proteinele din laptele de vaca este caracterizata
printr-o reactie de hipersensibilizare de tip imuno-alergic a
organismului la proteinele laptelui de vaca. Nu este acelasi lucru ca
intoleranta la lactoza, care reprezinta incapacitatea organismului
de a digera lactoza. Deoarece sugarul prezinta o imaturitate
fiziologica a sistemului de aparare la nivelul tubului digestiv,
acesta considera proteinele din laptele de vaca substante straine,
periculoase si lupta impotriva lor. Aproximativ 2-3 % dintre sugari
prezinta intoleranta la proteinele din laptele de vaca.

 Intoleranţa la proteinele din laptele de vacă se defineşte ca un ansamblu

de simptome digestive şi extradigestive care traduc hipersensibilizarea de
tip imuno – alergic a organismului la proteinele din laptele de vacă.
Intoleranţa la proteinele din laptele de vacă apare în perioada de sugar,
predominant în primul trimestru de viaţă (95% din cazuri), cu o incidenţă
variabilă, în diferite statistici, între 0,5 – 8%.
 Mecanismul patogenic
Proteinele din laptele de vaca sunt reprezentate de
betalacto-globulina (care este cea mai alergena),
alfalactoglobulina si
cazeina.
Aceste proteine ajung in mucoasa intestinala fara a fi descompuse si declanseaza o
serie de reactii in lant.

în intoleranța la proteinele din laptele de vacă recunoaşte trei etape: 

1.pătrunderea antigenelor străine în mucoasa intestinală;
2.răspunsul imunologic local şi general şi
3.apariţia consecinţelor clinice ale acestui răspuns (constituirea
tabloului clinic).

      În mod fiziologic, prin mucoasa intestinală nu pătrund proteinele

alimentare, ci componentele acestora: aminoacizii (rezultaţi din digestia
proteinelor) şi eventual, dipeptide sau tripeptide, substanţe care sunt apoi
utilizate de organism pentru sinteza de proteine specifice acestuia , conform
informaţiei genetice proprii.
 În intoleranţa la proteinele din laptele de vacă, proteinele din laptele de
vacă pătrund prin mucoasa intestinală, ca atare, nescindate, fie secundar
alterării integrităţii mucoasei intestinale, fie ca rezultat al imaturităţii
funcţionale a acestei „bariere”, considerată a fi „fiziologică” la nou – născut.
Răspunsul mucoasei faţă de antigenele străine poate fi de toleranţă sau un
răspuns imuno – alergic, prin hipersensibilizare. O serie de date clinice şi
experimentale indică intervenţia în intoleranţa la proteinele din laptele de vacă
a trei tipuri de răspuns imuno – alergic (conform clasificării lui Coombs şi Gell):
tipul I, III şi IV.
Tipul I – constă în răspuns imediat, mediat prin anticorpi de tip imunoglobuline
E, cu degranulare mastocitară şi eliberare de histamină şi cu apariţia de: edem
al mucoasei gastrice şi intestinale, hemoragii locale şi exsudaţie endo-
intestinală de apă şi proteine, hiperperistaltism.
Tipul III – reprezintă răspunsul mediat prin formare de complexe imune:
complexele imune se pot forma şi la subiecţii sănătoşi, dar în acest caz, conţin
proteine alimentare, imunoglobuline A şi imunoglobuline G. La pacienţii cu
intoleranţă la proteinele din laptele de vacă, aceste complexe se formează în
cantitate foarte mare şi „conţin şi imunoglobuline E. Mecanismul prin care
complexele imune determină suferinţa intestinală nu este clar.
Tipul IV – mediat celular, este responsabil de reacţia de hipersensibilizare
întârziată (prezent în formele de intoleranţă la proteinele din laptele de vacă
caracterizate prin debutul tardiv al simptomatologiei clinice).
  Examenul anatomo – patologic al mucoasei jejunale 
(fragment obţinut prin biopsie intestinală) arată leziuni asemănătoare celor din
enteropatia indusă de gluten (boala celiacă):
1.atrofie vilozitară, cu reducerea grosimii totale a mucoasei;
2.reducerea în înălţime a celulelor epiteliale (enterocitelor);
3.număr crescut de limfocite intraepitelial;
4.infiltrat limfo-plasmocitar şi cu eozinofile în lamina propria;
5.la aproximativ 50% din pacienţi, s-a decelat un număr crescut de plasmocite
secretante de imunoglobuline E.

Spre deosebire de enteropatia indusă de gluten, aceste leziuni pot fi mai puţin
severe şi cu localizare parcelară.
 Care sunt cauzele în intoleranţa la proteinele din laptele de vacă?
      Intoleranţa la proteinele din laptele de vacă reprezintă rezultanta acţiunii
a două categorii de factori etiologici: declanşanţi şi favorizanţi.
      Factorii declanşanţi sunt proteinele din laptele de vacă: β-lactoglobulina,
considerată a avea cea mai mare capacitate alergizantă; cazeina; α-
lactalbumina; serum-globulina bovină şi albumina, antigene alimentare, cu
structură străină organismului.
      Factorii favorizanţi, sunt reprezentaţi de un factor local şi un factor
general.local – constă în alterarea morfo-funcţională a triplei bariere digestive,
Factorul
care apără organismul de pătrunderea antigenelor străine: epiteliul digestiv
(bariera anatomică); stratul de mucus (bariera secretorie) şi imunglobulina A
secretorie (bariera imunologică). Alterarea morfofuncţională a barierei digestive
o face permeabilă pentru antigene străine, permiţând pasajul proteinelor din
laptele de vacă. Acest fapt explică de ce la multe cazuri, sensibilizarea la
proteinele din laptele de vacă se produce după o enterocolită acută infecţioasă.
La nou – născut, intervenţia acestui factor local nu este necesară, imaturitatea
„fiziologică” a proceselor de apărare la nivelul tubului digestiv, fiind
responsabilă de pasajul antigenelor străine din lumenul intestinal în peretele
acestuia.
Factorul general – constă într-o predispoziţie cu caracter genetic pentru boli
realizate prin mecanism imuno – alergic, argumentată de antecedentele familiale
încărcate în acest sens. Această predispoziţie ar putea fi transmisă autozomal
dominant sau plurigenic.
 Tablou clinic
 Antecedentele acestor pacienţi (atât cele familiale, cât şi cele personale –
pentru sugarii mai mari) sunt pozitive pentru boli realizate prin mecanism
imuno – alergic. Oglindind tipul de răspuns imuno – alergic diferit la diferiţii
subiecţi (tip I, III, IV), intervalul între introducerea laptelui de vacă în
alimentaţie şi apariţia manifestărilor clinice, este variabil, datele existente
arătând:
debut după 3 zile (la 28% din cazuri);
debut între 4 – 7 zile (la 14% din cazuri);
debut între 1 – 4 săptămâni (la 28% din
cazuri);
debut între 1 – 3 luni (la 5% din cazuri).

Rezultă că debutul are loc pentru majoritatea cazurilor la sugarul din primul
trimestru de viaţă. Debutul poate să fie precedat de o enterocolită acută, care
determină alterarea integrităţii barierei digestive (factor favorizant) sau nu (la
nou – născut, cel mai adesea, acest element lipseşte). Simptomele în
intoleranța la proteinele din laptele de vacă pot fi grupate în 4 sindroame:
diareic, alergic, carenţial şi hepatomegalic.
Sindromul diareic – se poate prezenta în două feluri: a) scaune frecvente,
apoase, cu conţinut de mucus şi posibil cu striuri sanguine, eliminate exploziv,
îndeosebi postprandial şi b) scaune păstos – apoase, abundente, steatoreice.
Diareea se însoţeşte de: colici, meteorism abdominal, vărsături. Se asociază
intoleranţa la dizaharide şi la gluten.

Sindromul alergic – include simptome: a) cutanate: erupţii maculo-papuloase,

pruriginoase, pasagere; edem al feţei; edem peribucal (ia nivelul zonelor de
contact cu laptele de vacă); b) respiratorii: coriză, tuse spastică; c) neurologice:
anxietate, agitaţie sau chiar d) șoc anafilactic.

Sindromul carenţial – constă în: sistarea creşterii (curbă ponderală staţionară

sau chiar descendentă, cu constituirea distrofiei); anemie feriprivă (secundară
hemoragiilor digestive evidente sau oculte) şi edeme hipoproteinemice.

Sindromul hepatomegalic – oglindeşte steatoza hepatică secundară mainutriţiei

cronice. Apare inconstant; se poate însoţi de sindrom hemoragipar, prin deficitul
de sinteză hepatică al factorilor complexului protrombinic.
Din punct de vedere cronologic, în intoleranța la proteinele din laptele de
vacă se disting trei etape: consum de lapte; timp de latenţă (variabil în
funcţie de tipul de răspuns imuno – alergic) şi apariţia manifestărilor clinice.  
 Forme clinice în intoleranța la proteinele din laptele de
vacă
      În funcţie de durata timpului de latenţă şi de simptomele predominante, în
intoleranța la proteinele din laptele de vacă au fost descrise numeroase forme
clinice. 
În funcţie de timpul de latenţă, pacienţii cu intoleranță la proteinele din
laptele de vacă pot fi împărţiţi în trei grupuri:

grupul I (imediat reactivi; pacienţi atopici cu anafilaxie, eczemă,

urticarie): simptomele survin la scurt timp (< 45 minute) după ingestia unei
cantităţi mici de lapte;

grupul II (intermediar reactivi): simptomele (vărsături şi diaree) apar ia câteva

ore de la ingestia unei cantităţi ceva mai mari de lapte;

grupul III (tardiv reactivi): simptomele (eczemă, bronşită, diaree sau o

asociere a acestora) apar la 24 – 72 ore de la ingestia unei cantităţi de lapte,
corespunzătoare necesităţilor vârstei respective.

 În funcţie de simptomele predominante, există forme: digestive,

respiratorii, cutanată, neurologică şi forma cu anafilaxie acută.
a) Formele digestive
 sunt: enteropatia indusă de laptele de vacă, colita indusă de laptele de vacă,
enteropatia exsudativă şi alte forme.
      
Enteropatia indusă de laptele de vacă se caracterizează prin diaree persistentă,
vărsături şi sindrom carenţial sever, cu “falimentul” creşterii. Biopsia jejunală
arată prezenţa atrofiei vilozitare. În cadrul acestei forme, se pot evidenţia două
tipuri de enteropatie:

însoţită de manifestări clinice de hipersensibilitate imediată: apariţia diareei

şi a unor simptome alergice, cel mai adesea, cutanate, după un timp de latenţă
de 1 – 2 ore de la alimentaţia cu lapte de vacă şi

cu hipersensibilitate întârziată (timp de latenţă de zile – săptămâni), tip de

enteropatie a cărei evoluţie este foarte asemănătoare cu a enteropatiei indusă
de gluten şi al cărui diagnostic este de obicei dificil; constatarea, la aceşti
pacienţi a prezenţei unor simptome alergice sau a prezenţei de mucus în scaun şi
a hemoragiei digestive oculte (reacţie Gregersen pozitivă) reprezintă constatări
preţioase pentru încadrarea enteropatiei ca intoleranță la proteinele din laptele
de vacă
Colita indusă de laptele de vacă se caracterizează prin prezenţa în scaun. a
produselor patologice: mucus şi sânge. Există posibilitatea ca această formă
clinică de intoleranță la proteinele din laptele de vacă să fie constatată,
aparent paradoxal, la sugari alimentaţi exclusiv natural; dispariţia bolii după
excluderea laptelui de vacă din alimentaţia mamei confirmă însă această
etiologie. În prezenţa unei cantităţi crescute de sânge în scaun, această formă
clinică este diagnosticată ca şi colită acută hemoragică.

Enteropatia exsudativă evoluează cu pierderi crescute de proteine

(provenite din peretele intestinal, secundar procesului de exsudaţie endo-
intestinală), având ca şi consecinţă hipoproteinemia cu posibilitatea de
apariţie a edemelor hipoproteinemice.

Alte forme digestive descrise sunt: gastro-duodenita cu hemoragie digestivă

ocultă şi enteropatia eozinofilică.  Există opinii după care enterocolita
necrozantă ar fi, de asemenea, o formă clinică de intoleranță la proteinele
din laptele de vacă.
b) Forme respiratorii
      În acest grup, sunt incluse: sindromul Heiner, rinita cronică (prezentă la
30% dintre sugarii cu intoleranță la proteinele din laptele de vacă) şi posibil
– astmul bronşic (intoleranța la proteinele din laptele de vacă fiind admisă ca şi
cauză excepţională de astm bronşic la copil). Studiile existente arată că o
treime din sugarii cu intoleranță la proteinele din laptele de vacă prezintă
diferite simptome respiratorii, care se vindecă după excluderea laptelui de vacă
din alimentaţie.
     Sindromul Heiner asociază: a) simptome respiratorii (tusea, coriza,
infecţiile respiratorii recidivante, rinite, otite, bronşite, pneumonii); b)
simptome digestive (diaree) şi c) un sindrom carenţial, dominat de deficitul
c) Forma cutanată 
somatic.
evoluează cu urticarie, dermatită atopică şi angioedem.
d) Forma renală: 
sindrom nefrotic, provocat de intoleranța la proteinele din laptele de vacă.
e) Forma neurologică
Se caracterizează prin letargie, iritabilitate sau agitaţie şi insomnie persistentă.
f) Forma cu anafilaxie acută
      Apare, din fericire, rar, la sugarul mic. Debutul este brutal după câteva
minute de la ingestia laptelui: copilul devine palid, hipoton, transpirat, cu
extremităţile reci, intrând rapid în stare de şoc anafilactic; apar concomitent, ia
majoritatea cazurilor – urticaria şi angioedemul.
 Investigații paraclinice în intoleranța la proteinele din laptele de vacă
      Explorările diagnostice efectuate în intoleranța la proteinele din
laptele de vacă sunt numeroase, dar în majoritate nespecifice şi / sau cu
valoare diagnostică discutabilă. Pot fi grupate în următoarele categorii:
coprologice, de absorbţie şi digestie, anatomo – patologic, hematologice şi
imunologice.
1) Testele coprologice
a.examenul microscopic al scaunului (pentru digestie): indică prezenţa
resturilor din toate sectoarele alimentare, posibil cu predominanţa grăsimilor
(steatoree);

b.pH-ul scaunului: este variabil, putând fi acid la cazurile cu carenţă de

lactază (secundară, de obicei, atrofiei vilozitare);

c.reacţia Gregersen: poate fi pozitivă.

2) Testele de absorbţie şi digestie

      Dintre acestea se utilizează, preferenţial – testul de încărcare cu D-xiloză
sau cu glucoză, pentru studiul absorbţiei şi cel de încărcare cu lactoză pentru
digestie; ambele teste sunt, de obicei, modificate patologic. Ca o consecinţă
a malabsorbţiei intestinale ca şi a exsudaţiei endo-luminale de proteine,
proteinemia totală şi albuminemia prezintă valori reduse.
3) Examenul anatomo – patologic
      Examenul anatomo – patologic se poate efectua din mucoasa jejunală sau /
şi rectală (obţinută prin biopsie intestinală). Modificările mucoasei
jejunale le-am menționat deja, când am vorbit despre cele trei tipuri de
intoleranță la proteinele din laptele de vacă
      La nivelul mucoasei rectale, se întâlnesc diferite leziuni (edem, leziuni
hemoragice, infiltrat limfo-plasmo-eozinofilic în lamina propria). Faptul că
aceste leziuni apar în mod constant şi că biopsia de mucoasă rectală este mult
mai uşor de efectuat (mai puţin invazivă pentru pacienţi) a făcut ca biopsiei
rectale iterative (iniţial, după 6 – 8 săptămâni de excludere a proteinelor din
laptele de vacă din alimentaţie şi la 24 ore de la reintroducerea lor – test de
provocare) să i se acorde o importanţă diagnostică deosebită, în ultimul timp.
4) Testele hematologice
      Acestea constau în examen hematologic periferic. Se constată:
eozinofilie (la > 50% dintre pacienţi), care oglindeşte mecanismul imuno –
alergic al bolii şi anemie hipocromă; dozarea side’remiei şi a feritinei serice
permite precizarea formei hiposideremice feriprive de anemie.
5) Testele imunologice
      Sunt inconstant pozitive. Cea mai mare valoare diagnostică se atribuie
creşterii imunoglobulinelor E (totale şi mai ales specifice pentru proteinele
din laptele de vacă) şi această modificare este însă inconstantă,
imunoglobulinele E (totale şi specifice) fiind crescute mai ales – la pacienţii cu
simptome cutanate, pe când la majoritatea celor cu manifestări pur digestive,
prezintă valori normale.
      Alte teste imunoiogice sunt puţin sau deloc utilizate: a) fie din cauza
lipsei de sensibilitate (anticorpii serici şi coproanticorpii IgG, IgA şi IgM faţă de
proteinele din lapteie de vacă, posibil prezenţi; testul de transformare
limfoblastică posibil pozitiv; testul de inhibiţie a migrării limfocitare – posibil
pozitiv; complementul seric – posibil cu valori reduse); b) fie din cauza riscului
unor reacţii secundare grave (cu reacţii posibil pozitive, teste de provocare –
prin administrare sublinguală de extrase din proteine din lapte de vacă –
posibil pozitive).
 Diagnosticul în intoleranța la proteinele din
laptele de vacă

      Diagnosticul pozitiv se stabileşte, pentru majoritatea cazurilor, pe baza

criteriilor clinice. Acestea au fost precizate de către Goldman în felul următor:
•dispariţia simptomelor după excluderea din alimentaţie a laptelui de vacă;
•reapariţia simptomelor în decurs de 48 de ore de la reluarea alimentaţiei cu
lapte de vacă (test de provocare pozitiv) şi    .
•tabloul clinic reproductibil (aceleaşi caractere, cu acelaşi debut şi durată) în
cadrul a trei astfel de teste de provocare.

Există însă două motive pentru care ultimele două criterii sunt
criticabile: sunt forme de intoleranță la proteinele din laptele de vacă în
care timpul de latenţă depăşeşte 48 ore (criteriul al doilea) şi există
posibilitatea răspunsului brutal, la testul de provocare, cu şoc anafilactic
, motiv pentru care repetarea de trei ori a acestui test prezintă un risc
potenţial extrem de sever (criteriul al treilea).
   
 Se utilizează, ca atare, de către majoritatea clinicienilor, un singur test de
provocare. Dintre examinările paraclinice, au importanţă în practică, mai
ales valoarea crescută a IgE (totale şi specifice pentru proteinele din laptele
de vacă) şi biopsia rectală iterativă. În condiţiile lipsei de disponibilitate
pentru aceste teste, prezenţa eozinofiliei şi a reacţiei Gregersen pozitive în
scaun constituie, alături de criteriile clinice menţionate, argumente în
sprijinul diagnosticului de intoleranță la proteinele din laptele de vacă.

Diagnosticul diferenţial
 se face, în funcţie de forma clinică de intoleranță la proteinele din laptele
de vacă, cu: a) enterocolita (acută sau trenantă); b) enteropatia indusă de
gluten; c) deficitul de lactază genetic sau secundar – însoţind alte boli decât
intoleranța la proteinele din laptele de vacă; d) diferite alergodermii; e)
alte cauze de: infecţii respiratorii recidivante, sindrom nefrotic, șoc
anafilactic. Rolul esenţial în diagnosticul diferenţial revine criteriilor clinice
diagnostice, pe care le-am menționat mai sus.
 Tratamentul în intoleranța la proteinele din laptele de
vacă
      Tratamentul în intoleranța la proteinele din laptele de vacă este
dietetic şi constă în excluderea din alimentaţie a proteinelor din laptele
de vacă. Sugarii cu intoleranță la proteinele din laptele de vacă vor primi
lapte de mamă (dacă este posibilă alimentaţia naturală) sau preparate
dietetice de lapte pudră. Aceste preparate se grupează în două categorii:
cele care conţin proteine vegetale din soia şi cele care conţin proteine
hidrolizate, provenite, de obicei, din proteine ale laptelui de vacă
(lactalbumina, cazeina, proteinele din zer).
      Preparatele cu proteine din soia sunt mai accesibile şi mai ieftine dar
25% dintre sugarii cu intoleranță la proteinele din laptele de vacă prezintă
riscul de hipersensibilizare şi faţă de proteinele din soia.
În etapa de diversificare a alimentaţiei, se contraindică: ouăle, sucurile
de citrice şi mai târziu, peştele şi nucile.         La cazurile care prezintă
forma clinică de enteropatie severă, se exclud, de asemenea: lactoza şi
glutenul. Durata dietei este variabilă, în general 1 – 6 ani, până fa
restabilirea toleranţei; pentru afirmarea acesteia, se poate repeta, anual,
testul de provocare, utilizând biopsia rectală iterativă.
 Evoluţie și prognostic în intoleranța la proteinele din
laptele de vacă

      Evoluţia este favorabilă, cu prognostic bun în condiţiile dietei de

excludere, pacienţii redobândindu-şi, în timp, toleranţa pentru proteinele
din laptele de vacă. În absenţa dietei, evoluţia depinde de forma clinică:
posibil risc vital în forma cu anafilaxie acută; sindrom carenţial sever (deficit
ponderal, anemie feriprivă severă, edeme hipoproteinemice, carenţe
vitaminice) în enteropatia indusă de proteinele din laptele de vacă. Pot
persista, adesea toată viaţa, manifestări alergice, îndeosebi cele cutanate.

Profilaxia în intoleranța la proteinele din laptele de vacă

      Profilaxia constă în menţinerea alimentaţiei naturale, cel puţin în

primul trimestru. Excluderea din dieta mamei, în perioada alăptării, a
proteinelor din laptele de vacă şi a altor alimente alergizante (dietă
hipoalergică) este susceptibilă să reducă frecvenţa manifestărilor alergice la
sugarii cu risc crescut pentru boli atopice.
In Roma, Grecia si Egiptul Antic laptele era numit ,,sangele alb”,
,,sucul vietii”, ,,o sursa de sanatate”. Specialistii medicinei moderne
considera laptele ca fiind un aliment important care trebuie sa fie prezent in
dieta si ar trebui sa fie contraindicat doar persoanelor care au intoleranta la
acest produs.
Medicii recomanda laptele pentru tratarea unor boli – bronsita,
tuberculoza, boli gastro-intestinale, guta, pleurezie, holera, tulburari
ale sistemului nervos, etc. De asemenea, ei ne atentioneaza ca proprietatile
benefice ale laptelui sunt reduse mult prin pasteorizare (respectiv incalzire la
60 grade) cand incepe descompunerea albuminei bactericide si toate
vitaminele se pierd. Prin fierbere compozitia chimica a laptelui se schimba.
Pentru a fi eficient in scopuri medicinale laptele ar trebui sa fie consumat mai
mult crud.
Laptele crud de vaca contine mai mult de 150 de minerale si
substante organice. ½ litru de lapte are 1/3 din nevoia zilnica de proteine
animale. Partea cea mai importanta a laptelui este proteina ce consta din
albumina, globulina si cazeina – care in mare parte au proprietati antibiotice,
cresc imunitatea, reprezinta o sursa importanta de anticorpi ce ajuta
organismului sa lupte cu diferite infectii. Cazeina are rol in circulatia sangelui
in creier deci laptele este un aliment ce trebuie sa nu lipseasca din dieta
suferinzilor de boli cardiovasculare.
Laptele contine grasimi formate din acizi grasi cunoscuti – linolenic,
linoleic, arahidonic – dar si vitamine A, D, E, K. In special lactoza si mai
putin zaharoza formeaza carbohidratii din lapte. Acestia au un rol important in
stimularea sistemului nervos, in prevenirea bolilor cardiovasculare. Lactoza
intra in intestin, suprima flora microbiana si ajuta la absorbtia fosforului si
calciului.

Laptele are un continut mare de vitamine liposolubile – A, D, E si K –

dar alaturi de acestea se adauga vitaminele B1, B2, B6, B12 si PP. De asemenea
laptele are diferite enzime, substante antibiotice, anticorpi, hormoni si diferite
alte elemente active care sunt benefice pentru sistemele corpului – osos,
endocrin, etc.

Laptele este o sursa importanta de calciu in organism, ajuta in buna functionare

a oaselor si functionarea normala a sistemului nervos. Totusi laptele nu contine
mai mult calciu decat broccoli si varza. Cercetatorii au demonstrat ca prin
consumul mare de lapte sau alte alimente bogate in calciu nu se reduce riscul de
fracturi la femeile cu varsta intre 34-60 de ani.
Exista persoane care spun ca laptele ar face rau. Acest lucru nu este adevarat
deoarece laptele din contra este indispensabil pentru batrani. El ajuta in cazuri de
osteoporoza. In special femeile sunt sfatuite de medici sa bea un pahar de lapte
zilnic. Astfel va fi mentinut echilibrul de calciu in corp.

Unii sunt de parere ca grasimile din lapte blocheaza vasele de sange. Medicii spun
insa ca 80% din colesterolul rau este sintetizat in ficat deoarece acesta nu
functioneaza corect din cauza unor factori nocivi – alcoolul, anumite alimente
foarte grase, boli infectioase. Restul de 20% din colesterol se depune pe
vasele de sange si reprezinta acizii grasi polisaturati care apar in multe alimente
si desigur si in lapte. Cel mai bine este sa nu se evite laptele, sa se consume lapte
degresat si ideal este sa se schimbe modul de viata.

Laptele are initial temperatura de 37 grade la fel ca temperatura

corpului animalului, apoi el ajunge la temperatura camerei la 20-25 grade.
Acest interval este ideal pentru dezvoltarea micro-organismelor din laptele crud.
Impiedicarea reproducerii microorganismelor se face prin tratament termic, la
temperaturi ridicate numarul lor se poate reduce sau chiar elimina complet.

Untul este un aliment nutritiv foarte benefic pentru oase, ochi, par,
piele si tesutul muscular. Untul are un continut mare de calciu, vitamine,
fosfolipide care sunt importante pentru celule si mai ales pentru cele nervoase. De
asemenea, untul are aminoacizi esentiali care sunt foarte importanti pentru
functionarea normala a corpului.
Laptele de capra difera de laptele de vaca prin cantitati mai mari de grasimi,
calciu si proteine, respectiv mai scazute de caroten. Are o cantitate mare de
vitamina A, magneziu, fier si calciu. Este mai putin rezistent termic, la 130 de
grade rezista doar 19 minute. Medicii recomanda laptele de capra in
tratamentul unor boli ce tin de tractul gastro-intestinal, in vindecarea
tuberculozei si excretia sarurilor de metale grele.

In medicina traditionala chineza, iaurtul este considerat un elixir

pentru ficat. Are gust acru, este astringent, previne transpiratia, este racoritor
in zilele calduroase de vara. Chinezii prefera mai mult laptele de soia la micul
dejun.

Hipocrate a vindecat multi pacienti de tuberculoza cu lapte de

capra.

Avicenna considera ca laptele mentine claritatea mentala si sanatatea

organismului.

In mitologie laptele era hrana zeilor, insusi Zeus a consumat laptele de capra in
Amalfi.