Ploaia acidă este o formă de poluare atât a aerului cât şi

a apei în care acizii din aer cad pe Pământ în diferite regiuni.

Acţiunea corozivă a ploii acide provoacă pagube
incomensurabile mediului inconjurător. Problema începe cu
producerea dioxidului de sulf şi a oxizilor de azot produşi prin
arderea combustibilului fosil (cărbune, gaz natural şi petrol).
Efectele ploii acide pot fi devastatoare pentru multe
forme de viaţă, inclusiv pentru oameni. Aceste efecte sunt însă
mai vizibile în lacuri, râuri şi pârâuri şi la nivelul vegetaţiei.
Aciditatea apei omoară practic orice formă de viaţă.
 Capitolul 1- Poluarea aerului
Capitolul 2- Formarea ploii acide
Capitolul 3 - Cauzele ploii acide
Capitolul 4 - Efecte ale ploii acide
Capitolul 5 - Emisii de gaze cu efect de seră
acidifiant în anul 2008 la nivelul judeţului Argeş
Capitolul 6 - Măsuri de protecţie împotriva
ploilor acide
 Învelişul gazos reprezentat de atmosfera
terestră constitue unul dintre factorii esenţiali ai
existenţei vieţii pe pământ. Dintre componenţii aerului,
oxigenul este indispensabil respiraţiei vegetale şi
animale, fenomenul de oxidare reprezintă principala
sursă de energie în procesele vitale..
 Ploaia acidă se formează atunci când dioxidul
de sulf sau oxizii de azot ,ambele rezultate ale poluarii
industriale ,se amestecă în atmosfera cu aburii de apa.
Ploaia acidă distruge plantele şi animalele. Păduri
întregi au dispărut din cauza ploilor acide. Mai rău este
dacă aceste ploi acide ajung în lacuri sau râuri care le
duc la distanţă ,omorând şi cele mai mici organisme.
După estimarea oamenilor de ştiinţă până în anul 2001
vor fi doar în Statele Unite şi în Canda 50.000 lacuri
moarte biologic.
 Ploile acide se formează în troposferă, stratul
inferior al atmosferei, reacţiile fiind declanşate de
radiaţiile solare şi determinate de oxigenul şi apa din
atmosferă.
 Poluanţii care contribuie la formarea
ploilor acide sunt:
•doxidul de sulf, provenit din industria
metalurgică, de la centralele termoelectrice,
emanaţiile de la autovehicule etc;
•oxizii de azot proveniţi din arderea
carburanţilor, oxidarea lemnului, a păcurii,
din emanaţiile îngrăşămintelor pe bază de
azot etc.
 Unii dintre constituenţii
poluării acide sunt sulfaţii, nitraţii,
hidrocarbonii şi ozonul. Aceştia
există ca particule în aer şi
contribuie la formarea ceţii,
afectând vizibilitatea.
Unele dintre cele mai serioase
efecte ale ploii acide asupra
oamenilor sunt problemele
respiratorii. Emisiile de dioxid de
sulf şi dioxid de azot dau naştere
unor probleme medicale precum
tusea, astmul, dureri de cap, iritaţii
ale ochilor, nasului şi gâtului.
Unul dintre cele mai serioase
impacte ale precipitaţiilor acide
este cel asupra pădurilor şi
solurilor.
 Ploaia acidă şi depoziţia de acid „uscat” strică clădiri,
statui, automobile şi alte structuri obţinute din piatră, metal sau
orice alt material expus pentru o perioadă îndelungată de timp la
capriciile vremii.
Ploaia acidă defectează materialele
precum ţesăturile. De exemplu, steagurile
arborate sunt “mâncate” de chimicalele acide
din precipitaţii. Cărţile şi obiectele de artă,
vechi de sute de ani, sunt deasemenea
afectate. Sistemele de ventilaţie ale librăriilor
şi muzeelor, în care sunt ţinute acestea, nu
previn intrarea particulelor acide în clădiri şi
astfel ele intră, circulă şi deteriorează
materialele.
•Pentru reducerea emisiilor de dioxid de sulf se impune
înlocuirea cărbunilor cu conţinut mare de sulf; reţinerea
dioxidului de sulf din gaze înaintea emiterii lor în atmosferă;
echiparea coşurilor uzinelor cu injectoare care să împrăştie
oxid de calciu alcalin în gazele de evaporare.
•În privinţa oxizilor de azot, şi în special a dioxidului de azot,
proveniţi de la motoarele autovehiculelor se impune
echiparea autovehiculelor cu convertizoare catalitice
antipoluante pentru cele care folosesc benzina cu plumb sau
adoptarea combustibilului fără plumb.
1. BARNEA M. , URSU P. , 1969- Protecţia atmosferei
împotriva impurificării cu pulberi şi gaze, Bucureşti,
Editura Tehnică;
1. DINU DAN, SANDU V., AXENTE L., TOMIŢĂ I.
etc., 2005 - Poluarea aerului- Ghid ecologic şcolar-
vol.I, Braşov, Editura Ipimea Braşov;
2. LIXANDRU B. , 1999 - Ecologie şi protecţia
mediului, Timişoara, Editura Presa Universitară;
3. MĂCĂRESCU B. , 2003- Ingineria şi protecţia
mediului în industrie, Chişinău, Editura Tehnică-Info;