Sunteți pe pagina 1din 26

Epurarea apelor

uzate
Apa sursă a vieţii
Apa este un lichid inodor, insipid şi incolor, de
cele mai multe ori, sau ușor albăstrui sau chiar
verzui în straturi groase. Apa este o substanță
absolut indispensabilă vieții, indiferent de forma
acesteia, fiind unul dintre cei mai universali
solvenți. Apa este un compus chimic al hidrogenului
și al oxigenului, având formula chimică brută H2O .
Ce este epurarea apelor ?

Calitatea apelor
este cel mai mult
afectată de
deversarea de către
om de ape uzate.
Prin urmare,
principala măsură
practică de protecţie
a calităţii apelor de
suprafaţă este să
epurăm apele uzate.
Epurarea apei-Istoric si
evoluţie
Primele staţii de epurare au apărut
în Anglia în secolul XIX. Iniţial s-au
realizat canalizări, care au rezolvat
problema epidemiilor hidrice, dar au
făcut din Tamisa un râu mort ce
degaja miros pestilenţial, încât în
geamurile parlamentului au trebuit
atârnate cârpe îmbibate cu clorură de
calciu. Abia atunci s-a trecut la
realizarea de staţii de epurare.
Procese unitare pentru epurarea
apelor uzate
• A. Procese fizice
Procesele fizice de epurare sunt acelea în care
substanţele poluante nu suferă transformări în alte
substanţe, având la bază principiile:
a) separarea gravitaţională a particulelor grosiere,
nedizolvate în apă, sub influenţa câmpului gravitaţional
al Pământului, prin sedimentare, prin flotaţie sau prin
centrifugare.
b) flotaţia este un proces unitar de separare
din apă, sub acţiunea câmpului gravitaţional
terestru, a particulelor cu densitate medie mai
mică decât a apei.
c) filtrarea constă în trecerea apei printr-un mediu
poros în care are loc reţinerea prin fenomene
predominant fizice. Filtrarea este un proces de sitare
cu ajutorul unei ţesături fine sau împâslituri.
d) reţinerea pe grătare şi site a impurităţilor grosiere
(crengi, fire etc) pe grătare şi a celor mai mici pe site.
e) epurarea în filtre granulare şi filtre cu prestrat.
Materialul granular folosit ca umplutură filtrantă este
nisipul cuarţos.
f) epurarea prin membrane. Procesul de epurare
cu membrane se numeşte osmoză, care poate fi directă
sau inversă, în funcţie de direcţia apei de la o soluţie
diluată la una concentrată sau invers.
g) transferul între faze se bazează pe trecerea
poluanţilor într-o altă fază, nemiscibilă cu apa, care poate
fi lichidă, solidă sau gazoasă.
h) distilarea se face prin epurarea apelor uzate prin
trecerea apei în fază de vapori, prin încălzire, urmată de
condensarea vaporilor, deoarece impurităţile au o
volatilitate mai redusă ca apă.
i) îngheţarea constă în trecerea apei în fază solidă sub
formă de cristale de gheaţă, care se separă de soluţia
reziduală îmbogăţită în impurităţi.
j) spumarea este un proces de separare din apă a unor
impurităţi organice dizolvate, datorită adăugării unor
agenţi de spumare şi prin barbotarea apei cu aer sub
formă de bule fine.
k) absorbţia are la bază fenomenul de reţinere pe
suprafaţa unui corp a moleculelor unei substanţe
dizolvate în apă
B. Procese chimice

Prin procesele chimice de epurare, poluanţii


sunt transformaţi în alte substanţe mai uşor de
separat, precipitate insolubile, gaze, care pot fi
stipale, care au o activitate nocivă mai redusă
sau sunt mai susceptibile de a fi îndepărtate.
a) neutralizarea este
un proces prin care pH-ul
unei soluţii uzate este
reglat prin adaos de acizi
sau baze.
b) oxidarea şi reducerea
c) precipitarea este un proces de epurare bazat
pe transformarea poluanţilor din apele reziduale
în produşi insolubili.
d) coagularea şi flocularea - îndepărtarea unor
particule prin sedimentare (coagulare) şi
destabilizarea prin absorbţia unor molecule mari
de polimeri care formează punţi de legătură între
particule
C. Procese biologice

Substanţele organice pot fi îndepărtate din apă de


către microorganisme care le utilizează ca hrană, respectiv
sursă de carbon.

D. Dezinfecţia

Dezinfecţia este necesară în cazul apelor uzate


care conţin microorganisme. Dacă sterilizarea presupune
distrugerea tuturor microorganismelor, prin dezinfecţie
nu se distrug toate.
Principiul constructiv al unei
staţii de epurare a apelor uzate
Deşi diferă prin dimensiuni şi tehnologii folosite,
cea mai mare parte a staţiilor de epurare a apelor
uzate orăşeneşti au o schemă constructivă apropiată.
Distingem o treapta
primară, mecanică; o treaptă
secundară, biologică; şi la
unele staţii (deocamdată nu
la toate!) o treapta terţiară
- biologică, mecanică sau
- chimică.
Treapta primară constă din mai
multe elemente succesive:
• Grătarele reţin corpurile plutitoare şi suspensiile grosiere
(bucăţi de lemn, textile, plastic, pietre etc.). De regulă sunt
grătare succesive cu spaţii tot mai dese între lamele.
Curăţarea materiilor reţinute se face mecanic.
• Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese,
reţinând solide cu diametru mai mic.
• Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule
grosiere asigură depunerea pe fundul bazinelor lor a
nisipului şi pietrişului fin şi altor particule ce au trecut
de site dar care nu se menţin în ape liniştite mai mult
de câteva minute.
• Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare
şi asigură staţionarea apei timp mai îndelungat, astfel că
se depun şi suspensiile fine.
Treapta secundară constă şi ea
din mai multe etape:
• Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată
cu "nămol activ" ce conţine microorganisme ce
descompun aerob substanţele organice
• Decantoarele secundare sunt bazine în care se
sedimentează materialele de suspensie formate în urma
proceselor complexe din aerotancuri.

Treapta terţiară nu există la toate staţiile de epurare.


Ea are de regulă rolul de a înlătura compuşi în exces (de
exemplu nutrienţi- azot şi fosfor) şi a asigura dezinfecţia
apelor (de exemplu prin clorinare).
Tratarea apelor
Apele naturale cel mai ades utilizate ca sursă
pentru utilităţi industriale şi agricole sunt apele de
suprafaţă. Pentru consum casnic se pot utiliza fie
ape de suprafaţă, de calitatea I, fie ape subterane.
În toate situaţiile însă aceste ape sunt supuse unor
etape de tratare care sunt cu atât mai numeroase
cu cât apa are utilizări mai specializate
Concluzii
Epurarea apelor uzate este un subiect pe cât de
delicat, pe atât de actual, inexistenţa staţiilor de
epurare, a mijloacelor de epurare a apelor uzate
ducând la probleme majore asupra sănătăţii
populaţiei.
Epurarea apelor uzate este o
prioritate pentru noi toţi:

• Apa este habitatul a sute de specii de peşti, păsări şi


alte vietăţi ce sunt dependente de calitatea apei;
• Apa este unul din cele mai importante medii de
recreere. 
• Apa uzată, prin încărcătura microbiologică pe care
o transportă, este un factor major de risc pentru
sănătatea umană. Calitatea vieţii noastre depinde
de calitatea apei din jurul nostru.
Bibliografie
•Blitz, E. – “Proiectarea canalizărilor” -
Bucureşti, ET, 1970
•Bucur A. - „Elemente de chimia apei“,
Editura HGA Bucureşti, 1999;
•Creţu Gh. - „Optimizarea sistemelor de
gospodărire a apelor”, Ed. Falcă,
Timişoara, 1980;
•Negulescu, M. – “Epurarea apelor uzate
orăşenesti” - Bucureşti, ET, 1978
•Şerban P. - „Managementul apelor”, Ed.
Tipored, 2006;
• Teodorescu I. şi colaboratorii -
„Gospodărirea apelor”, Ed. Ceres,
Bucureşti, 1973;
• Trufaş V. - „Hidrochimie ”, Universitatea,
Bucureşti, 1975;
•Varduca A. - „Monitorul Integrat al calităţii
apelor”, Ed. H.G.A., Bucureşti, 1999;
• Vladimirescu Ion- „ HIDROLOGIE” , Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1978

S-ar putea să vă placă și