“Cei care se avântă în practică înainte de a fi invăţat teoria, seamănă cu marinarii care merg pe mare într-un

vas fără cârmă” Leonardo da Vinci

Gestionarea deşeurilor este, înainte de toate, o reacţie la deşeuri. Să-l luăm ca exemplu pe
cetăţeanul simplu. Este de datoria municipalităţii să asigure existenţa unor containere. Cetăţeanul îşi varsă
gunoiul acolo şi nu va mai fi nici o problemă. El se poate plânge că locul este murdar, sau că recipientele
pentru gunoi sunt urâte, respingătoare la atingere şi ca miros. Abia la sfârsitul week-end-ului, când
containerele sunt prea pline cu saci de plastic şi pagini de ziar zboară în jurul gunoaielor, cetăţeanul poate
acuza municipialitatea că nu-şi face treaba. După momentul “crucial” când îşi aruncă gunoiul în sac de plastic
în container, pe cetăţean îl cuprinde o stare de amnezie ciudată, şi el uită instantaneu că ar putea avea ceva
de a face cu aceste noxe.
Argument ..............................................................................................................pag.3
Capitolul 1- Istoricul gestionării deşeurilor ....................................................pag.5
1.1.Din istoria activităţilor de evacuare a deşeurilor în Europa ...........................pag.5
1.2. Cadrul legislativ al industriei de gestionare a deşeurilor în România ...........pag.6
Capitolul 2- Deşeurile- noţiuni generale ..........................................................pag.9
2.1. Definirea deşeurilor .......................................................................................pag.9
2.2. Clasificarea deşeurilor ...................................................................................pag.9
2.3. Poluarea mediului înconjurător de către deşeuri ............................................pag.10
Capitolul 3- Managementul deşeurilor ............................................................pag.11
3.1. Conceptul de management al deşeurilor .......................................................pag.11
3.2. Stadiul actual al managementului deşeurilor în România ..............................pag.11
3.3.Strategia de management a deşeurilor .............................................................pag.14
3.3.1.Colectarea şi transportul deşeurilor .......................................................pag.14
3.3.2. Sortarea deşeurilor ................................................................................pag.15
3.3.3. Prelucrarea sau depozitarea deşeurilor ................................................pag.15
Capitolul 4-Impactul unui management defectuos al deşeurilor asupra mediului pag.16
4.1. Forme de impact determinate de depozitarea deşeurilor .............................pag.16
4.2. Probleme cu care se confruntă gestionarea deşeurilor în România...............pag.17
Concluzii ...............................................................................................................pag.19
Bibliografie ............................................................................................................pag.20
Anexe .....................................................................................................................pag.21
 1. Din istoria activităţilor de evacuare a deşeurilor in Europa
De-a lungul secolelor, consiliile orăşeneşti s-au străduit să schimbe câte ceva. În primă
instanţă, cetăţenii au fost obligaţi, prin ordonanţe, să îşi cureţe singuri partea lor de oraş. Abia
în secolul XIII, în metropola Paris, a fost creată o Administraţie stradală, care trebuia să
conducă, în calitate de reprezentant al municipalităţii, activităţile de salubrizare. Cu toate
acestea, succesul scontat nu a fost obţinut

2.1. Cadrul legislativ al industriei de gestionare a deşeurilor în România

Activităţile în cadrul gospodăririi deşeurilor sunt reglementate în România, ca şi în toate
ţările europene, prin lege. Nevoia de reglementare derivă din potenţialul conflictual presupus de
proprietăţile amestecului de reziduuri.
Deşeul din locuinţe conţine componente care pot fi descompuse biologic, ca şi chimic
şi/sau fizic reactive.
“A face sau nu deşeu: totul stă în definiţie.”
(B. Quinn)

2.1. Definirea deşeurilor

Majoritatea activităţilor umane reprezintă o sursă de producere a deşeurilor.
Cele mai curente definiţii ale deşeurilor :
•Deşeu inseamnă orice substanţă sau obiect pe care proprietarul o/îl inlătură sau i se cere să o
înlature/ să o arunce. (Consiliul European 1991a);
•Deşeurile sunt materiale, altele decât cele radioactive, menite a fi eliminate. (OECD 1994).
•Deşeurile sunt substanţe sau obiecte, care sunt sau se intenţionează, sau este necesar să fie
aruncate datorită prevederilor legii naţionale. (UNEP 1989)
2.2. Clasificarea deşeurilor
Deşeuri menajere - deşeuri provenite din activităţile casnice şi de consum;
Deşeuri de producţie - deşeuri rezultate în urma unor procese tehnologice;
Deşeuri periculoase - reprezintă deşeurile care sunt periculoase pentru sănătatea
populaţiei şi mediul înconjurător. Din acestea fac parte deşeurile toxice şi inflamabile,
explozive, corozive, infecţioase şi altele.

Poluarea mediului cu deşeuri

2.3. Poluarea mediului înconjurător de către deşeuri

Deşeurile menajere solide sunt depozitate la suprafaţa solului şi reprezentă o sursă de
poluare continuă a mediului (a solului, a apelor de suprafaţă şi subterane) şi a atmosferei cu
gazele de seră, care se formează şi se degajă în urma activităţii microorganismelor anaerobe.
3.1. Conceptul de management al deşeurilor
Managementul deşeurilor este o succesiune de acţiuni de colectare, transportrare, procesare, reciclare
şi distrugere a deşeurilor. Prin deşeuri se înţelege materiale nefolositoare rezultate în urma activităţii umane,
iar managementul lor se face pentru a reduce efectul asupra sănătăţii, mediului înconjurător şi nu în ultimul
rând esteticii.

3.2. Stadiul actual al managementului deşeurilor în România

Situaţia depozitelor de deşeuri industriale (Date furnizate de MAPN)

Depozite Iazuri de Halde de Halde de zgură Depozite Depozite

Total
industriale decantare steril şi cenuşă simple subterane
Număr 209 251 108 354 29 951
Suprafaţa
2466 5932 2823 748 17 11986
ocupată (ha)
3.3. Strategia de management a deşeurilor
Managementul deşeurilor este o componentă esenţială a strategiei de reducerea a efectelor
încălzirii globale. Principalele etape în managementul deşeurilor sunt:

3.3.1. Colectarea şi transportul deşeurilor

Colectarea deşeurilor menajere cade de obicei în sarcina administraţiilor
locale şi presupune colectarea de la "marginea drumului" şi transportarea către centre de sortare.

3.3.2 - Sortarea deşeurilor

Sortarea deşeurilor se face în mai multe etape, dintre care majoritatea sunt
automate. În urma sortării deşeurile ce pot fi reciclate sunt aranjate pe categorii: sticlă, metal, plastic,
hartie etc.

3.3.3 - Prelucrarea sau depozitarea deşeurilor

Există trei metode de a scăpa de deşeuri: depozitarea în gropi de gunoi,
incinerarea (nu este un procedeu foarte ecologic deoarece sunt emise cantităţi semnificative de CO2)
şi reciclarea (este cea mai "sănătoasa" metodă pentru mediul înconjurător).
4.1. Forme de impact determinate de depozitarea deşeurilor
Principalele forme de impact şi risc determinate de depozitele de deşeuri menajere şi industriale,
în ordinea în care sînt percepute de populaţie, sînt:
· modificări de peisaj şi disconfort vizual;
· poluarea aerului;
· poluarea apelor de suprafaţă;
· modificări ale fertilităţii solurilor şi ale compoziţiei biocenozelor pe terenurile învecinate.
 4.2. Probleme cu care se confruntă gestionarea deşeurilor în România
Problemele cu care se confruntă gestionarea deşeurilor pot fi sintetizate astfel:
· depozitarea pe teren descoperit este cea mai utilizată metodă pentru eliminarea finală a acestora;
· depozitele existente sînt uneori amplasate în locuri sensibile (în apropierea locuinţelor, a apelor de
suprafaţă sau subterane, a zonelor de agrement);
· depozitele de deşeuri nu sînt amenajate corespunzător pentru protecţia mediului, conducînd la
poluarea apelor şi solului din zonele respective;
· terenurile ocupate de depozitele de deşeuri sînt considerate terenuri degradate, care nu mai pot fi
utilizate în scopuri agricole;
· colectarea deşeurilor menajere de la populaţie se efectuează neselectiv; ele ajung pe depozite ca
atare, amestecate, astfel pierzîndu-se o mare parte a potenţialului lor util (hîrtie, sticlă, metale,
materiale plastice);
•La activităţile de gospodărire a deşeurilor trebuie să fie avută în vedere protecţia optimă a omului şi
a mediului înconjurător

•Managementul deşeurilor este reglementată printr-o legislaţie autohtonă armonizată cu legislaţia

(Directivele) Uniunii Europene.

•Datorită faptului că în România nu se realizează colectarea separată a deşeurilor menajere, se

poate afirma că aproximativ 36% din componente, reprezentând materiale reciclabile (hârtie, carton,
plastic, sticlă, metale), nu se recuperează, ci se elimină prin depozitare

•Strategia modernă privind gospodărirea deşeurilor include o ierarhizare a opţiunilor de management

al acestor deşeuri în care primul accent este pus pe prevenirea producerii deşeurilor. Urmează apoi
promovarea acţiunilor de reciclare şi refolosire şi apoi optimizarea metodelor de stocare finală a
deşeurilor.

•Gestiunea deşeurilor necesită adoptarea unor măsuri specifice, adecvate fiecărei faze de eliminare
a deşeurilor în mediu (colectare, transport, tratare, recuperare si eliminare a deşeurilor).
1. BULARDA, Gh. Reziduurile menajere, stradale şi industriale. Bucureşti: Editura
Tehnică, 1992;
2. LIXANDRU, B. Ecologie şi protecţia mediului. Timişoara: Editura Presa
Universitară, vol 1-2, 1999;
3. IANCULESCU, Dan Solid Waste Engineering. Bucureşti: Editura Matrix Rom,
2002;
4. IVĂNOIU, M. - SANDU, V. Dezvoltare durabilă. Braşov: Editura Transilvania,
2005;
5. POPESCU, M. Ecologie aplicată. Bucureşti: Editura Matrixrom, 2000;
6. ROBERTS, Neil Schimbările majore ale mediului. Bucureşti: Editura All
Educational, 2002.