TEMA 3

SOCIETĂŢILE TRANSNAŢIONALE DIN

TURISM ŞI IMPLICAŢIILE LOR ASUPRA
ECONOMIEI MONDIALE

3.1. Trăsături caracteristice ale societatii transnaţionale

3.2. Piaţa societăţii transnaţionale
3.3. Dimensiunea întreprinderii transnaţionale
3.4. Tendinţe noi în politicile financiare şi de absorbţie
3.5. Posibilităţi de expansiune
3.6. Strategii adoptate de companiile transnaționale în
condițiile globalizării
3.1. Trăsăturile caracteristice ale societăţii
transnaţionale
Definirea noţiunii:
Societatea transnaţională
reprezintă extinderea marii
întreprinderi în afara graniţelor
propriei ţări. Ea alcătuieşte un
vast ansamblu la scara mondo-
economică, format dintr-o
societate principală-societatea-
mamă şi un număr de filiale
implantate în diferite ţări.
 Clarificări conceptuale pentru termenii utilizaţi

CONCEPT CONȚINUT
SOC.TRANS Se porneşte de la o societate naţională care se extinde în plan
NAȚIONALĂ internaţional prin intermediul filialelor
SOC.MULTI Societăţile multinaţionale sunt formate şi controlate de capitalul mai
NAȚIONALĂ multor ţări
TRUST Formă de monopol în care întreprinderile care s-au contopit îşi pierd
independenţa comercială, de producţie şi juridică, fiind subordonate
unei administraţii unice.
CORPORAȚIE O firmă organizată sub forma societăţilor comerciale pe acţiuni. De
regulă corporaţia este o mare firmă care prin forţa şi poziţia ei pe piaţă
are un rol important în viaţa economică a unei ţări şi chiar pe piaţă
mondială, în cazul marilor corporaţii internaţionale.
HOLDING Forma de subordonare a diferitelor întreprinderi (societati) prin
controlul participantilor de catre o societate anonimă pe acțiuni.
CONGLOMERAT Firme care acționeaza în domenii economice diferite și pe piețe diferite
 3.2. Piaţa societăţii transnaţionale

Orice firmă transnaţională se manifestă concomitent în

trei spaţii economice:
• cel naţional, autohton - în cazul societăţii-mamă
• cel străin - în cazul filialelor
• cel internaţional - ori de câte ori este vorba despre schimburile
dintre unităţile care o compun sau dintre acestea şi restul lumii
În virtutea relaţiilor dintre societatea-mamă şi filialele
sale din străinătate, precum şi filialele înseşi,
societatea transnaţională îşi desfăşoară activitatea în
cadrul unei pieţe proprii, care este o piaţă internaţională.
 Organizarea corporațiilor transnaționale

La baza organizării şi stabilirii unei anumite structuri

pentru o societate transnaţională se au în vedere mai
multe elemente: tipul de întreprindere şi de legături
specifice, sectorul/sectoarele în care îşi desfăşoară
activitatea, dimensiunile sale, gradul de
multinaţionalitate etc.
Statutul lor este diferit in functie de pozitia ocupata in
organizarea corporatista şi în funcţie de forma de
proprietate şi calitatea actionarilor.
 Public company acțiunile sale sunt tranzacționate bucată
cu bucată la bursă sau prin intermediul caselor de
brokeraj,
 Private company când acțiunile acesteia nu sunt
tranzacționate public
 Parent companycompania care controlează, deține
autoritatea asupra filialelor(afilliates)
 Subsidiaries filiale cu personalitate juridică
 Branches filiale fără personalitate juridică
 Shareholders sau stockholders acționari la
multinațională
 Stakeholders parteneri(clienți, angajați, furnizori,
distribuitori, agenții guvernamentale)
 3.3. Dimensiunea întreprinderii transnaţionale
Creşterea taliei întreprinderii transnaţionale se produce pe
următoarele căi:
• integrarea internaţională pe orizontală,
• integrarea internaţională pe verticală
• creşterea prin conglomerare internaţională, (este caracteristică
mai ales societăţilor americane).
Conglomerarea înseamnă “uniunea” unor firme din diferite
ţări, ale căror activităţi sunt, de cele mai multe ori fără nicio
legătură pe linie tehnologică. Absorbţiile sunt determinate de
motive pur financiare.)
Pentru ca o firmă să devină un “monopol transnaţional” în
adevăratul sens al cuvântului, este necesar ca din ansamblul
societate – mamă - filiale externe -, cel puţin două unităţi
situate în ţări diferite să deţină poziţia”cheie” într-un anumit
domeniu.
Creşterea taliei întreprinderii transnaţionale se poate
produce prin:
Investiţiile de portofoliu, înseamnă achiziţionarea de
pe o piaţă financiară a unor valori mobiliare străine
(acţiuni, obligaţiuni). Cea mai mare parte a
investiţiilor vest-europene în S.U.A. îmbracă această
formă. Ele permit participarea la luarea deciziilor,
dar nu şi dreptul de control.
Investiţiile directe de capital, în alte ţări pot îmbrăca
forma achiziţionării pachetului de control, a
majorităţii capitalului unei filiale externe, a
cumpărării unor întreprinderi sau a construirii altora
noi. Majoritatea investiţiilor americane în străinătate
se efectuează în acest fel.
3.4. Tendinţe noi în politicile financiare şi de absorbţie
Pentru înfăptuirea reproducţiei lărgite S.T.N. au ladispoziţie două căi
principale:
 autofinanţarea si
 finanţarea externă.
În ultima analiză, evoluţia ciclului economic este factorul determinant
în alegerea căilor de finanţare.
În perioadele de avânt, când masa profiturilor nete creşte considerabil,
autofinanţarea este cea care trece pe primul plan.
Dimpotrivă, în fazele de recesiune şi mai ales de înviorare S.T.N.-urile
recurg mai mult la sursele externe de finanţare.
 3.5. Posibilităţi de expansiune
Integrarea internaţională a producţiei - proces ce se conturează
în ţările dezvoltate în ultimii 15 ani, bazate pe legături de tip
matricial (legături verticale şi orizontale), implicând nu numai
rapoarte în cadrul unor multinaţionale între firma-mamă şi filiale,
ci şi alianţe strategice şi cooperare cu firmele aparţinând altei
multinaţionale, creindu-se aşa numitele firme reţea.

Accentuarea procesului de formare a pieţei globale şi a sistemului

de producţie global a condus la redefinirea regulilor jocului şi la
implementarea unor noi strategii de integrare corporativă. În
funcţie de prevalenţa tendinţelor de autonomie sau de integrare s-
au materializat şi diferitele tipuri sau forme de strategii
expansioniste ale corporaţiilor.
.
 Avantajele şi dezavantajele celor patru strategii de
expansiune a corporaţiilor
STRATEGIA AVANTAJE DEZAVANTAJE

Internațională Transferarea de competenţe către pieţele străine Lipsa adaptării la condiţiile locale.
gazdă. Incapacitatea de a realiza economii de
localizare. Incapacitatea de a exploata efectele
curbei de învăţare.

Multinațională Adaptarea ofertei de produse şi a procedurilor de Incapacitatea de a realiza economii de

marketing la condiţiile mediului local. localizare. Incapacitatea de a exploata efectele
curbei de învăţare. Incapacitatea de a transfera
competenţe către pieţe străine gazdă.

Globală Exploatarea efectelor curbei de învăţare. Lipsa adaptării la condiţiile locale.

Exploatarea economiilor de localizare.
Transnațională Exploatarea efectelor curbei de învăţare. Dificultăţi de implementare datorate
Exploatarea economiilor de localizare. Adaptarea problemelor de natură organizaţională.
ofertei de produse şi a procedurilor de marketing
la condiţiile mediului local. Realizarea de
beneficii din experienţa câştigată la nivel global.
Tipurile de strategii de expansiune internaţională a firmelor

Presiuni de adaptare la condiţiile locale

Presiuni Reduse Ridicate

economice
Ridicate STRATEGIA
STRATEGIA GLOBALĂ
TRANSNAŢIONALĂ
Reduse STRATEGIA STRATEGIA
INTERNAŢIONALĂ MULTINAŢIONALĂ
Marile corporații Revista Forbes realizează în fiecare an o
internaționale listă cu marile companii publice (listate
la bursă) din lume. Lista se numeşte
Forbes Global 2000 şi este publicată
începând cu anul 2003, atunci când a
înlocuit un studiu asemănător, Forbes
500.

Poziţia în topul Forbes a unei companii

este dată de un coeficient calculat pe
baza a 4 indicatori, în pondere egală:
vânzările companiei;
profiturile înregistrate;
activele;
valoarea de piaţă.
 Lista se numeşte Forbes Global 2000
În total, companiile topului Global 2000 au:

 venituri de 30000 miliarde dolari;

profituri de 1400 de miliarde de dolari;
active de 124000 de miliarde de dolari;
valoare de piaţă de 31000 de miliarde dolari.

Toate datele sunt valabile pentru anul trecut, cu excepţia valorii de

piaţă, care a crescut cu 61% în acest an (2010).
Pe prima poziţie se află JP Morgan Chase, companie din domeniul
bancar din SUA, cu o creştere spectaculoasă, urcând de pe locul 16
pe care se află cu un an în urmă, lucru care demonstrează
dinamismul afacerilor la nivel mondial.
 3.6. Strategii adoptate de companiile
transnaționale în condițiile globalizării
Globalizarea este cea care dictează corporaţiilor deciziile strategice,
 
pornind de la strategiile de internaţionalizare până la cele globale.
Societăţile multinaţionale sunt firme care au, prin natura lor, o
vocaţie internaţională şi globală ce se reflectă în mod nemijlocit în
strategiile lor de afaceri, organizatorice şi manageriale.

Strategia filialei sursă (strategia clasică) - propune valorificarea

avantajelor oferite de dotarea cu resurse în ţara gazdă, sau din
diferentiarul de costuri.
Strategia filialei cu autonomie funcţională - presupune crearea
unor structuri productive în ţările de implantare, având aceeaşi
natură cu firma mamă; filialele sunt autonome, controlul se
exercită atât prin relaţii de proprietate, cât şi prin furnizarea de
tehnologie sau factori de producţie de către firma mamă.

Strategiile de integrare complexă – au drept element definitoriu

internaţionalizarea producţiei, cât şi a celorlalte funcţiuni ale
firmei, orice filială putând să îndeplinească o anumită funcţiune
(funcţiunea de cercetare-dezvoltare, de personal, financiar-
contabilă).

Strategia tehnico-financiară – depăşeşte orizontul strategiei

iniţiale şi urmăreşte punerea în valoare a unor atuuri tehnice, cât şi
a unor posibilităţi financiare de tipul conglomeratului.
Strategiile globale – se caracterizează prin aspecte
cum sunt: o viziune globală, mondială asupra pieţei şi
concurenţei; activităţi în domeniile bazate pe tehnică de
vârf; obţinerea de valoare adăugată în mai multe ţări;
localizarea activităţilor acolo unde ele sunt cele mai
rentabile.

Alianţele strategice - licenţiere, subcontractare,

cooperare industrială, societăţi mixte, etc. dau naştere la
reţelele multinaţionale (alianţe între societăţi mamă). În
acest cadru, societăţile transnaţionale pot fi, în acelaşi
timp, concurente pentru unele activităţi şi partenere
pentru alte activităţi (cercetare-dezvoltare).