TEMA 2

FLUXURILE INVESTIŢIONALE
INTERNAŢIONALE IN TURISM
2.1. Strategiile de implantare în străinătate
2.2. Factorii care conduc la evoluţia operaţiunilor
afacerilor în turismul international
2.3. Metodele utilizate în cercetarea pieţei externe
 2.1. Strategiile de implantare în străinătate
Strategiile de implantare în străinătate au cunoscut o diversificare
continuă, în prezent companiile multinaţionale având la
dispoziţie o multitudine de forme de delocalizare a activităţii lor.
Formele de implantare în străinătate pot fi clasificate în:

A. Modalităţi directe de implantare în străinătate

Investiţiile străine directe
Achiziţiile şi fuziunile internaţionale
Societăţile mixte
B. Modalităţi indirecte de implantare în străinătate
Alianţele strategice internaţionale
Aranjamentele contractuale
Reţelele dinamice.
Analiza pieţei financiare internaţionale indică
faptul că investiţiile străine directe ocupă o
poziţie dominantă în acest ansamblu al
strategiilor de implantare în străinătate, alături
de achiziţiile şi fuziunile internaţionale şi de
societăţile mixte (care presupun tot o investiţie
internaţională până la urmă).

Principalul mobil al realizării unei investiţii în

străinătate îl constituie implicit profitul urmărit
de investitori.
 Investiţiile străine directe
Delocalizarea integrală sau parţială a producţiei într-o altă ţară
este motivată de o serie de factori reactivi şi proactivi şi
reprezintă cea mai avansată treaptă a procesului de
internaţionalizare. Principalii factori care influenţează şi
orientează fluxurile investiţionale internaţionale sunt:
•Dimensiunea pieţei externe în creştere;
•Creşterea economică în ţara gazdă şi cea de origine;
•Concurenţa pe piaţa de origine;
•Liberalizarea comerţului internaţional;
•Regimurile valutare din ţările gazdă;
•Procesul de privatizare;
•Liberalizarea pieţelor financiare.
 Avantaje si dezavantaje ale ISD
Dezavantaje
Avantaje Costul mare al investiţiei;
Riscurile prea mari ce trebuie asumate
 Contribuie la formarea şi mobilizarea Durata mare în timp de realizare a
resurselor de capital; investiţiei;
 Creşterea eficienţei utilizării resurselor; Conflicte de interese cu firme locale;
 Transferul internaţional de tehnologie; Lipsa de forţă de muncă corespunzător
 Crearea de noi locuri de muncă în ţara calificată;
gazdă; Modificarea mediului de afaceri din ţara
 Perfecţionarea şi calificarea forţei de gazdă;
muncă; Probleme manageriale care ar putea să
 Creşterea comerţului exterior (a apară.
exporturilor în special);
Deschiderea largă şi dependenţa ridicată
 Îmbunătăţirea calităţii mediului (utilizarea de capitalul străin poate crea probleme şi
de tehnologii ecologice); la nivelul balanţei de plăţi externe prin
Avantaje indirecte: modificări structurale şi transferurile frecvente de active financiare
instituţionale, modificări legislative, sau reale (repatrieri de profituri,
intensificarea concurenţei pe pieţele diminuarea capitalului investit) practicate
gazdă. de marile companii transnaţionale.
 In funcţie de motivaţiile investiţionale a fost creată şi o
tipologie a investitorilor străini:
I. Căutătorii de resurse
 Căutătorii de resurse naturale:
 Căutătorii de forţă de muncă
 Căutătorii de capacităţi tehnologice, manageriale,
organizaţionale şi de experienţă
II. Căutătorii de pieţe
III. Căutătorii de eficienţă
Aceştia sunt reprezentaţi de companii care încearcă o maximizare
a profiturilor din valorificarea economiilor de scară şi prin
diversificarea riscului.
IV. Căutătorii de active strategice
V. Alte tipuri de ISD
 Şi alte motivaţii......

În opinia specialiştilor mai există şi alte motivaţii care

fundamentează activitatea corporaţiilor transnaţionale. Ele pot
fi împărţite în trei grupuri, după cum urmează :
Investiţii de evadare: anumite ISD sunt realizate pentru a
evita legislaţia restrictivă sau politicile macroeconomice
aplicate în tarile de origine. (ex: firmele israeliene în UE,
investiţiile băncilor japoneze în Europa
Investiţii de sprijin: sunt realizate în scopul sprijinirii
activităţii companiei mamă (în special în sfera comerţului);
Investiţii pasive: sunt investiţii prin care investitorul nu
obţine controlul total asupra companiei ţintă.
 2.2. Factorii care conduc la evoluţia operaţiunilor
afacerilor în turismul international
1. Diversificarea afacerilor pe fluxuri şi în conţinut, şi anume:
2. Comerţul internaţional cu mărfuri tangibile, a căror structură
s-a diversificat considerabil;
3. Comerţul cu servicii (servicii tehnice, bancare,transporturi,
turism, consultanţă engineering, etc.);
4. Circulaţia internaţională de capital şi alte relaţii finaciar-
monetare, cel mai mobil flux al relaţiilor economice
internaţionale;
5. Circulaţia internaţională de capital şi alte relaţii finaciar-
monetare, cel mai mobil flux al relaţiilor economice
internaţionale.
Prinicipala problemă a acţiunii acestor factori constă
în dezvoltarea diferenţiată a ţărilor lumii, în faptul că
strategiile utilizate de societăţile multinaţionale şi
transnaţionale pentru pătrunderea pe pieţele străine
deşi sunt generatoare de profituri importante, nu
reuşesc să asigure o dezvoltare durabilă a societăţii.

6. Creşterea ofertei care depăşeşte în mod curent cererea;

7. Amplificarea mobilităţii financiare (schimbarea
perpetuă a preţurilor, flotarea cursurilor monetare)
ajungând uneori până la instabilitatea economic-
financiară;
8. Diversificarea tehnicilor manageriale.
2.3. Metodele utilizate în cercetarea pieţei externe
1. Metoda balanţelor şi conturilor naţionale.

Balanţele statistice sintetizează, într-un sistem de tabele, prin

indicatori statistici, informaţiile necesare caracterizării
procesului complex de reproducţie materială pe o perioadă
limitată, de regulă un an. În prezent, în diferite ţări ale lumii
se folosesc mai multe tipuri de balanţe:
 Balanţa legăturilor dintre ramuri
 Diverse balanţe pe produse
 Balanţa plăţilor externe
 Balanţa de comerţ exterior, etc.
2. Sistemul conturilor naţionale

Folosit mai ales în ţările dezvoltate, oferă informaţii necesare caracterizării

nivelului de dezvoltare economică şi a structurilor economice, prin
evidenţierea fluxurilor materiale şi financiare pe baza cărora pot fi
analizate:
producţia
Repartiţia
consumul şi acumularea de bunuri şi servicii într-o perioadă determinată, de
regulă un an.
3. Metode bazate pe cercetări selective
Aceste metode conferă operativitate şi, în măsura în care
selectarea eşantioanelor se face corect, datele pot avea o
semnificaţie deosebită pentru aprecierea unor fenomene
economice, a unor întreprinderi sau pieţe externe

4. Metoda corelării indicatorilor

Aceasta este o metodă de organizare a cercetării pieţei
externe, de obţinere şi prelucrare a informaţiilor utile
promovării şi dezvoltării comerţului exterior, care are
avantajul că evidenţiază o serie de conexiuni ce influenţează
puternic evoluţia fenomenelor economice.