CURS 3

EFICIENȚA ECONOMICĂ A INVESTIȚIILOR

Eficienta economică reprezintă o stare a activitătii economice determinată de un
anumit consum de resurse pentru obtinerea unui anumit bun economic, într-un
timp dat, când o productie suplimentară, în conditiile unor resurse limitate, nu se
poate obtine decât dacă se reduce productia unui alt bun economic.
Prin urmare, este imposibil să se mărească volumul productiei unui bun, fără a se
micsora cantitatea produsă din alt bun.
Această regulă este valabilă pentru toate activitătile care presupun alocarea si
utilizarea resurselor pentru a produce bunuri economice.
De ce?
Pentru că resursele sunt limitate!
 Factori de crestere a eficientei economice a
investitiilor
 
A. după modul cum acţionează în asigurarea creşterii eficienţei economice
sunt:
 factori cu acţiune directă (influenţează direct activitatea analizată)
 factori cu acţiune indirectă
 factori cu acţiune directă (influenţează direct activitatea analizată):

- creşterea volumului capitalului fix;

- creşterea calităţii;
- creşterea gradului de prelucrare a materiilor prime
- ridicarea nivelului de pregătire profesională a forţei de muncă;
- perfecţionarea metodelor de management;
- promovarea progresului tehnic;
- asigurarea disciplinei tehnologice.
factori cu acţiune indirectă, sunt acei factori care acţionează în
amonte sau în aval de activitatea analizată:
- modernizarea activităţilor conexe – infrastructura;
- creşterea performanţelor utilajelor la producători;
- creşterea calităţii materiilor prime aprovizionate
- modificarea structurii cererii de produse şi servicii pe piaţă;
- schimbări în preferinţele, exigenţele şi gradul de civilizaţie al
consumatorilor
Factori de crestere a eficientei economice a
investitiilor
B. După caracterul lor, factorii creşterii eficienţei economice sunt:
 factori tehnici, includ aspecte care vizează progresul tehnic în scopul creşterii
randamentului utilajelor, a productivităţii muncii, a gradului de prelucrare a materiilor
prime;
 factori economici, includ pârghiile economice, cum sunt: preţul, creditul, dobânda.
 factori naturali: condiţii de climă, fertilitatea solului, bogăţia zăcămintelor, acţionează
de regulă în ramurile primare ale economiei (agricultură, industrie extractivă,
silvicultură);
 factori sociali, care contribuie la stimularea creşterii eficienţei economice (cointeresarea
materială, motivarea - delegarea, crearea condiţiilor de trai şi de muncă, instruirea ).
Factori de crestere a eficientei economice a
investitiilor
C.După sfera de cuprindere, factorii de creştere a eficienţei
economice sunt:
 factori generali, aplicaţi oricărui domeniu de activitate, de exemplu
progresul tehnic;
 factori specifici, aplicaţi numai unui domeniu restrâns, de exemplu
structura exporturilor şi importurilor.
Factorii de creştere a eficienţei economice
pot fi: cantitativi şi calitativi.
Factori cantitativi pot fi:
 Capital fix;
 Capital circulant;
 Structura exportului şi importului;
 Volumul producţiei;
 Volumul vânzărilor;
 Volumul aprovizionărilor;
 Volumul finanţărilor.
Factorii de creştere a eficienţei economice pot fi:
cantitativi şi calitativi.
Dintre factorii calitativi se pot menţiona:
 Creşterea calităţii;
 Scăderea consumurilor (creşterea gradului de prelucrare a materiilor prime);
 Pregătirea, instruirea profesională;
 Creşterea performanţelor utilajelor;
 Productivitatea muncii;
Randamentul utilajelor
Măsurarea eficientei economice
 

Eficienta economică nu se poate măsura printr-un singur indicator,

deoarece, atât eforturile, cât si efectele sunt determinate de complexitatea
mediului economic si reflectă aspectele sale cantitative si calitative.
Pentru a surprinde varietatea de informatii referitoare la eforturi, efecte si a
raportului dintre acestea, în scopul măsurării eficientei economice se
utilizează un sistem de indicatori în care, fiecare indicator reflectă un anumit
criteriu de eficiență.
Indicatorii de eficientă se calculează la nivel macroeconomic si la nivel
microeconomic.
La nivel macroeconomic se măsoară:
- eforturile, adică resursele consumate la nivelul întregii economii, ca de
exemplu: consumul de materiale, consumul de forţă de muncă, volumul
investiţiilor etc.;
- efectele la nivelul întregii economii, ca de exemplu: produsul naţional net,
produsul intern brut, produsul global brut;
- raportul dintre efecte şi eforturi, adică eficienţa economică, prin: produsul
naţional net la 1 leu investit, produsul intern brut pe cap de locuitor etc.
 
La nivel microeconomic se măsoară:
- eforturile pentru realizarea activităţii, ca de exemplu: cheltuieli de producţie,
volumul investiţiilor, numărul de salariaţi etc.
- efectele rezultate în urma activităţii, ca de exemplu: capacitatea de producţie,
valoarea producţiei, încasările valutare, profitul, volumul vânzărilor etc.
- Raportul dintre efecte şi eforturi, adică eficienţa economică, prin: rata
profitului, productivitatea muncii pe salariat, producţia la un milion lei capital
fix, volumul vânzărilor la 1 milion lei capital fix
În literatura de specialitate se prezintă o serie de grupări ale indicatorilor de
eficienţă economică, printre care se numără:

- indicatori cu caracter general, care sunt comuni oricărei industrii (sfere de

activitate), ca de exemplu: vânzări, investiţii, profit;
- indicatori de bază, care sunt diferiţi în funcţie de obiectul analizei, ca de
exemplu: rata rentabilităţii, productivitatea muncii;
- indicatori specifici, care prezintă particularităţi în anumite sectoare de
activitate (aprovizionare, producţie, investiţii);
- indicatori suplimentari, care reflectă eforturile suplimentare şi evident, efectele
suplimentare, obţinute prin sporirea consumului de resurse.
Indicatorii cu caracter general sunt:
- indicatori generali ai activităţii economice;
- indicatori ai eficienţei factorilor de producţie;
- indicatori de structură a resurselor consumate şi a rezultatelor obţinute.
Indicatori generali ai activităţii economice
  Surprind imaginea generală a eforturilor si efectelor care caracterizează
activitatea întreprinderii. Cuprind:
capacitatea de productie,
numărul de salariati,
cheltuielile de productie,
valoarea productiei sau a vânzărilorprofitul (beneficiul),
productivitatea muncii,
consumurile specifice de materii prime, materiale, utilităti etc.
Indicatorii de bază ai eficientei investitiilor sunt:

Valoarea investitiei, reprezintă totalitatea resurselor sau mărimea fondurilor

necesare pentru realizarea obiectivului de investitii
 Durata de executie si de functionare a bunului de capital (obiectivului de
investitii). Când obiectivul de investitii este de natura unei constructii sau linii
tehnologice, de la data luării deciziei de investitii si până la scoaterea din uz a
obiectivului de investitii intervin patru perioade de timp, care se evidentiază
distinct, având influentă asupra eficientei investitiei
 Investitia specifică, reflectă efortul investitional făcut pentru realizarea unui
obiectiv si rezultatele obtinute exprimate prin capacitatea de productie.
Valoarea investitiei
Investitia specifica
Termenul de recuperare a investitiilor, reprezintă perioada de timp în care investitia se
recuperează din profit în urma utilizării obiectivului de investitii.
 
Coeficientul de eficientă economică a investitiilor (este inversul termenului de
recuperare a investitiei) exprimă efectul net anual sau profitul anual ce se obtine la un
leu investit.
Cheltuieli echivalente sau recalculate. La acelasi volum de efecte economice obtinute
se pot face eforturi mai mari de investitii sau eforturi suplimentare în cheltuieli de
productie. Aceasta înseamnă că un anumit efect economic se poate obtine fie cu un
volum mai mare de cheltuieli de productie, dar cu o investitie mai mică, fie cu un
consum mai mare de resurse investitionale si cu cheltuieli de productie mai mici.
Efortul financiar total este suma efortului investitional si suma cheltuielilor de
productie.
Investitia se realizează o singură dată, în timp ce cheltuielile se înregistrează anual pe
toată durata de viată a obiectivului de investitii.
Termenul de recuperare a investitiei
Coeficientul de eficientă economică a investitiilor
Coeficientul de eficientă economică a investitiilor
Randamentul economic al investitiilor. Randamentul investitiei asigură comparabilitatea între profitul final
obtinut în urma realizării obiectivului de investitii si efortul investitional (lei profit final, după recuperarea
investitiei la 1 leu investit).
 
Rata profitului
se calculeaza ca raport între profitul obţinut şi cheltuielile efectuate la nivel de întreprindere, centru de
profit, produs şi reprezintă profitul la 100 lei cheltuiţi (exprimare procentuală).
RATA PROFITULUI:
RPr.T(CT ) = (Pr.T/CT) x 100 (rata profitului la cost)
 RPr.T(KT ) = (Pr.T/ KT) x 100(rata profitului la capital total utilizat)
 RPr.T(C.A ) = (Pr.T/C.A) x 100 (rata profitului la cifra de afaceri)
Cheltuieli la 1000 lei producție
Ch = (CT/Q) x 1000
Indicatori de structură a resurselor consumate şi a rezultatelor
obţinute
 
Aceşti indicatori se exprimă sub forma ponderilor unui element al categoriei
economice în total categorie. De exemplu:
- ponderea muncitorilor în total salariaţi;
- fondul de timp efectiv lucrat în fondul de timp maxim disponibil;
- ponderea materiilor prime din import în volumul total al materiilor prime;
- ponderea cheltuielilor materiale în total cheltuieli de exploatare;
- ponderea producţiei dintr-o clasă în total producţie.
 
Indicatorii eficienţei economice a obiectivelor de
investiţii
 
Ca şi indicatorii de eficienţă economică, indicatorii de eficienţă economică a
obiectivelor de investiţii se tratează după sfera de referinţă în:
- indicatori care reflectă eforturile investiţionale, ca de exemplu: investiţia totală,
structura investiţiei totale, mărimea imobilizărilor, cheltuielile anuale de producţie,
numărul de salariaţi etc.
- indicatori care reflectă efectele investiţionale, ca de exemplu: capacitatea de
producţie, valoarea producţiei, încasările valutare etc.
- raportul dintre efecte şi eforturi investiţionale, ca de exemplu: coeficientul de
eficienţă economică a investiţiilor, investiţia specifică, termenul de recuperare etc.
 
Indicatorii de eficienţă economică a investiţiilor sunt:
 statici, la un anumit moment, de regulă la finele unui an;
 dinamici, când ţin cont de factorul timp.
În funcţie de industrie sau ramura de activitate, pe lângă indicatorii cu caracter
general şi indicatorii de bază, se calculează indicatori specifici. Principalii
indicatori pe tipuri de industrii utilizaţi în evaluarea eficienţei proiectelor de
investiţii sunt:
a) industria petrolului
Specific: debitul mediu anual al sondei, rezerva naturală pentru sonde noi:
- investiţia specifică a extracţiei petrolului;
- costul unitar real a unei tone de ţiţei extras.
b) industria energiei electrice şi termice
Ţine cont de specific: nu se stochează, transport ieftin
- cheltuieli anuale recalculate;
- cheltuieli specifice recalculate;
Industria petrolului
c) construcţii
Specific: capital fix activ (echipamente) şi capital fix pasiv (construcţii):
- suprafaţa ocupată de obiectiv;
- suprafaţa construită desfăşurat;
- suprafaţa clădită;
- suprafaţa utilă;
Constructii
d) comerţ interior
- adaos comercial;
- profit comercial;
- rentabilitatea în comerţ;
- gradul de utilizare a capacităţii reţelei comerciale.
 
Comert interior
e) comerţ exterior
Specific: exporturi, importuri, obiective cu capital străin:
- producţia anuală destinată exportului;
- ponderea producţiei de export în total;
- profitul în valută;
- profitul valutar unitar;
- cursul de revenire brut (valoarea producţiei exportate în lei/ valoarea producţiei exportate în valută);
- producţia exportată la 1000 lei investiţii;
f) agricultură
În agricultură indicatorii eficienţei economice se corelează cu investiţiile în echipamente agricole.
Export –indicatori cu character general
a. Indicatori ce au caracter general. Aceşti indicatori caracterizează activitatea de ansamblu a unităţii ce
realizează producţie pentru export şi ei se folosesc nu numai pentru fundamentarea proiectelor de investiţii,
ci şi în activitatea de import-export desfăşurată de firme.
1) Producţia anuală destinată exportului. Acest indicator poate fi exprimat în unităţi fizice sau valorice.
Exprimarea valorică se poate face în lei sau în valută (euro, dolari, lire sterline, mărci germane) şi se
calculează cu ajutorul relaţiei: