CURS 6 FACTORUL TIMP ÎN

INVESTIȚII (2)
Recapitulare
5.1. Timpul – caracteristică a investiţiilor
Tehnica actualizării
Actualizarea poate fi privită din două sensuri: spre viitor şi dinspre viitor
Nu este rational sa se compare eforturile realizate in prezent cu efectele care se
vor obtine in viitor. Efortul si efectele investitionale trebuie aduse si calculate la
acelasi moment.
Legătura dintre timp şi investiţii se manifestă pe multiple planuri, cel
mai important fiind acela de multiplicare a investiţiilor.
Capitalul „X” investit cu eficienţa (profitul) „e” devine în timp, după „h” ani
de rotaţie a capitalului un capital “Y” (capitalul capitalizat), conform
relaţiei:
Pentru evaluarea la un moment viitor a unor sume din prezent
se utilizează:

Pentru evaluarea în prezent a unor sume ce se vor obţine în viitor se

utilizează:
Tehnica de actualizare pentru pregătirea proiectelor de investiţii poate fi folosită
prin utilizarea:
a. Factorului de fructificare sau de compunere pentru 1 an: (1 + a)h arată ce
devine o sumă iniţială când creşterea se face cu un ritm mediu anual egal cu e
(eficienţa).
Deci o sumă Sh devine.
b. Factorul de actualizare sau de discontare:

Suma cât valorează astăzi un leu luat, la o dată viitoare h şi permite

determinarea valorii de astăzi a unei sume cheltuite sau obţinute în viitor.
FACTORUL TIMP ÎN INVESTIŢII- partea a II-a

6.1 Determinarea ratei de actualizare

6.2. Momentele de referinţă ale actualizării
6.3 Actualizarea indicatorilor de eficienţă economică a investiţiilor în capital fix
Actualizarea este o tehnică prin intermediul căreia se realizează
calculul valorilor investițiilor decalate în timp, în funcție de următorii
factori:
intervalul de timp care separă momentul apariției valorilor nominale
de cel de referință (prezent, real sau convențional);
poziția în timp a valorilor față de momentul de referință (valori
trecute sau viitoare);
nivelul coeficientului (ratei) de actualizare.
Actualizarea reprezintă operațiunea prin care o sumă ce va fi
încasată sau plătită în viitor este transformată în valori prezente.
Necesitatea acestei operațiuni derivă din faptul că unitățile monetare
din viitor nu sunt echivalente cu cele din prezent (fără a se lua în
calcul efectul inflaționist și riscul neîncasării sau încasării parțiale a
sumelor în viitor).
Având în vedere sensul rațional al acțiunilor, principiul de bază al
tehnicii actualizării ar putea avea următorul enunț: multiplicarea
valorilor trecute în prezent și diminuarea valorilor viitoare în
prezent.
6.1 Determinarea ratei de actualizare
1.Ecuaţia lui Fisher
În condiţiile în care se neglijează premiumul de risc care reflectă faptul că unele
finanţări sunt mai riscante decât altele se poate utiliza ecuaţia lui Fisher:
6.1 Determinarea ratei de actualizare
Exemplu. Rata dobânzii pentru un credit pe termen
scurt este de 18 %, iar rata inflaţiei este 7%.

Rata reală a dobânzii este: 1,18 /1,07 = 1,10 sau 10 %

(deflatată).
2. Costul mediu ponderat al capitalului
Capitalul, indiferent de provenienţă, este un factor de producţie, şi,
aşa cum utilizarea unui factor de producţie se face în schimbul unui
preţ plătit proprietarului sau furnizorului, utilizarea capitalului
generează un cost pentru organizaţie, care trebuie plătit deţinătorului
(bănci, acţionari, cumpărători de obligaţiuni emise etc.).
Din punctul de vedere al deţinătorilor de capitaluri acest cost este
remunerarea sau preţul renunţării la cheltuirea unei părţi din venit
pentru consumul curent şi economisirea acesteia în speranţa unui
consum viitor mai substanţial.
În calculul eficienţei economice se utilizează costul mediu ponderat al
capitalului, în care intervin o serie de factori
- raportul dintre capitalurile proprii şi cele împrumutate (datorii pe termen mediu
şi lung);
- impozitul pe venitul împrumutat;
- costul datoriei;
- costul capitalului.
Costul mediu ponderat al capitalului - CMPC (vine din termenul englez
Weighted Average Cost of Capital– WACC), semnifică faptul că investitorii
aşteaptă ca fondurile investite să producă în medie cel puţin costul mediu
ponderat al capitalului investit în scopul obţinerii unei valori adăugate (profit,
bogăţie).
WACC – Weighted Average Cost of Capital – Costul mediu ponderat al capitalului.
Formula de calcul

WACC = E/V * Re + D/V*Rd*(1 – Tc)

unde:
E – valoarea de piață a capitalului companiei (equity)
D – valoarea de piață a datoriilor companiei (debt)
V = E + D
E/V – procentul din finanțare care reprezintă capitaluri proprii
D/V – procentul din finanțare care reprezintă capital împrumutat
Re – costul capitalului propriu
Rd – costul datoriilor
Tc – taxele
.
Orice companie se poate finanța din doar 2 surse – împrumuturi de la bănci sau
capital investit de către acționari. Nu există altă posibilitate.
Chiar dacă o companie are propriile rezerve de cash, acei bani sunt de fapt
dividende pe care nu le-a dat acționarilor, deci tot bani ai acționarilor.
Fie că luăm bani de la o bancă fie că atragem investitori, va trebui să plătim o
anumită dobândă (cost) pentru banii luați.
Practic dobânda cerută de către investitori reprezintă costul lor de oportunitate.  
Dacă nu le oferim un câștig cel puțin la fel de mare nu vom obține finanțarea
pentru că ei vor prefera să-și plaseze banii în altă parte.
Exemplu
Vrem să cumpărăm un utilaj de 10.000 $. Presupunem ca avem 4.000 $ bani
cash (banii investitorilor) și mai luăm împrumut de la bancă încă 6.000 $.  În
total vom avea 10.000 $.
Să presupunem că va trebui să dăm la bancă o dobândă de 5% (cu tot cu
deducerile fiscale) si că investitorii doresc cel puțin 15% profit.
În cazul acesta vom avea
WACC = 15%*4000/10000 + 5%*6000/10000 = 9%
Va merita să cumpărăm utilajul respectiv doar dacă va aduce un profit de cel
puțin 9%. Dacă profitul e mai mare cu atât mai bine.
Momentele de referinta ale actualizarii
Principalele momente de referinta din viata economica a unui obiectiv de investitii sunt:
m = momentul adoptarii deciziei
n = momentul inceperii lucrarilor
p = momentul punerii in functiune a obiectului de investitii
u = momentul inceperii restituirii imprumuturilor
v = momentul scoaterii din functiune a obiectului de investitii
Perioadele sunt:
g - perioada necesara pentru proiectarea si elaborarea documentatiei tehnico-economice
d - perioada de executie a lucrarilor de investitii
f - perioada de gratie scursa intre momentul punerii in functiune si inceperea restituirii fundurilor
imprumutate
D = De - perioada de functionare eficienta a obiectivului de investitii.
Exista 5 momente şi 4 perioade de timp.
Perioadele sunt: g – perioada necesară pentru proiectarea şi elaborarea
documentaţiei tehnico-economice; d – perioada de execuţie a lucrărilor de investiţii;
f – perioada de graţie scursă între momentul punerii în funcţiune şi începerea
restituirii fundurilor împrumutate; D = De – perioada de funcţionare eficientă a
obiectivului de investiţii.
Momentele sunt marcate vertical cu o linie îngroşată. Faţă de
aceste momente se analizează timpul în care se petrec
evenimentele
- la momentul luării deciziei (m), proiectarea, execuţia obv şi
obţinerea profitului se află într-un timp viitor, astfel că valoarea
acestora se actualizează cu rata de discontare;
- la momentul punerii în funcţiune a obv de investiţii (p),
valoarea investiţiei se află la un moment trecut, deci suma
cheltuită se actualizează cu rata de capitalizare, iar profitul cu
rata de discontare;
- la momentul începerii achitării ratelor la creditul luat pentru
finanţarea investiţiei (u), după o perioadă de graţie, investiţia şi
profitul obţinut până la acest moment (P1) se află la un timp
trecut şi se actualizează cu rata de capitalizare, în timp ce
profitul ce se va realiza după acest moment se află la un timp
viitor, iar suma va fi actualizată cu rata de discontare;
- la momentul scoaterii din funcţiune (v), valoarea investiţiei şi
profitul se află la un moment trecut, deci sumele se actualizează
cu rata de capitalizare.
 Actualizarea indicatorilor de eficienta economica a investitiilor in
capital fix
Pentru determinarea in dinamica a indicatorilor de eficienta economica a investitiilor
la diferite momente se parcurg urmatorii pasi, propusi de prof. Romanu (2000):
Pas 1: se calculeaza indicatorul in forma statica
Pas 2: se stabileste momentul de referinta la care se face actualizarea pe axa timpului
si se marcheaza momentul de referinta cu zero si se noteaza momentele principale: n,
p,v.
Pas 3: se inscrie indicatorul pe axa si se traseaza dreptunghiurile actualizarii: pentru
investitie si pentru profit. Prin aceste dreptunghiuri se stabileste formula de calcul
utilizand factorul de actualizare sau de fructificare.
Pas 4: se compara datele actualizate cu cele initiale.
1. Actualizarea la momentul luării deciziei -momentul 0 este momentul luării deciziei de
investiţii şi toate celelalte evenimente sunt viitoare si vor trebui actualizati indicatorii
2. Actualizarea la momentul începerii lucrărilor de investiţii -atât investiţia, cât şi profitul ce va
fi realizat se află într-un moment viitor începerii lucrărilor de investiţii
3. Actualizarea la momentul punerii în funcţiune a noului obiectiv -la momentul punerii în
funcţiune a investiţiei, investiţia este deja realizată,se află la un timp trecut, dar profitul previzionat
se află la un timp viitor
4. Actualizarea la momentul scoaterii din funcţiune a obiectivului de investiţii
Pentru toate cele 4 perioade se calculeaza
a) Investiţiile totale actualizate
b) Profitul actualizat
c) Randamentul economic actualizat al investiţiilor (profit actualizat asupra valorii investitiei totale
actualizate)
d) Termenul de recuperare a investiţiilor