Nu întotdeauna

Este mai prejos

O biată făptură
Ca un... Făt-Frumos!

Însă a lui soaţă,

Vrându-l doar ca prinţ,
Pielea lui o arse,
La sfat de părinţi.

Aşa e-n poveste,

Vesel s-a sfârşit:
Cel bun biruieşte,
Cel rău a murit!
 Odată, mama-sfătoasă,
Vrând să plece de acasă, Căprița plecat
Le-a zis să se joace-n tindă El se puse pe cântat;
Și ușa să n-o deschidă. Însă iezii și-au dat seama
Că nu-i duios ca și mama.

Iedul cel mic, speriat, Lupul hain, hămesit,

Sus, în horn, s-a furișat. Pe cel mare l-a-nghițit;
Mijlociul, zăpăcit, Îmbuibat și mulțumit,
Sub chersin a nimerit! Pe chersin s-a odihnit.
 Ieduțul ce a scăpat,
Era tare speriat;
-Aoleuuu, cumătra mea,
Ușa grabnic a-ncuiat,
Scoate-mă, nu mă lăsa!
Și de plâns s-a apucat.
Că mă arde jar fierbinte,
Ustură, m-a scos din minte!
Ajungând capra-acasă,
Cu hrană multă și gustoasă; -Acum simți si tu, vezi bine,
Când văzu nenorocirea, Cum arde inima-n mine,
Aproape să-si piardă firea! Că mi-ai mâncat copilașii,
Nu așa se poartă nașii!
Ca mierea te iubesc, ştii bine!
Rănit e prinţul... şi-l veghează Nemairăbdând, cere îndată
- Iar eu ca zahărul, aşa
Frumoasa fată de-mpărat, Să afle rostul umilinţei.
Îi spuseră primele fete...
De care nimeni nu visează Răspunsul îl primeşte: - Iată,
Doar cea mai mică nu-ndrăznea
Că-n slugă doar s-a deghizat. A fost a miresei dorinţă.
Iubirea să îşi manifeste.
Apoi o cere de soţie, - Sunt fiica ta, o, împărate,
- Și eu, tătucă, te iubesc,
Crezând că-i fără de părinţi; Şi-am vrut să îţi arăt aşa
Cum este sarea în bucate;
Doar inima prinţesei ştie, Că dintre cele trei surate
Durerea inimii zăresc
Dar rabdă, cu gânduri cuminţi. Tot cea mai mică te iubea.
La tine, tată, ne-mpăcată..
 Mergeam odată liniştit,
Mergeam spre casa mea,
Dar dintr-o dată am simţit,
A pește mirosea.
Ce mult mi-ar plăcea să mănânc
Un pește afumat,
Dar nu ştiam de unde să iau
Și iată l-am aflat

O noapte’ntreagă-am tremurat
Crezând c-am pescuit
Trăgând de coadă am simţit
Cum ea s-a’nţepenit
Din răsputeri m-am opintit
Si-am tras cât am putut
Dar lacul tot era’ngheţat
Şi coada mi s-a rupt
  Sunt aici, ia spune-mi mie:
                                    Ce să-ți pun în farfurie?
                                    Că-ți dau pâine și bucate,  Te-adorm eu, drăguțule:
                                    Miere, fructe și salate.
                                    Stai culcat pe doua perne,
  Nu mai suspina, iedut,
                                    Somnul tău se va așterne
      Te-mbrac eu, nu fi prostuț!
                                    Și pe gene, și pe pleoape,
 De ți-e greu, dă-mi într-un sac
                                    Iar eu o să stau aproape!
       Hainele ce-ți sunt pe plac!