Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MEDITERANEANĂ:
COASTA FRANCEZĂ”
1. Zona turistiCĂ MediteraneanĂ este legată de bazinul Mării Mediterane, dar acesta se mai afla si în
Africa de Sud, Grecia, Cipru, Liban, Sudul Italiei, al Franței, Bulgariei, Nordul Egiptului, Iordania, Israel,
Vestul Croației s.a. Între 30 și 450 latitudine, caracterizată prin ierni blânde, ploioase și veri călduroase,
uscate, având regiuni intens populate și cu multiple modificări în peisaje.
Cele 7 Mări ale Zonei Mediterane:
1.Marea Mediteraneanp
2.Marea Egee
3.Marea Ionică
4.Marea Ligurică
5.Marea Tireniană
6.Marea Iberică
7.Marea Adriatică
Țările situate pe coasta Mediteranei sunt:
• Spania, Franța, Monaco, Italia, Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina- nord;
• Siria, Liban și Israel pe coasta estică;
• Egipt, Libia, Tunisia, Algeria și Maroc, pe coasta sudică.
Marea Mediterană este o mare de tip mediteranean cuprinsă între Europa centrală, Asia occidentală
și Africa de nord, care comunică cu Atlanticul oriental. Cu 2,5 milioane de km² și aproximativ 3.860 km
lungime, este marea cea mai mare din lume. Apele sale, care scaldă cele trei peninsule ale Europei
(Iberică, Italică și Balcanică), comunică cu Atlanticul prin intermediul strâmtorii Gibraltar, cu Marea
Neagră prin strâmtorile Bosfor și Dardanele și cu Marea Roșie prin canalul Suez.
Dimensiuni: 4.000 km de la vest la est, 800 km de la nord la sud; 46.000 km de litoral
Adâncime: medie: 1.370 m, maximă: 5.210 m (la Matapan, Grecia)
Schimbarea apei: la fiecare 90 ani
Producție de pește: 2 % din totalul mondial
Salinitate medie: 3,5 %
Râuri și fluvii care se varsă în Mediterană: 69 râuri, care aduc o cantitate de 283 km³ de apă și alte materii pe
an.
Fluvii importante: Ebru, Pad, Nil.
Cele mai importante insule din Mediterana sunt:
• Cipru, Creta (Grecia) și Rodos (Grecia) în est;
• Corsica (Franța), Sardinia (Italia), Sicilia (Italia) și Malta în centru;
• Mallorca și Menorca (Minorca) (ambele Spania) în vest (ținând de Insulele Baleare).
Dintre aceste insule, Cipru și Malta sunt națiuni (state) insulare independente.
2.COASTA FRANCEZĂ este cea mai importantă destinaţie turistică a lumii, unde sosesc anual
circa 80 mln. de turişti străini. Este foarte dezvoltat şi turismul intern, în special sporturile de iarnă şi
turismul baleneo-climateric. Nivelul economic avansat, potenţialul turistic valoros şi intens exploatat,
sistemul democratic şi stabilitatea politică, fac din Franţa cea mai mare putere turistică a lumii. Pentru
promovarea turismului, Franţa dispune de resurse turistice naturale şi antropice variate, dar şi de o
infrastructură modernă şi dezvoltată în întreaga ţară.
Franţa poate fi divizată în 4 zone turistice importante:
Zona Pariziană
Mediteranean
ă (Coasta de FRANȚA Rhône-Alpi
Azur)
Atlantică
(Coasta de
Argint)
2.1.ZONA PARIZIANĂ
Parisul este una din cele mai vizitate capitale ale lumii. Turiştii sunt impresionaţi de unicitatea şi varietatea obiectelor
arhitectonice, muzeelor, manifestaţiilor culturale, a parcurilor şi grădinilor şi însăşi aerul Parisului este unic şi foarte atractiv.
Cele mai importante obiective turistice ale capitalei franceze sunt: Bulevardul Champs Elysées, în preajma căruia sunt
situate valoroase obiective precum: Arcul de Triumf, Casa Congreselor.
Champs-Élysées (literal, Câmpiile Elizee) este un bulevard important din capitala franceză Paris. Cu cinematografele,
cafenelele, și magazinele sale de lux, Champs-Élysées este una dintre cele mai faimoase străzi din lume.
Bulevardul pornește din Place de la Concorde spre fostul Place de l'Étoile (acum Place Charles de Gaulle), locația Arcului de
Triumf, formând o parte din linia așa-numitei Axe historique.
Champs-Élysées au fost la origine niște câmpuri, până în 1616 când Maria de Medici a decis să construiască o cărare în
trei linii. În 1724, bulevardul a fost extins până la Place de l'Étoile.
La sfârșitul anilor 1700 a devenit un bulevard al modei, unde Regina Marie Antoinette se plimba împreună cu curtenii
săi, și unde lua lecții de muzică la Hotel Crillon. Champs-Élysées au devenit un oraș în 1828, în care au apărut noi poteci,
fântâni și iluminare cu gaz. Peste ani, bulevardul a trecut prin mai multe transformări, din care cea mai recentă este cea
din 1993, când au fost lărgite trotuarele.
Palatul Élysée este situat nu departe de bulevard.
Arcul de Triumf din Paris reprezintă cel mai
important simbol al Franţei şi unul din cele mai
vizitate obiective turistice din lume. Este
amplasat în inima oraşului – în Place de l’Etoile
şi are o înălţime de 50 m, poartă patru statui,
câte una pe fiecare stâlp. De la Arcul de Triumf Bulevardul Champs-Élysées continuă cu
pleacă, în direcţie oblică, 12 bulevarde, care Piaţa Vendôme, Piaţa Concorde şi
poartă numele unor bătălii câştigate de Palatul Louvre cu una din cele mai
Napoleon, din care cel mai romantic este bogate colecţii de artă din lume. Foarte
Champs-Élysées apreciate sunt piramidele de la intrarea în
Louvre, iar expoziţiile de tablouri şi
sculpturi sunt foarte bine amenajate şi
expuse vizitatorilor.
CASA CONGRESELOR
ARCUL DE TRIUMF
Turnul Eiffel a fost construit, în 1889, de către arhitectil francez G. Eiffel, cu ocazia expoziţiei naţionale. În scurt timp, a
devenit cartea de vizită a Parisului, iar în prezent este vizitat anual de peste 6 mln. de turişti. Turnul Eiffel are o înălţime de
320 m, fiind compus din 3 nivele. Deasupra primelor două nivele (57 m şi 115 m) se află panorame de observare şi
restaurante. În preajma acestui obiectiv, sunt situate Palatul Tuileries– cu două muzee mari, un complex de havuzuri, iar în
partea opusă, se află Câmpul Marte înconjurat de alei, iar la finele acestuia Colegiul Militar fondat de Napoleon şi
Clădirea UNESCO. În apropiere, se poate vizita unul din cele mai grandioase complexuri memoriale –
„Hotelul Invalizilor” cu o catedrală grandioasă, în care este înmormântat Napoleon, un muzeu dedicat războaielor
mondiale, sediile Ministerelor Sănătăţii şi Apărării.
Foarte vizitate sunt Catedrala Notre Dame de Paris, Biserica Sainte Chapelle, Opera Naţională, Palatul şi Grădinile
Luxemburg, Panthéonul, Universitatea Sorbona, Centrul de Expoziţii Montmartre, Muzeul D’Orse, Catedrala Sacre Cœur
du Paris, Cartierul Moulin Rouge, Centrul Cultural George Pompidou, stadionul „Stade de France”. În ultimul timp, o
atracţie turistică deosebită prezintă Cartierul modern Défense, intersectat de un bulevard foarte frumos şi amenajat cu
havuzuri, instalaţii de lumini, iar la finele acestuia se află renumitul Arc de Défense (înălţimea de 93 m), deasupra căruia se
află o platformă de observare, iar în interior sunt amenajate expoziţii interesante. În suburbiile Parisului, merită vizitate
fostele reşedinţe regale Versailles, Chantilly, Fontainebleaux cu palate şi alei fascinante, parcurile de distracţii Euro
Disney Land – cel mai mare şi mai vizitat din Europa şi Asterix, Pădurea Boulon.
Piața Vendôme
PIAȚA CONCORDE
Palatul Élysée
PALATUL LOUVRE
PALATUL VERSAILLES
SEDIUL UNESCO
EURO DISNEY LAND PARIS
Arc de Défense
Joie de vivre, sau bucuria de a trăi, a caracterizat cel mai
bine Belle Epoque, o perioadă unică în istoria Franței. A fost
un lung moment de respiro între războiul franco-prusac din
1871 și Primul Război Mondial:o perioadă de dezvoltare și
de tranziție, în care cultura a înflorit într-o manieră
spectaculoasă. În această atmosferă care favoriza
creativitatea artistică au apărut numeroase localuri pentru
distracția publicului larg, s-a deschis la Paris Moulin Rouge.
Clubul original (care a ars în 1915) a fost fondat în anul
1889 de Charles Zidler și Joseph Oller, proprietarii altui
cabaret parizian cunoscut, Olympia. Aflat în inima
cartierului Montmartre, casa tuturor artiștilor, Moulin
Rouge a avut un succes răsunător și a devenit rapid un
simbol al Parisului.
Cabaretul a fost inaugurat în octombrie 1889 și și-a creat
rapid un renume datorită petrecerilor organizate. Pe ritmul
muzicii, oamenii puteau consuma șampanie și puteau dansa
pe un ring de dans amenajat în apropierea scenei, ceea ce le
permitea să urmărească în același timp și spectacolele.
2.2. Rhône-Alpi
Zona Rhône-Alpi este vestită prin practicarea sporturilor de iarnă, a turismului montan şi balnear. Pentru dezvoltarea
sporturilor de iarnă există o infrastructură modernă şi variată, care include şosele şi căi ferate de mare altitudine, tuneluri şi
poduri, o reţea foarte dezvoltată de telecabine. Cele mai populare centre turistice ale acestei zone sunt oraşele Grenoble şi
Albertville – gazde ale Olimpiadelor Albe din 1968 şi 1992, zonele de schi şi staţiunile cu ape termale. În apropiere de
Albertville, se află unele din cele mai populare zone de schi alpin din lume, precum: Les 3 Valles – cea mai mare zonă de
schi din munţii Alpi, cu peste 600 km de piste de schi şi 8 staţiuni, inclusiv staţiunile de lux Courchevel şi La Tania cu peste
90 piste, staţiunea olimpică Meribel (72 de piste), Brides le Bians, Meniure şi Val Thorens, cu diferenţe de nivel de peste
2000 m, paraplan, patinoare, şcoli de schi, cluburi de tenis şi golf, piscine, numeroase restaurante şi centre de distracţii;
Paradiski, cu staţiunile Champagny en Vanoiase (126), La Plagne (125), cu complexuri olimpice şi şcoli de schi moderne;
staţiunile grandioase (circa 150 de piste fiecare), Val D’Isere, Tignes, Les Arks, Notre Dame de Belecombe şi Praz sur Arly. În
apropiere de Grenoble, de o mare popularitate se bucură zonele de schi Sybelles, cu 6 staţiuni şi peste 300 km de piste; Les
Deux Alpes – renumit centru internaţional la poalele gheţarului Mont de Lans şi peştera artificială de gheaţă situată la
altitudinea de 3400 m; Alpe D’Huez cu peste 100 de piste de schi cu diferenţe de nivel de peste 200 m, inclusiv pista
Sarenne – cea mai lungă din Europa (16 km). În proximitatea hotarului cu Elveţia, de o mare popularitate se bucură zonele
de schi: Mont Blanc cu staţiunile luxoase Megève şi Chamonix, centre internaţionale ale sporturilor de iarnă, peisajele
glaciare, Palatul Sporturilor, cazinouri, patinoare, teatre şi magazine; Porte du Soleil, cu 14 staţiuni, inclusiv Avoriaz,
Morzine şi Chatel; Grand Masiff, inclusiv staţiunile Samoens şi Morelon, cu câte 140 de piste. În Alpii de Sud, se remarcă
zonele: Foret Blanche, cu staţiunile Risoul şi Vars; Le Grand Serre Chevalier cu staţiunile Briancon şi Villeneuve.
Les 3 Vallées este cel mai mare domeniu schiabil din lume.
Cele trei văi sunt formate din munții Val Thorens, Les
Menuires, Méribel și Courchevel. Fiecare are stilul său
aparte. Împreuna, acestea dispun de 600 de km pârtii și
trasee distribuite în 4 stațiuni de schi.
Val Thorens este stațiunea cea mai înaltă (2300 m) și oferă
cele mai multe variante de activități sportive și divertisment
(topogan de 6 km, raliu cu malina pe zăpadă, karting,
patinoar, tiroliană, centru sportiv și mai multe centre
wellness). Încă din anul 2015 în stațiune găsim și un
heliport.
În partea de jos a văii Belleville, la 9 km distanța de Val
Thorens se află stațiunea Les Menuires, cu o poziție ideală
pentru schi în cele trei văi. Dincolo de munți găsim stațiunea
Meribel (compusă din Meribel, Meribel Mottaret și Meribel
Village) cu o arhitectură deosebită, fiind considerată una
din cele mai frumoase locații din Alpii francezi. Printre
primele locații construite în Franța este Courchevel,
considerată la crème de la crème.
LA TANIA
STAȚIUNEA OLIMPICĂ MERIBEL
Doi ghețari și cel mai mare și rapid funicular din lume pe două
nivele, Vanoise Express, sunt doar două din multele motive pentru o
vacanță pe schiuri în zona de schi Paradiski. „Paradisul schiatului” în
departamentul francez din Savoia și pe masivul Vanoise, unește
zonele La Plagne și Les Arcs, cunoscute pentru sporturile de iarnă,
convertindu-le în una dintre zonele de pârtii cea mai mare și variată
din lume.
Construcția pentru Vanoise Express a permis în 2004 legătura zonei
de schi Les Arcs din stațiunea de schi Plan-Peisey la apropiata
stațiune Montchavin în sectorul de schi La Plagne. Datorită
modernului funicular, costat circa 15 milioane euro, 2000 de
persoane pe zi pot atraversa valea Ponturin pe o porțiune de 1.800
metri și să folosească serviciile celor două stațiuni. Circa 250 de pârtii
care alcătuiesc 425 km, pentru toate gradele de dificultate, este cea
ce Paradiski pune la dispoziția oaspeților săi. Cu 171 instalații de
urcare, infrastructura celui de-al doilea sector de schi a fost optimizat
considerabil încat toate pârtiile pot fi ușor accesibile și în mod rapid.
Între 1.200 și 3.250 metri altitudine sunt peste 20 de stațiuni de schi
în zona Paradiski, care se extinde de la Aiguille Rouge (Les Arcs) până
la Dome de Bellecote (La Plagne). Pe lângă cei doi ghețari sunt 559
tunuri de zăpadă care garantează condiții optimale pe durata
întregului sezon.
Zona Les 2 Alpes, situată sudic, este, cu pârtiile sale însorite
de până la 3560 m, una din cele mai înalte zone glaciare de
schi ale lumii. Vara sau iarna, în acest paradis de zăpadă
prăfoasă, vă scârţâie mereu sub plăci, deoarece majoritatea
celor 227 km de pârtii se află la peste 2500 m altitudine.
Centrul staţiunii Les 2 Alpes iese în evidenţă în sensul bun al
cuvântului în comparaţie cu celelalte, în general foarte
compacte, staţiuni de schi franceze. Instalaţiile de transport
pe cablu şi pârtiile, situate pe ambele părţi ale văii, se
termină chiar în centrul cu foarte bună infrastructură.
Numeroase magazine, mai mari şi mai mici, vă invită la
cumpărături, pentru relaxare vă stau la dispoziţie o piscină,
saună şi jacuzzi, iar pentru sport vă aşteaptă un patinoar.
Când vine ora mesei, puteţi descoperi în numeroasele
restaurante specialităţile gastronomiei franceze. În plus, lista
posibilităţilor de petrecere a timpului liber pare nesfârşită:
parapantă, patinaj, bowling, zboruri cu elicopterul, căţărări
pe gheaţă!
MONT BLANC CU STAȚIUNILE
Megeve și Chamonix
2.3.ZONA MEDITERANEANĂ. COASTA DE AZUR .
SAINT RAFAEL
Apeductul Pont du Gard este si astazi, precum a fost si de-a lungul secolelor, o mare atractie turistica. Monumentul
impresioneaza atat prin marime, cat si prin tehnica realizarii, uimitoare pentru acele vremuri. Podul pe care se merge
si in prezent, construit langa arcadele nivelului 1, a fost realizat intre anii 1743–1747 de catre inginerul Henri Pitot.
Pe sub apeduct trece raul Gardon. Vara, in apropierea apeductului, turistii poposesc pentru picnic, plaja si baie in apa
limpede a raului.
• Diferenta de nivel, intre izvoarele de la Uzes si punctul final din orasul Nimes, este de 17 m.
• Apeductul are trei niveluri, nivelul al treilea avand in prezent lungimea maxima de 275 m. La momentul
constructiei, lungimea nivelului al treilea era de 360 m.
• Inaltimea maxima a apeductului, pe unde trece si canalul cu apa, este de 48,8 m.
• Datorita faptului ca in perioadele ploioase, raul Gordon crestea foarte mult transformandu-se intr-un torent care
putea sa-l distruga, proiectarea apeductului a trebuit sa tina cont de acest lucru.
Astfel, apeductul fost construit la o scara asa de mare, avand o usoara curba care i-a permis sa faca fata presiunii
apei.
• O alta realizare remarcabila este inclinatia foarte mica a traseului, care permite apei sa curga lin, precum si izolatia
interioara a canalului pentru a putea retine, fara pierderi, apa.
MONACO