UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

Catedra: Finanțe, Contabilitate şi Cibernetică Matematică

MASTERAT: Finanțe, bănci, contabilitate, management, expertiză și audit

Obiect: Tratamente contabile conform IFRS

Tema: Sistemul Contabil German

Masterand: Comandari Andrei

Dr. Conf. Univ.: Chișlaru Angela

Chisinau 2020
 Introducere
Globalizarea tot mai accentuată a pietelor de capital impune
utilizarea în toata lumea a unui limbaj unic de contabilitate. Mai
mult, pentru a putea contribui la stimularea și dezvoltarea
economiei din fiecare țară în parte, sistemul contabil mondial
trebuie să beneficieze de informații contabile credibile și
transparente.
Standardele Internationale de Contabilitate contribuie deja la
generarea pe plan international a unor informații fnanciare mai
bune si mai usor comparabile, sprijinind în acest fel alocarea mai
efcientă a resurselor pentru investiții în lume. În acest context,
apare necesitatea aplicarii consecvente a standardelor pe plan
global.
Introducere (continuare)
Normalizarea contabilă este întâlnită azi în cea mai mare
parte a ţărilor indiferent de sistemul de contabilitate utilizat.
Ceea ce diferă de la o ţară la alta este terminologia şi amploarea
regulilor după care se culeg, se prelucrează, se transmit şi se
stochează informaţiile contabile.
Diferenţele de la un sistem contabil la altul tind să se reducă
tot mai mult pentru a asigura omogenitatea informaţiilor
furnizate de către contabilitate şi prin aceasta urmărindu-se
uşurarea comparaţiilor în timp şi spaţiu.
Atenuarea diferenţelor între contabilităţi şi sisteme contabile
utilizate în lume este numită armonizarea contabilităţii.
Introducere (continuare)
În ceea ce privește bilanțul contabil și contul de profit și
pierdere ca formă, în România este acceptat bilanțul și
contul de profit și pierdere în formă verticală, preferat atât
în S.U.A. cât și în majoritatea statelor Comunității
Europene.
Dintre statele Comunității Economice Europene
doar Italia și Germania sunt cele care adoptă formatul
orizontal al bilanțului, iar contul de profit și pierdere în
aceste țări este acceptat doar cel în formă vertical.
 Evoluția în timp a sistemului german
contabil
In 1550, Valentin Mennher Von Kempten, profesor de
matematica, a publicat la Antwerp primul text german de
contabilitate cu elemente originale, text care descrie
contabilitatea unei entitati, dar care a fost influentat in mod
clar de sistemul italian al dublei inregistrari, intr-o alta
lucrare a sa, datand din 1565, Von Kempten a descris in mod
complet metoda dublei inregistrari, incluzand contul de
profit si pierdere si balanta de verificare. Pana la aceasta
data, conturile germane prezentau o oarecare stangacie, titlul
contului fiind mentionat la fiecare linie.
 Evoluția în timp a sistemului german
contabil
Înainte de 1871, Germania de azi era reprezentată de numeroase state mici cu
excepţia Prusiei care era relativ mare, iar dezvoltarea economică a acestei zone era
puternic influenţată de această fărâmiţare politică.
Între statele existente se percepeau numeroase taxe, iar moneda acestora nu era
unică. Politica guvernamentală a Prusiei era orientată spre agricultură şi mai puţin
spre industrie şi comerţ. Ca urmare, industria se dezvoltă nu cu o susţinere a
statului, ci a finanţatorilor respectiv a băncilor.
După 1871, anul unificării Germaniei, se refac rapid decalajele ce separă
Germania de Marea Britanie şi Franţa, în ceea ce priveşte industria. Primul război
mondial se încheie dezavantajos pentru Germania, iar în anii imediat următori
Germania suportă o inflaţie devastatoare.
1914 1$=0,998 DM
1919 1$=1,43 DM
1923 1$=26,202DM
 Evoluția în timp a sistemului german
contabil
Eliminarea efectelor inflaţiei şi stăpânirea acesteia reprezintă
materia primă cea mai importantă pentru studiul
contabilităţii în perioada postbelică. Acest studiu este în acord cu
dorinţa oamenilor de afaceri de a asigura credibilitatea
documentelor de sinteză contabilă. Aceştia solicită întocmirea
unor bilanţuri adiţionale în mărci – aur echivalent, sau altfel
spus solicită o contabilitate în putere de cumpărare constantă.
Înaintea celui de-al II-lea război mondial contabilitatea
Germaniei cunoaşte dezvoltări importante regăsite în noua lege a
societăţilor şi în impunerea publică a noului plan de conturi ca
bază de gestiune pentru economia Germaniei.
Evolutia legii contabilitatii in Germania
1794 Prussian Civil code; ( pentru prima data au aparut necesitatiile unei
contabilitati ) Codul prusiei a fost modelat dupa codul francez. Se referea la un
registru inventar si un bilant, emise in contextul unui faliment. Includea reguli
specifice de evaluare, in particular principiul minimului dintre costul si pretul de
piata al activelor curente, si regulile de amortizare a imobilizarilor;
1861 General German Commmercial Code;( în conformitate cu noua lege,
companiile trebuiau să întocmească un inventar şi un bilanţ la încheierea fiecărui
exerciţiu financiar)
1870 Stock Corporation Act; (a prezentat primele reguli de publicare pentru
situaţiile financiare, (bilanţul şi contul de profit şi pierdere))
1874 The states of Saxony and Bremen (propune ca în mod formal conturile
comerciale sa reprezinte baza de impozitare de contabilitate);
1884 Stock Corporation Act amended ( intr-o duce termenul de cost istoric pentru
activele fixe);
Evolutia legii contabilitatii in Germania
1892 Limited Liability Companies Act;
1896 Stock Exchang Act;
1897 Commercial Code;
1899 Co-operatives Act;
1931 Stock Corporation Emergency Decrees;
1937 Stock Corporation Act amended;
1965 Stock Corporation Act amended;( a adus o revizuire in ceea ce priveste
drepturile de a determina un profit cat mai apropiat , formate noi pentru situaţiile
financiare, si pentru prima data obligatia de a pregăti consolidarea conturilor)
1969 Disclosure Act(necesitatea publicarii situaţiilor financiare de către întreprinderi
mari de orice formă juridică, altele decat societatile cotate);
1985 Commercial Code amended;
1987 Stock Exchange Act;
1998 Commercial Code Reform Act;
Evolutia profesiei de contabil
Profesia contabila apare in Germania in 1932;
1911 apare unul dintre primele planuri de conturi , de catre J.F.Schaer
1925 cercetarile se axeaza pe standardizarea contabilitatii costurilor.
1927, profesorul Eugen Schmalenbach (1873-1955) publica Der Kontenrahmen
(planul contabil-cadru), un plan contabil care descentraliza controlul costurilor si
care creea un sistem informational permitand luarea rapida a deciziilor manageriale.
Contabilitatea este organizata dupa schema circulatiei bunurilor, fara sa se prevada
intreruperi de flux, fiind vorba despre un monism contabil integrat( contabilitatea
generala , cat si cea de gestiune sunt complet integrate.
1937 s-a decretat primul plan de conturi national denumit planul Goering(1937-1944)
s-a aplicat sectorului privat ,urmat de elaborarea unor modele de PC pentru diverse
industrii.
Monismul contabil a continuat sa fie aplicat si dupa razboi, in mod diferentiat, in
cele doua parti ale germaniei: in R.D.Germania a fost aplicata o contabilitate pe
tiparul sovietic, iar in R.F.Germania un monism contabil autohton.
Principiile contabile
sunt citate în Codul Comercial şi sunt aplicabile tuturor societăţilor
comerciale. Acestea sunt următoarele:
Principiul identităţii;
Principiul exploatării;
 Principiul evaluări separate a elementelor de activ şi pasiv;
Principiul prudenţei cu alte trei subprincipii:
 Principiul „celei mai mici valori” – pentru elementele de activ, şi „celei mai mari
valori” – pentru elementele de pasiv;
 Principiul imparităţii;
 Principiul beneficiului realizat – singurul beneficiul luat în calcul este beneficiul
realizat;
Principiul permanenţei metodelor de evaluare;
Principiul costurilor istorice;
Principiul independenţei exerciţiilor.
Principiile generale de întocmire a
documentelor de sinteză
exactitate şi obiectivitate;
claritate şi corectitudine;
integralitate;
periodicitatea inventarului şi a conturilor anuale.
Regulile de prezentare pot fi grupate în:
principii generale de prezentare - permanenţa
metodelor, gruparea şi regruparea posturilor în conturile
anuale, eliminarea posturilor neutilizate, apartenenţa unui
element la mai multe posturi, prezentarea conturilor
anuale pe sectoare de activitate;
reguli particulare de prezentare a bilanţului – conform
schemei prevăzute de lege, în funcţie de dimensiunile
întreprinderii, într-o formă de bază simplificată, etc.;
reguli particulare de prezentare a conturilor de profit
şi pierdere – sub forma unei liste punând în evidenţă
relaţiile cu întreprinderile din cadrul grupului.
 Institutii si mecanisme de normalizare
si reglementare in Germania
In Germania, cea mai importanta institutie de normalizare in
contabilitate este German Accounting Standards Committee
(GASC)”Deutsche Rechnungslegungs Standards Committee (DRSC)”.
Aceasta institutie dezvolta intr-un proces de normalizare contabila,
similar IASB, standarde orientate catre standardele internationale.
GASC (Comitelul German pentru Standarde Contabile) a apărut în
1998 ca răspuns la nevoia de implicare a comunității oamenilor de
afaceri, profesioniștilor contabili, auditorilor,pedagogilor și a altor
categorii de participanți, în problema dezvoltării contabilitații și a
sistemului de raportare financiară. Înființarea GASC are ca și obiectiv
demararea unui proces de normalizare contabilă din perspectiva unui
organism independent, format din specialiști.
 Institutii si mecanisme de normalizare
si reglementare in Germania
Ministerul de justiție recunoaște GASC, drept
organismul competent de standardizare din Germania
conform Codului Comercial, secțiunea 342, subsecțiunea 1.
GASC este format din:
Comitetul directorului(Executiv Board);
Adunarea Generală ( General Assembly);
Consiliul German pentru Standarde de Contabilitate
(German Accounting Standard Board – GASB);
Comitet de Interpretare a Standardelor ( Accounting
Interpretation Committee – AIC).
 Scopul GASC se rezumă la

 Îmbunătațirea calității sistemului național contabil și al raportării

financiare, pe care le orientează în direcția convergenței acesteia cu
standardele internaționale de contabilitate;
 Pune bazele unor standarde contabile ce își găsesc aplicabilitatea în
sfera consolidării;
 Cooperarea cu celelalte organisme de normalizare naționale și
internaționale și reprezintă interesele Germaniei în relațiile cu
acestea;
 Interpretarea rolului de comitet consultativ la nivel național și
european în probleme de normalizare contabilă și de implementare a
standardelor de raportare financiară;
 Promovarea cercetării.
Evolutia si obiectivele DRSC
In cadrul procesului de globalizare:
1. leguitorul german a facut un prim pas la 3 septembrie 1998, a recunoscut
legal DRSC ca un comitet privat de normalizare si standardizare
contabila, conform Art.342, Cod Comercial German.
2. A fost infiintat Consiliul German pentru Standardizare (Deutsche
Standardiesierungsrat(DSR)) ca un consiliu independent.
3. DRSC este persoana juridica non-profit cu sediu in Berlin. Finantarea
DRSC are loc prin aportul membrilor, incasari din vanzarea publicatiilor
precum si donatii. In contextul international, DRSC apare ca iar DSR ca
German Accounting Standards Board(GASB)
4. In prim-plan se dorea o puternica conlucrare intre DRSC si IASB, pentru
a accelera procesul de convergenta si de a aduce normalizatorul german
precum si participantii la piata de capital in procesul IASB.
Organele si consiliile DRSC
a) Ca membru poate fi numita orice persoana fizica ce poseda calificarea
recunoscuta si o experienta corespunzatoare in domeniu si care sa fie apropiat de
interesele si obiectivele organizatiei . Ca alte atributii ale membrilor se pot enumera :
eliberarea din functie a conducerii, redactarea raportului despre bugetul annual ,
despre modificarile statutate si dizolvarea conducerii precum si alegerea auditorului.
Membrii sunt o data pe an convocatii de catre presedinte si adjunctul sau pentru
Adunarea generala ordinara.

b) Consiliul German de Standardizare (Der Deutsche Standardiesierungsrat- DSR)-

se compune din 7 membrii alesi pentru 4 ani cu o posibila realegere. Acestia isi
desfasoara activitatea independent. DSR este consiliat in activitatea sa de catre grupele
de lucru (Arbeitsgruppen) si comisiile de specialitate.Elaborarea Standardelor are loc
in grupe de lucru separate ( de exemplu elaborarea DRS2-10 care se refera la situatia
fluxurilor de trezorerie la banci, va fi realizata de grupul de lucru corespunzator)
Organele si consiliile DRSC
c) Comitetul pentru interpretarea standardelor
(Rechnungslegungs Interpretations Committee-RIC)-
este compus dintr-un presedinte si alti 6 membrii. Acestia
sunt alesi de catre conducerea DRSC pentru maxim 4 ani.
Secretarul general al DRSC preia atributiile
presedintelui , neavand drept de vot. Atributiile RIC , care
conlucreaza cu IFRIC, constau in promovarea
convergentei international a interpretarilor aspectelor
esentiale de contabilitate precum si in aprecierea,
judecarea starilor de fapt specific nationale in cadrul IFRS
valabile si armonizarea DRS in acest context .
Standardize emise de catre DRS
sunt rezultatul unui proces de consultare (due process).Acest process se
desfasoara pe urmatoarele nivele:
Publicarea proiectului de standard cu indicatia unui termen de
comentare de minim 6 saptamani
Publicarea si valorificarea luarilor de pozitii acceptate
In masura in care in baza luarilor de pozitie s-au propus modificari
esentiale ale proiectului, trebuie ca acesta sa fie prelucrat in mod
corespunzator, sa fie din nou publicat sis a primeasca un nou termen
pentru alte eventuale luari de pozitie, de cel putin 30 de zile
Realizarea de discutii publice pentru proiectarea de standarde si
promulgarea de standarde in sedinte publice
Standardele promulgate vor fi prezentate ministerului Federal al
Justitiei “ cu rugamintea de a fi publicat in monitorul federal”
Importanta DRSC in viitor
Pornind de la fondul aplicarii obligatorii a IFRS, din 2005 respectiv 2007 , pentru situatiile
fin consolidate de catre o multime de intreprinderi germane se pune intrebarea asupra
viitoarei pozitii a DRSC
Deoarece leguitorul german limiteaza obligatia aplicarii IFRS numai pentru situatiile
financiare consolidate ale intreprinderilor cotate pe piata de capital in sensul Regulamentului-
IAS , vor exista si dupa anul 2005 si respectiv 2007 societaii care vor intra sub incidenta
regulilor nationale, desi intocmesc situatiile fin consolidate. In masura in care activitatea
DRSC va fi inutila , aceasta se va orienta spre intreprinderile mai mici respectiv necotate.
DRS se orienteaza puternic dupa IFRS . Acesta ar putea conduce insa la faptul ca
normele germane initiale sa fie din ce in ce mai mult date la o parte , astfel incat si
intreprinderile ce nu sunt obligate la intocmirea sit fin cons conforme cu IFRS si care se
decid sa aplice normele germane in domeniul consolidarii, cu aceste “ocolisuri”ar aplica
in final tot normele internationale. Ar avea loc in acest fel o conformitate progresiva a
referentialului de contabilitate german la cel international. Exista temerea ca intreprinderile ,
carora leguitorul german in mod constient le-a dat dreptul sa-si aleaga alternative
“conformitate conform HGB” nu ar respecta alte norme de contabilitate atunci cand acestea
s-ar decide direct pentru IFRS.
Evolutii actuale legislative la nivel
european si german
Leguitorul german a luat in considerare internationalizarea standardizarii
in contabilitate din doua puncte de vedere :

1. In primul rand la 10 martie 1997 a fost deschisa “noua piata” (Newer

Market), un segment special de piata pentru capitalul de risc , prin care
s-a cerut printe altele premisele admiteri la o raportare conform cu IFRS
si US-GAAP;
2. Din cel de-al doilea punct de vedere trebuie ca prin introducerea Art
292a(vezi anexa1) in HGB si a legii “KapAEG” din anul 1998
societatile mama germane cotate la bursa ale caror situatii financiare
ereau conforme unor standarde de contabilitate recunoscute international
(IAS sau US-GAAP), sa nu se mai supuna si regulilor nationale privind
consolidarea (conform HGB).
Evolutii actuale legislative la nivel
european si german
Referitor la drepturile de optiune ale statelor membre la nivel European,
a fost antrenat si leguitorul german, in asigurarea unei baze
corespunzatoare standardelor international in Germania.
Astfel:
 Guvernul Federal German a publicat in vara anului 2002 un program cu 10
puncte ce viza imbunatatirea integritatii intreprinderii. Acest program a fost
mai departe dezvoltat si explicat intr-un Catalog de masuri (februarie 2003.In
special cel de-al 4 lea punct din acest catalog, denumit Dezvoltarea continua a
regulilor de raportare si conformitate cu principiile internationale de
contabilitate , se refera la integritatea si protectia intreprinderilor raportatoare;
 In legea reformei dreptului bilantier german(BilReg) din 4 decembrie 2004,
s-a realizat o armonizare a masurilor, in special cele prevazute la punctul 4
precum si transpunerea drepturilor de optiune ale regulamentului
Profesia contabilă și organismele profesiei
contabile
Profesia contabilă în Germania cuprinde următoarele categorii de
specialişti:
a) Revizori contabili sau auditori legali(Wirtschaftsprüfer: WP)–
care exercită toate formele de audit fără nici o restricţie.
b) Revizori agreaţi(Vereidigter Buchprüfer: VBP), respectiv
specialişti ce au misiunea de a controla şi certifica conturile anuale
ale societăţilor cu răspundere limitată de mărime mijlocie, precum şi
de a verifica starea de coerenţă a rapoartelor de gestiune a acestora.
c)  Consilieri fiscali (Steuerberater)-au un rol foarte mare ținând cont
de ponderea mare a fiscalitatii în mediul economic german.Aceştia
îndeplinesc misiuni de consiliere ai celor care i-au mandatat, de
reprezentare a acestora şi îi ajută în studierea obligaţiilor fiscale.
Revizori contabili sau auditori legali
Profesia acestora a fost creată în 1931 când s-a introdus certificarea conturilor
societăţii. Această profesie acoperă atât atribuţiile experţilor contabili cât şi cele
ale cenzorilor, chiar dacă denumirea nu arată clar acest lucru.
La ora actuală această profesie a devenit o consiliere economică a întreprinderilor
de o competenţă foarte înaltă şi cu o arie de cuprindere care asigură controlul şi
certificarea conturilor anuale, consiliere contabilă şi juridică, reprezentare în
probleme fiscale, expertizarea conturilor, diagnosticarea întreprinderilor, etc.
În 1961 s-a creat Camera Revizorilor Contabili însărcinată să emită reguli relative
la exercitarea profesiei, să asigure controlul disciplinar, să apere şi să reprezinte pe
membrii săi.
Membrii acestei profesii pot adera la Institutul Revizorilor Contabili, care are ca
rol apărarea membrilor săi, dar şi pregătirea şi publicarea de norme deontologice
şi tehnice. Acest institut publică în materie de normalizare recomandări şi luări de
poziţii.
Revizori agreaţi
respectivii specialişti ce au misiunea de a controla şi
certifica conturile anuale ale societăţilor cu răspundere
limitată de mărime mijlocie, precum şi de a verifica starea
de coerenţă a rapoartelor de gestiune a acestora.
Consilieri fiscali (Steuerberater)
Pe linie contabilă, consilierilor fiscali le este permisă
ţinerea contabilităţii clienţilor lor sau urmărirea ţinerii
contabilităţii de către aceştia.
În ceea ce priveşte controlul legal, consilierii fiscali
pot face acest lucru doar la întreprinderile ce fac control
facultativ, nefiind obligate la acest control. Întreprinderile
pentru care controlul este obligatoriu trebuie să apeleze la
revizori contabili sau la revizori agreaţi.
Principiile profesiei contabile
În Germania, principiile sunt numite ale unei contabilităţi conform regulilor şi se
structurează astfel:
1) Principiul imaginii fidele este obiectivul fixat societăţilor de capitaluri la fel ca
sistemul contabil american;
2) Principiile generate de întocmirea documentelor de sinteză:
-principiul exactităţii şi obiectivităţii conform căruia situaţiile financiare trebuie să
conţină informaţi verificabile;
-principiul clarităţii şi a prezentării corecte se referea atât la registrele contabile cât şi
la conturile anuale;
-principiul integralităţii conform căruia trebuie să se ţină cont de toate operaţiile care
sunt ataşabile activităţii întreprinderii;
-principiul peridiocităţii inventarului şi conturilor anuale.
3) Principii generale de prezentare din care:
-principiul permanenţei metodelor se utilizează atunci când se rectifică o eroare sau
când apare o modificare în contextul economic.
Principiile profesiei contabile
4)Principii generale de evaluare aplicabile tuturor comercianţilor:
-principiul identităţii (în America se numeşte principiul
intangibilităţii bilanţului de deschidere);
-principiul continuităţii exploatării;
-principiul evaluării separate a elementelor;
-principiul prudenţei care se referă la cele mai mici valori pentru
elementele de activ şi cele mai mari valori pentru elementle de
pasiv, la imparitatea operaţiilor, adică luarea în calcul a riscurilor
previzibil şi a pierderilor probabile şi la beneficiul realizat care este
singurul luat in calcul;
- principiul independenţei exerciţiilor;
-principiul costurilor istorice.
Gradul de implementare a IFRS-urilor
IFRS pentru IMM-uri și GAAP germane din perspectiva
societăților mijlocii cotate la bursă:
Mai multe corporații anticipează o creștere a calității
informațiilor cu o trecere de la IFRS la IFRS pentru IMM-uri.
Rezultatele cercetărilor empirice au fost publicate în ceea ce
privește preferințele societăților mijlocii cotate la tranzacționare,
care nu sunt tranzacționate public.
Acest lucru se poate datora scepticismului general față de
IFRS, un lac al cunoștințelor IFRS, convergența GAAP germane
sau principiile contabile acceptate la nivel national, elaborate in
temeiul BAD și IFRS datorită reformei legale contabile germane
sau a unor prejudecăți în grup.
Gradul de implementare a IFRS-urilor
IASB prin lansarea Legii privind reforma legii contabilității din
2009:
În prezent, situațiile financiare individuale sunt IFRSpermisă ca o
completare a celor pregătite conform GAAP germane, iar punerea lor în
aplicare este limitată la
IFRS. Situațiile financiare consolidate ale societăților cotate la bursă, cu
toate acestea, au fost deja pregătite în conformitate cu IFRS și sunt
facultative pentru alte societăți.
Astfel, listarea pe bursă nu duce neapărat la tranzacționarea publică, iar
tranzacționarea publică nu se limitează la Inc. Numai în cazul în care se
tranzacționează într-o organizație / reglementată pieței în cadrul Uniunii
Europene sau celor care au solicitat aprobarea fiind tranzacționate în mod
public conform GAAP și al Directivelor europene de contabilitate.
Gradul de implementare a IFRS-urilor
În primul rând, indiferent de forma juridică, GAAP germane prevede
întocmirea situațiilor financiare individuale în conformitate cu GAAP
germane, inclusiv bilanțul și declarația de profit și pierdere. Numai
comercianții persoane fizice sunt exceptate de la pregătire și anumite
circumstanțe. În al doilea rând, corporațiile sunt obligate să se extindă
separatsituațiile financiare prin note și decontarea conturilor cu reglementări
contabile suplimentare / diferitesocietăți de dimensiuni minime (active
globale de 350.000 EUR, venituri nete de 70000 EUR și o medie anuală de
zece salariați) condiții de prezentare a informațiilor suplimentare în bilanț.
Pentru societățile cotate la bursă nu sunt obligate să întocmească o
situație financiară consolidată. Raportarea pe segmente este voluntară pentru
cei unde prevederile suplimentare sunt incluse într-o situație financiară
consolidatăa unui părinte corporativ cu sediul în Germania.
Gradul de implementare a IFRS-urilor
Legea KapAEG 1998 , aplicabilă până în prezent: societățile
cotate la bursă au permis societăților comerciale să întocmească
situații financiare consolidateIFRS sau US GAAP în loc de
GAAP germane.
Legea BilReG 2004, care se aplică începând cu anul 2005,
respectă acum obligația societăților-mamă tranzacționate public
să întocmească situații financiare consolidate conform IFRS.
Cu toate acestea, contabilitatea IFRS în aceste cazuri este
limitată la standardele adoptate pentru aplicarea în Uniunea
Europeană.
Relatia contabilitate-fiscalitate
Pe continentul european, eforturile de intelectualizare a
contabilităţii au fost dominate în primele decenii ale secolului
al XX-lea de şcoala germană. Autorii germani s-au preocupat
de formularea principiilor contabile (Schär şi Nicklisch) şi au
publicat primele cercetări privind contabilitatea în valoare
actuală (Schmidt). Însă cea mai importantă contribuţie rămâne
legată de numele lui Schmalenbach, care a publicat în 1927 un
model de plan contabil-cadru, caracterizat printr-o concepţie
economică a contabilităţii, fluxul informaţiilor contabile fiind
organizat după schema circulaţiei valorii (bunurilor) în
întreprindere: aprovizionare → producţie → vânzare.
Relatia contabilitate-fiscalitate
Contabilitatea germană a parcurs o serie de etape edificatoare în scopul
racordării la sistemele contabile recunoscute la nivel european şi internaţional.
Principiul autorităţii cuprins în legea germană a impozitului pe profit,
aproape necunoscut în legislaţia contabilă a altor ţări, presupune că prelucrarea
datelor în contabilitatea financiară este aceeaşi ca în fiscalitate. Impozitarea
profiturilor societăţilor se face plecând de la diferenţa dintre bilanţul de
închidere al exerciţiului şi bilanţul de deschidere al aceluiaşi exerciţiu.
Cu toată existenţa principiului amintit avem de-a face cu un bilanţ pentru
fiscalitate şi un bilanţ pentru contabilitatea financiară.
Deşi în teorie se afirmă primordialitatea contabilităţii asupra fiscalităţii, în
practică se manifestă o influenţă a regulilor fiscale asupra contabilităţii. În mod
concret agenţii economici îşi întocmesc conturile anuale, respectând principiile
dreptului comercial dacă nu există dispoziţii fiscale contrare.
Sistemul fiscal german
cuprinde repartizarea veniturilor fiscale în funcţie de
organizarea politică a ţării. Din acest punct de vedere se
întâlnesc mai multe tipuri de impozite şi taxe:
impozite exclusiv federale, incluzând taxele vamale şi
accizele;
impozite exclusiv de land, incluzând impozitul pe avere,
taxele de succesiune, pentru donaţii, etc.;
impozite care se împart între autoritatea federală şi de land:
impozitul pe venitul persoanelor fizice, T.V.A. şi impozit
asupra societăţilor;
impozite municipale: taxa funciară şi taxa profesională.
Elementele privind raportarea
financiara

In Germania, componenta situatiilor financiare difera in

functie de tipul societatii.
Societatile de persoane prezinta un bilant si un cont de profit
si pierdere.
Societatile de capital prezinta suplimentar anexele
(echivalentul notelor explicative), situatia distribuirii rezultatului
si un raport de gestiune, insa acesta nu face parte din situatiile
financiare.
Societatile cotate intocmesc voluntar si situatia fluxurilor de
numerar.
Nu se prezinta situatia modificarii capitalurilor proprii.
Bilanţul contabil – 3 aspecte
a) Criterii de recunoaştere în bilanţ – conform cărora activele se înscriu în
bilanţ după natura lor economică şi numai dacă au capacitatea de a acoperii o
datorie. Sunt considerate active bunurile care se pot vinde obţinându-se
lichidităţi în schimbul lor sau care sunt deja lichidităţi. Singura excepţie este
fondul comercial care se înscrie în activ chiar dacă nu îndeplineşte regula de
mai sus. Înscrierea în pasiv a unei datorii se face doar dacă aceasta corespunde
unei obligaţii prezente sau viitoare rezultate din operaţii economice sau
juridice. Obligaţia trebuie să fie identificabilă şi măsurabilă.
b) Analiza juridică a înscrierii în bilanţ a elementelor patrimoniale - care
presupune existenţa unei relaţii juridice de cumpărare pentru elementele
necorporale care se înscriu în bilanţ. Elementele necorporale care nu sunt
obţinute prin cumpărare nu sunt înscrise în bilanţ.
c) Obligaţia sau posibilitatea de a înscrie anumite elemente în bilanţ în
funcţie de concluziile trase din analiza primelor două aspecte.
Structura bilanţului în contabilitatea
germană
ACTIV:
Capital subscris nevărsat (creanţe faţă de acţionarii ce nu au vărsat în
întregime capitalul subscris);
Cheltuieli de demaraj;
A. Active imobilizate;
B. Active circulante;
C. Conturi de regularizare.
PASIV:
A. Capitaluri proprii;
B. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
C. Datorii;
D. Conturi de regularizare.
Model de bilant contabil german
ACTIV 31.12.2016 (euro) 31.12.2017 (euro)
A. Active imobilizate-total 20.800.800 19.850.000
I. Imobilizări necorporale 11.239.800 11.400.000
II. Imobilizări corporale 6.547.000 6.780.000
III. Imobilizări financiare 10.889.000 10.000.000
B. Active circulante-total 8.326.000 8.839.400
I. Stocuri 4.800.000 4.950.000
II. Creanţe clienţi 5.840.000 5.990.000
III. Alte active circulante 2.589.000 3.145.000
Total 29.126.800 28.689.400

PASIV 31.12.2016 31.12.2017

A. Capitaluri proprii
I. Capital 1.512.000 1.527.000
II. Rezerve 13.600.000 12.900.000
III. Rezultat 5.200.000 5.430.000

B. Datorii 6.160.000 6.700.000

C. Imprumuturi 6.580.000 7.320.000
D. Venituri constatate in avans 4.800.000 4.990.000
Total 25.200.000 25.935.000
Contul de profit şi pierdere
2016 2017

€ €

Cifra de afaceri 21.500.000 20.400.000

Venituri financiare 41.500 41.400

Alte venituri din exploatare 200.000 180.000

Venituri totale 22.400.000 22.280.000

Cheltuieli totale
17.315.000 18.120.000

Profitul sau pierderea bruta

Profit
3.280.000 2.580.000
Pierdere
- -

Impozit pe profit 300.000 190.400

Profitul net al exercitiului financiar 2.980.000 2.389.600

Anexa
conţine 4 mari categorii de informaţii referitoare la:
principiile contabile utilizate (regulile reţinute de
prezentare, de evaluare, de conversie);
complemente de informaţii relative la posturile din bilanţ;
complemente de informaţii relative la posturile din contul
de profit şi pierdere;
diverse informaţii referitoare la întreprindere (efectiv de
personal, remuneraţii, conducători, compoziţia capitalului,
etc.).
Stocurile
Regulile de evaluare şi măsurare se aplică la intrarea elementelor
în patrimoniu (ocazie cu care se utilizează costul de achiziţie, costul
de producţie), la inventar când se aplică principiul valorii minime
(valoarea de înlocuire corectată), şi la ieşirea din patrimoniu când se
aplică metoda identificării specifice, costul mediu ponderat., F.I.F.O
sau L.I.F.O.
În contabilitatea germană, activele imobilizate nu se pot
reevalua, costul istoric fiind foarte important. Stocurile de marfuri
nu figurează în mod distinct, fiind regrupate cu stocurile de produse
finite. Se admite evaluarea acestora prin diferite metode, cea mai des
utilizată fiind metoda costului mediu ponderat. În măsura în care
principiile contabile sunt respectate se pot utiliza si FIFO sau LIFO.
Creantele
În Germania, fiscalitatea admite fără conditii metodele CMP
si LIFO, celelalte sunt admise numai în masura în care sunt
justificate de realitatea operatiilor.
Creantele incerte sunt evaluate la valoarea lor probabilă
tinând cont de perspectivele de încasare în viitorii doi ani.
Creantele și datoriile exprimate în monede străine sunt
convertite la cursul curent în vigoare, la data desfășurarii
operatiilor care le-au generat. În contabilitatea germană nu există
"Diferente de conversie-A/P".
Fondul comercial imobilizat este amortizat pentru cel putin
un sfert din valoarea sa, imobilizarea lui fiind facultativă.
Cultura contabila germana
Cultura contabilă latino-europeană creată, dezvoltată şi
promovată de Germania, se caracterizează prin:
orientarea prioritară spre apărarea intereselor statului;
este puternic normată şi controlată prin reglementări ce fac parte
din aşa-zisul "plan de conturi general";
aplică o contabilitate dualistă, respectiv în două circuite
(financiară şi de gestiune);
imaginea fidelă este considerată drept obiectiv fundamental al
contabilităţii financiare, realizată prin conformitate, regulamente şi
sinceritate;
informaţia contabilă este puternic influenţată de aspecte juridice.
Concluzii
În concluzie, putem spune ca sistemul contabil german este fondat pe modelul
economiei sociale de piață a cărei functionare se bazează pe grupuri industriale
importante și pe sindicate puternice.
În cadrul sistemului contabil german societățile sunt obligate să prezinte
bilanțul lor conform schemei prevazute de lege; totuși micile societăți pot
întocmi un bilanț simplificat care să conțină numai marile posturi precedate de o
literă majusculă și de o cifră romană. Conform acestei situații contabile bilanțul
poate avea numai forma tabelară (de cont).Societățile mari, adesea integrate în
grupuri, sunt obligate să prezinte un bilanț complet care să degajeze influența
relațiilor societății cu intreprinderile legate precum și cu cele în care deține o
participație.
Contul de profit și pierdere este publicat sub forma unei liste, codul de comert
acceptând ambele logici de prezentare: cea care rezulta din analiza dupa natura
cheltuielilor și a veniturilor și cea care procedează la o analiza a lor pe functii.
Concluzii
Contul de rezultate este întocmit în general după repartizarea
exercițiului, iar analiza lui poate fi prelungită până la rezultatul bilantier,
cu explicația trecerii de la rezultatul exercitiului la acest rezultat.
Anexa, în sistemul german, îndeplineste urmatoarele functii: de a
explica, de a completa, de a corija, de a înlocui bilantul sau contul de
profit si pierdere.
În Germania, spre deosebire de alte tări , cele anglo-saxone, există o
limită legală a trasparenței privind informațiile contabile: informatiile
care prejudiciază interesele statului landurilor nu sunt divulgate . Chiar
mai mult însăși, interesele intreprinderii pot fi protejate: analiza cifrei de
afaceri pe activități sau sectoare geografice poate să lipsească atunci cand
o astfel de divulgare contravine intereselor intreprinderii in cauza.
Multumesc.