ŢESUTURI ANIMALE

Țesutul – grupare de cellule similar, care îndeplinesc aceeași funcție.

Celulele sunt unite prin substanță intercellular: „substanță ce ciment”
sau „substanță fundamental”

 Ţesuturile animale se clasifică, după funcţiile lor, în patru categorii fundamentale: ţesuturi epiteliale, conjunctive,
musculare şi nervos.

I. Ţesuturi epiteliale:  - acoperă suprafaţa externă a corpului şi căptuşesc interiorul organelor cavitare
- celulele sunt strâns unite între ele şi au forme variabile.
- nu sunt vascularizate şi se hrănesc prin difuziune din ţesutul conjunctiv
Se clasifică după funcţie: a. Epitelii de acoperire 

b. Epiteliul glandular 

c. Epiteliu senzorial  intra in alcatuirea organelor de simt

 EPITELII DE ACOPERIRE
– acoperă suprafaţa corpului la exterior şi căptuşesc cavităţile interne ale acestuia.

Clasificare după numărul straturilor de celule și forma celuleor:

1. Simple (unistratificate): - pavimentoase (cu celule turtite) – tunica

internă a vaselor sangvine și limfatice,
endoteliul capilar, pleure, pericard, peritoneu

- cubice: - mucosa bronhiolelor

- cilindrice: - ciliat și neciiat, în mucoasa

tubului digestiv
 EPITELII DE ACOPERIRE

2. epitelii pseudostratificate (un singur strat de celule cu nucleul în poziții diferite: -

cilindric ciliat și neciliat din epiteliul traheal

  - keratinizate: epiderma
3. epitelii pluristratificate: a – pavimentoase:
  - nekeratinizate: în mucoasa bucală

b. cubice și cilindrice: -canalele glandelor exocrine

c. de tranziție: - uroteliul
 - Sunt specializate pentru o activitate de secreţie
EPITELII GLANDULARE - Sunt asociate cu ţesutul conjunctiv şi vase de sânge şi
formează glande

1. Glande exocrine - produc diverse substanţe pe care le elimină fie la exteriorul, fie la interiorul corpului, prin
intermediul unor canale: glande sudoripare, sebacee,gastrice etc.

2. Glande endocrine - produc hormonii pe care îi

elimină direct în sânge: hipofiza, tiroida etc.

3. Glande mixte - au atât funcţie endocrină cât şi

exocrine: pancreasul, testiculele, ovarele
 II. Ţesutul - au rol important în hrănirea altor ţesuturi.
- alcătuite din:
conjunctiv  a - substanţa fundamentală de consistenţă moale, semidură sau dură.
b - celule
c - fibre conjunctive: de colagen, de reticulină sau de elastină

Se pot clasifica după consistenţa substanţei fundamentale în:

1. Ţesuturi conjunctive moi: 

a. lax - – leagă diferitele părţi ale organelor, învelesc organele

b. adipos - depozitează grăsime

c. reticulat –in splina, in măduva hematogenă care formează
elementele figurate ale sângelui; bogate în fibre de reticulină

d. fibroase – tendoane, ligament, periost – rezistente la tracțiune

e. elastice- tunica medie a arterelor – prezintă numeroase fibre elastice

 3. Țesut conjunctiv semidur = cartilaginos

- celulele numite condrocite, câte 2-3 în cămăruțe ovale

- fibre de colagen şi elastice,
- substanţa fundamentală reprezentată de condrină
impregnată cu săruri minerale( Ca, Na).
- nu este vascularizat; hrănirea se face prin difuziune, din
pericondru (membrană conjunctivă vascularizată situată la
exteriorul cartilajului).
- trei tipuri fundamentale de cartilaje:
a. hialine - ex. cartilajele costale, laringe, trahee, bronhii,
suprafețe articulare

b. fibroase - discurile intervertebrale, meniscuri

 2. Țesut conjunctiv fluid = sângele
c. - elastice - epiglota, pavilionul urechii
 4. Țesut conjunctiv dur = osos
– este dur, rezistent la presiune şi tracţiune

- celulele pot fi: - osteoblaste (celule tinere, care se divid şi secretă oseină),
- osteocite (celule mature), câte una în cavități stelate (osteoplaste)
- osteoclaste (celule mari, bogate în enzime hidrolitice, cu rol în
distrugerea şi limitarea ţesutului osos).
- fibrele de colagen
- substanţă fundamentală dură, care are o componentă
minerală dominantă (circa 66%) formată din săruri de fosfor şi
calciu şi una organică oseina
Poate fi de 2 tipuri: b. spongios – lamele osoase se întretaie
a. compact format din lame concentrice dispuse în şi delimitează spaţii numite areole sau
jurul unui canal Havers, cu vase de sânge şi nervi. trabecule în care se află măduva roşie
Un canal Havers + lame concentrice din jurul său între (hematogenă).
care se află cavităţi (osteoplaste) cu osteocite, formează
un sistem haversian sau osteon - în interiorul oaselor late şi în
- la suprafaţa tuturor oaselor şi în corpul capetele oaselor lungi (epifize).
oaselor lungi (diafize).

III. Țesutul muscular
Există trei tipuri de țesuturi musculare:
a. Ţesutul muscular neted
- celule lungite, fusiforme, cu un
singur nucleu central
- intră în structura pereţilor
vaselor de sânge, stomacului,
intestinelor, uterului.(VISCERAL)
Irisului(MULTIUNITAR)
- activitate involuntară
- contracţiile durează mai mult
decât la fibrele striate.
- miofilamentele sunt organizate
mai lax şi dispare aspectul striat.
- este format din celule care au capacitatea de a se contracta.
- pe lângă organitele comune, aceste celule posedă organite
specifice numite miofibrile, bogate în actină şi miozină
(proteine contractile).
c. Ţesutul cardiac (miocardul)
-  alcătuit din fibre asemănătoare
ţesutului muscular striat.
- intră în alcătuirea muşchiului
cardiac.
- celulele cardiace sunt mai
b. Ţesutul muscular striat scurte şi au un singur nucleu,
situat central.
 - intră în alcătuirea muşchilor care se prind pe oase.
- prezintă ramificaţii ale căror
- celulele (fibrele) sunt alungite, cilindrice, cu numeroşi nuclei capete fuzionează cu ramificaţiile
dispuşi periferic. celulelor vecine.
- membrana celulară = sarcolemă. Iar citoplasma = sarcoplasmă. - nu se află sub control voluntar.
- actina şi miozina sunt dispuse ordonat în fibre cu aspect striat,
- activitatea muşchilor striaţi este controlată voluntar.
 IV. Țesutul nervos
este alcătuit din două tipuri de celule: neuroni şi celule gliale.

Neuronii: sunt celule specializate în generarea şi

conducerea impulsului nervos.
- nu se divid.
- stabilesc legături atât între ei cât şi cu celulele
receptoare şi efectoare.
Legăturile dintre neuroni se numesc sinapse.
Celulele gliale (nevroglii):
- au rol trofic, de susţinere, de cicatrizare şi rol secretor
- contribuie la menţinerea unei anumite compoziţii ionice a
ţesutului nervos şi, prin aceasta, facilitează propagarea
impulsului nervos
- se divid şi ocupă locul neuronilor distruşi.
 Neuronul

Alcătuire: - 1. corpul neuronului (pericarion)

- membrană = neurilemă
- citoplasmă = neuroplasmă
- nucleu
- organite comune şi organite specifice (neurofibrile
şi corpii Nissl)

- 2. prelungiri:
a. Dendrite - prelungiri neobligatorii, subţiri şi ramificate
- conduc impulsul nervos spre corpul celular
(centripet sau aferent).
b. Axonul - o prelungire unică şi obligatorie
- conduce impulsul nervos de la corpul celular
(centrifug sau eferent).