Proiect

-Constantin Mavrocordat- realizat

de:
Activitate modernizatoare Stan Andra
Georgiana, XE
 Despre Mavrocordat
• Constantin Mavrocordat (n. 27 februarie
1710, Constantin – d. 15 decembrie 1769,
Iași, Moldova) a fost de șase ori domn al Țării
Românești și de patru ori domn al Moldovei .

• Constantin Mavrocordat s-a născut la 27

februarie 1711 la Constantinopol și a fost fiul
domnitorului grec Nicolae Mavrocordat și al
Pulheriei Tzuchi/Ciuchi/Tzukis, fiind crescut în
țară.
• În timpul domniilor avute, a căutat să
îmbunătățească starea supușilor. A fost
domnul care a suprimat iobăgia în țările
române: mai întâi rumânia în Țara
Românească (1746), apoi vecinia în Moldova
(1749).
O activitate modernizatoare
La 7 februarie 1741, Constantin Mavrocordat, domn al Munteniei ,numit de
Poarta Otomană, emite un hrisov domnesc, cunoscut sub numele de
„Constituţiune”, în care prevedea un vast program de reforme în domeniile
fiscal, agrar, administrativ şi juridic. Constantin Mavrocordat era nepotul lui
Alexandru Mavrocordat, mare dragoman al Porţii Otomane de la Stambul şi
fiul lui Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot din țările române și
promotor ca şi fiul său al unei ample politici de reforme în Principatele
Române. De altfel, politica internă promovată de Constantin Mavrocordat, cât
timp a fost domn al celor două țări române, a fost realizată prin metode
caracteristice „absolutismului luminat”, metode ce au avut un efect
modernizator și cu consecinţe pozitive în acea perioadă.
 După promulgarea hrisovului în 7 februarie 1741, domnul nu a mai avut și răgazul
necesar pentru a-l pune în practică, deoarece în septembrie 1741, Constantin
Mavrocordat este transferat de Poartă ca domnitor în Ţara Moldovei, unde încearcă să
pună şi aici în aplicare prevederile „Constituţiunii” pe care o promulgase în Țara
Românească. Prima reformă înfăptuită de el în Moldova a fost cea fiscală, care
prevedea printre altele şi desființarea impozitului pe vite. Numai că rezultatele bune
ale acestei reforme fiscale s-au degradat pe parcurs din cauza impunerii dărilor tot
mai mari către Poartă, fapt ce a făcut ca domnitorul să renunțe la o parte dintre
reformele fiscale pe care si le propusese. Mai reușite au fost însă, reformele care
prevedeau reorganizarea structurilor sociale și care-i repartizau pe boierii după trei
ranguri – mare, mijlociu şi mic și unde fiecare boier ce ocupa o dregătorie, conform
rangului, primea leafă din vistieria statului.
Concomitent cu reorganizarea categoriilor sociale,
domnitorul a întreprins şi o serie de măsuri în
vederea consolidării aparatului de stat şi în
organizarea judiciară a țarii, în acest scop fiind
desemnați judecători din rândul marilor boieri,
care însă nu aveau şi alte dregătorii. În cadrul
reformelor inițiate de către Constantin
Mavrocordat, o atenție deosebită a fost acordată
şi bisericii din Principatele Române. Astfel, printr-
o dispoziție domnească se interzicea a se ridica în
rang bisericesc persoane neștiutoare de carte, iar
prin alte dispoziții se cerea egumenilor
mănăstirilor să prezinte dări de seamă anuale,
referitoare la activitatea lor gospodărească.
 De asemenea, ținând cont de nemulțumirea credincioșilor față de activitatea
egumenilor numiți de mitropolie din rândul grecilor fanarioți, domnul a emis o
dispoziție privind alegerea pe viață a egumenilor numai din rândurile călugărilor
autohtoni şi obligația acestora de a tipări cărți în limba română. Chiar dacă a avut
nu mai puţin de zece domnii, atât în Ţara Românească, cât si în Moldova,
Constantin Mavrocordat a rămas în istoria românilor ca un mare reformator, un bun
diplomat și un promotor de seamă al culturii noastre naționale.