Tema 2:

Filosofia
antică
 Plan:
1. Particularitățile civilizației în Grecia antică.
2. Filosofia ioniană: școala din Milet (Thales,
Anaximandru, Anaximene). Filosofia lui Heraclit.
3. Filosofia pitagoriană.
4. Teoria atomistă în Grecia antică: Leucip, Democrit,
Epicur.
5. Revoluția socratică în filosofie.
6. Filosofia lui Platon.
7. Locul și rolul lui Aristotel în istoria filosofiei.
8. Filosofia Romei antice.
2.1. Particularitățile
civilizației în
Grecia antică
Începuturile filosofiei
grecești urcă în sec.
VI î.Hr.
Arche al lumii - „primul punct de plecare
datorită căruia un lucru este, ia naştere şi
poate fi cunoscut”.

Filosofia antică este „ştiinţa teoretică

a principiilor şi cauzelor prime”.
• Prin arche vechii filosofi au înțeles originea și esența
comună tuturor lucrurilor existente.
• Potrivit lor, lucrurile actuale au provenit din unul și
același izvor primordial, care n-a dispărut odată cu
apariția lucrurilor, ci s-a conservat ca esență comună
a lor.
• Arche nu poate să provină din alt element pentru că,
astfel nu ar mai fi el însuși originar.
• Arche este conceput ca nenăscut.
• Arche este și nepieritor, căci dispariția parțială sau
chiar totală a lumii nu înseamnă decât revenirea
lucrurilor la substratul lor comun, la fondul lor
esențial și originar.
Perioadele filosofiei Greciei antice:

1.preclasică
2.clasică
3.elinistă
sau
4.presocratică
5.socratică
6.postsocratică
 2.2. Filosofia ioniană:
școala din Milet (Thales,
Anaximandru,
Anaximene).
Filosofia lui Heraclit.
 Preocupările filosofilor milesieni au fost
răspunsurile la întrebarea asupra arche-lui
(principiului) din ce este făcută lumea, care este
elementul primordial al lumii, de la care au luat
naştere toate lucrurile.

Filosofia lor se naşte din contemplarea sensorială

a lumii şi din dorinţa de a afla o substanţă
primordială, principiul, arche al lumii, adică un
Ceva din care se nasc şi în care pier toate lucrurile.
 Ontologia lui Thales:
Elementul primordial (arche) al Lumii: APA
• „Totul provine din apă şi se reîntoarce în apă”.
• Apa este cauza materială a tuturor lucrurilor.
• Apa este izvorul tuturor lucrurilor.
• Totul există datorită apei.
• Totul se transformă în apă, pentru că din ea derivă toate, ea există în toate
cele care sunt, este deci origine și cauză a tuturor, rămânând aceeași apă în
ciuda schimbărilor pe care le îndură.
• Neavând început și nici sfârșit, apa este substanța eternă și actuală a Lumii.
Nu este vorba de apa aceasta sau aceea, de apă dulce sau apă sărată ș.a., ci
de apa ca apă.
• Apa este necreată, veșnică, ea rămâne aceeași.
• Apa are capacitatea de a lua forma vasului, astfel i-au naştere toate lucrurile.
• Pământul pluteşte pe apă.
Thales este susţinătorul
hilozoismului:

susţine ideea că toată lumea obiectelor

posedă viaţă, este însufleţită (probă:
magnetul).
 Thales despre zei:
Thales nu a negat existența zeilor, nu i-a
desființat.
Zeii sunt decorativi, fără omnisciență,
omniprezență și ei nu fac nimic.
Atotputernic este principiul (apa), iar știutorul
este Omul.
Anaximandru (Anaximandros)
din Milet
- (610 – 546 î.Hr)
 Ontologia lui Anaximandru:
Arche-le Lumii APEIRON-ul (a – fără, peras - limită)
• Apeiron-ul este o substanţă fără limite (infinită).
• Apeiron-ul este o substanță veșnică.
• Apeiron-ul este etern, indestructibil, nedefinit, în
continuă mișcare, din el și în el apărând și dispărând toate
elementele prin ciocnirea celor două stări –cald și frig.
• Apeironul este un element care înconjoară nemărginit
totul şi din care se nasc toate cerurile şi toate lumile.
• Apeironul „este atât principiu, cât şi element” care
„călăuzeşte toate lucrurile”.
• Lucrurile sunt în permanentă mişcare şi ceea ce se naşte
din infinit se întoarce, când moare, în infinit.
Apeironul este fără măsură și fără
definiţie (indefinit).
Anaximene sau Anaximenes
din Milet
(585 – 525 î.Hr)
 Ontologia lui Anaximene:
Elementul primordial (arche) al Lumii - AERUL
• Aerul este principiul tuturor lucrurilor.
• Aerul este substratul unic și infinit al lucrurilor (dar nu indefinit).
• Aerul este element primordial nelimitat ca mărime.
• Aerul este etern și divin.
• Aerul este divinitatea, perfecțiunea.
• Aerul este ceea ce cuprinde în sine totul și la care revine totul.
• Lucrurile apar în urma rarefierii și condensării aerului.
• Rarefiat, devine foc; comprimat, devine apă, nor, pământ.
• Zeii înșiși s-au născut din aer, „nu zeii au creat aerul, ci ei însăşi sunt
creați din aer”.
• Sufletul, la rândul lui, provine din aer.
• Nimic nu se naște din nimic. Filosofic, aceasta înseamnă: principiul
este veșnic și nimănui dator.
• Susţine că pământul este plat şi atârnă în aer.
• Stelele „sunt împlântate ca nişte cuie în
cristalin”, iar corpurile cereşti se mişcă în jurul
pământului „cum se învârteşte o pălărie în jurul
capului nostru”.
• Producerea cutremurelor se datorează alternării
pământului între uscăciune şi umezeală.
• Luna nu posedă nici o sursă de lumină, ci o
reflectă doar pe cea a soarelui.
• A explicat originea curcubeului.
 Heraclit din Efes
(cca. 535 - 475 î.Hr.)
 Ontologia lui Heraclit:
Elementul primordial al Lumii - FOCUL

• Heraclit concepe Lumea ca un foc veşnic ce arde

continuu, uneori parcă este gata să se stingă, însă
izbucneşte cu o forţă nouă.
• „Această lume n-a făurit-o nici vre-o unul din
zei, nici vre-unul din oameni. Ea a fost
întotdeauna, este şi va fi un foc etern, care după
măsuri se aprinde şi după măsuri se stinge”.
• Focul transformându-se permanent dă naştere
lucrurilor.
• Lucrurile sunt într-o perpetuă, necontenită devenire.
Realitatea este o curgere veşnică, o noutate veşnică.
• „Panta rea” – totul curge.
„Nu ne putem scufunda de două ori în apele aceluiaşi
râu. Coborâm şi nu coborâm aceleaşi ape
curgătoare, suntem şi nu suntem, intrăm în aceleaşi
valuri şi nu intrăm”.

„Războiul este regele tuturor lucrurilor. Pe un ii îi face

zei, pe alţii oameni, pe unii sclavi, pe alţii liberi”.
• Totul se naşte din opoziţie, din contrast, din luptă.
• Heraclit este panteist – D-zeu prezent în toate.

Gnosiologia lui Heraclit:

A vorbit despre rolul cunoaşterii sensoriale şi
raţionale.
Era convins că simţurile ne înşeală.
Despre adevăr:
Adevărul este concret: „Pentru Om aurul este
ceva foarte preţios, iar măgarul preferă fânul
în locul aurului.”
2.3. Filosofia
pitagoriană
Pitagora sau Pythagoras
(580 î.Hr. - 495 î.Hr)
 Ontologia lui Pitagora:
Elementul primordial (arche) al Lumii – CIFRELE,
NUMERELE.

• Numărul este atât materie, el are expresie

corporală, cât și esența cosmosului.
• ”Principiul tuturor lucrurilor (numărul) este
unitatea din care provine doimea nedefinită
care servește ca suport material unității, care
este cauză”.
 Universul este rezultatul ”devenirii” numărului.

Din unitate și doime se extrag numerele:

Unitatea Doimea

Numerele

Punctele

Liniile

Figurile plane

Figurile solide și solidul sau volumul

Corpurile sensibile Cele 4 elemente: apă, aer, foc, pământ

Universul
• Numărul este esenţa tuturor lucrurilor.
• Natura numărului nu suferă „înşelăciune”
• Cifrele sunt nişte entităţi spirituale, divine care implică
simetrie şi armonie.
• Totul este o armonie de finit şi infinit, de soţ şi fără de
soţ, numărul cu soţ este – infinitul, cel fără de soţ –
finitul.
• Lumea în integritatea sa este număr şi armonie.
• Numerele sunt modele ale lucrurilor, modele pe
care lucrurile le imită, fără ca ele să fie separate de
copia lor. Lucrurile reale se alcătuiesc din numere.
 Descrierea cifrelor:
• 1 – un început pozitiv, de gen masculin, are caracter
sacru, cuprinde opoziția infinitului și finitului. Din
amestecul finitului și infinitului s-au născut toate
numerele.
• 2 – început negativ, de gen feminin.
• 3 – are caracter sacru, conține în sine începutul,
mijlocul și sfârșitul tuturor lucrurilor.
• 10 – perfectă, divină, sfântă, are o putere deosebită.
 Despre suflet:
• Sufletul este nemuritor, veșnic.
• Sufletul transmigrează de la un corp la altul,
migrează, călătorește (reîncarnare).
• Sufletul trece în alte ființe și plante până ce
revine în om. Aceasta ține de practicile sale
pământești.
”Tot văzduhul este plin de suflete, ce
se cheamă diamoni sau eroi, care
trimit oamenilor vise, semne de boală
și sănătate”.
Sufletul omului are o existență în trei:

• Rațiune

• Minte

• Pasiune
Pitagora emite ideea despre existența a
trei categorii de ființe dotate cu
rațiune:

• Zeii

• Demonii
• Oamenii
 Problema educației:
Se bazează pe niște obligații:
 respectul zeilor;
 respectul părinților;
 cultivarea prieteniei și curajului;
 supunerea față de vârstnici și superiori, căci:

” Omul prin firea lui nu se poate salva

dacă nu-l cârmuiește nimeni”.
Concepția despre cosmos și mișcarea planetelor:

”În centrul cosmosului se află un

”focar ceresc” în jurul căruia se

mișcă toate planetele”.

 Material video: Pitagora
https://www.youtube.com/watch?v=K6WzUplI_U0